Despre pandemie, alte frici și cum timpul s-a oprit în loc


Nu mi-am propus să scriu nimic despre pandemia globală de Covid-19 care a lovit omenirea în perioada decembrie 2019 și până în prezent.

Dar lucrurile au luat amploare și pot spune ca ne simțim cu toții ca în vremea unui război biologic. Cine ar fi crezut că ceea ce părea o banală gripă plecată din China va opri planeta în loc? Au apărut și o mulțime de speculații cu privire la originea virusului, unii susținând ca ar fi de origine animală, transmis de la liliac la pangolin și apoi la om, prin intermediul piețelor umede de animale din regiunea Wuhan China, iar alții susțin că virusul ar fi fost creat în laborator, fiind o perfectă armă biologică, mai ales ca în zona provinciei Wuhan-Hubei din China se află un laborator de virusologie, care studiază virușii și contagiozitatea lor, laborator cu privire la activitatea căruia oficialii chinezi nu au fost prea transparenți. De fapt mă mir cum omenirea se poate aștepta la un guvern comunist să fie transparent?

E clar că adevărul nu îl vom ști niciodată, mulți punând actuala situație pe seama războiului economic dintre SUA și China, război generat de restricțiile impuse guvernului chinez pe piata americană de Trump, care și așa a început să fie puternic contestat în America.

Cert este că la ora actuală avem 1.780.315 cazuri de îmbolnavire la nivel mondial și 108.128 de decese la nivel mondial conform worldometers.info. Vă dați seama că virusul ăsta nenorocit a ras de pe fața pământului aproape un oraș cât Satu Mare, care avea în 2018 o populație de 102.411 locuitori?

Ce e mai rău e faptul că activitățile umane cotidiene s-au oprit în loc, lumea stă blocată în case și apartamente, unii lucrează de acasă pe pc, aici mă refer la hipsterii corporatiști cu bărbiță care fac zilnic un fel de video-chat cu șefii lor, locuiesc cu părinții și bunicii la bloc și o ard pe hipstereală prin blocurile comuniste din provincie unde s-au retras din super-mega-aglomeratul București, în speranța că vor veni vremuri mai bune și nu vor mai fi nevoiți să își plimbe copilul în jurul blocului unde au copilărit, ci vor pleca după pandemie în concediu la Milano, cu banii luați pe creditare din salariul de sclav-corporatist. Visează cu ochii deschiși, vă spun cu mâna pe inimă, lumea nu va mai fi la fel după trecerea pandemiei.

Cei mai afectați au fost micii întreprinzători, micii afaceriști care s-au trezit cu afacerile închise, cu genul de afaceri care hrăneau câteva familii, magazinele și tarabele lor fiind închise din cauza pandemiei de covid-19, și mai ales afacerile de hoteluri, baruri și restaurante. Nu mai vorbim de activitățile care implică prezența a mai mult de 3 oameni și aici mă refer la întrecerile sportive, spectacole, concerte, activități de transport persoane, aeronautice ș.a.m.d.

Omenirea s-a trezit în fața unei crize economice mondiale fară precedent și perspectivele sunt sumbre, pentru că găsirea unui vaccin împotriva nenorocitului de virus, care provoacă decesul, necesită studii și cercetări de-a lungul unei perioade de cel puțin 18 luni, ori în lipsa unui vaccin valabil, nu cred că putem vorbi de eradicarea virusului.

Omenirea supertehnologizată în secolul 21 s-a trezit neputincioasă și nepregătită în fața unui virus letal și cu mare putere contagioasă și asta ne-a trimis undeva în Evul Mediu, ne-a aratat cât de mici suntem în fața naturii și că de fapt nu am evoluat deloc, am rămas aceleași primate cu nevoi primare de hrană, odihnă și reproducere.

Pe mulți i-a întors la credință ca remediu în fața perspectivei unei morți cu care oricum oamenii trebuie să fie obișnuiți, pentru că ne naștem pentru a muri.

Partea bună constă în faptul că oamenii și-au redescoperit familiile, copiii și rudele apropiate, au stat mai mult în case, au avut timp pentru activități precum lectura, vizionarea de filme și activități recreative și mai ales au devenit solidari în fața perspectivei îmbolnăvirii cu virusul letal. Natura a respirat, nici nu mai știu de când nu am mai auzit păsărelele cântând în centrul orașului și fără să aud claxon sau motor de mașină.

Nu știm ce va veni, dar sunt sigur că lumea nu va mai fi la fel, pandemia ne va face să reconsiderăm valorile umane și desfășurarea activităților cotidiene.

Aștept o reacție din partea oamenilor cu bani, a savanților și a oamenilor de știință în sensul de a aloca toate resursele financiare și știința în sprijinul combaterii pandemiei și a solidarității între semeni, dar știu că speranța moare ultima.

Poate pe undeva adepții teoriilor conspiraționiste privind noua ordine mondială, apocalipsa, monitorizarea electronică a populației, selecția de rasă, reducerea numărului populației, au început să câștige teren și sincer să fiu recunosc faptul că în ultima perioadă omenirea era într-o viteză și o goană nebună către nicăieri. Mulți nu vor mai ieși cu mintea sănătoasă după trauma izolării, după această frică de îmbolnăvire, dar era o expresie care dă apă la moară celor care sunt adepții selecției naturale: “only the strongs survive”- ,,numai cei puternici supraviețuiesc”.

Cei mai afectați probabil sunt bătrânii și persoanele singure, care se simt neajutoarați în fața pandemiei, dar am văzut și semne de solidaritate din partea societății, în sensul ajutorării celor nevoiași prin intermediul voluntarilor.

Omenirea va trebui să găsească soluții în fața pandemiei, dacă nu,vom dispărea de pe fața planetei precum dinozaurii.

Voi continua să sper într-o lume mai bună, pentru că nu am altă opțiune decât să fiu optimist decât să fiu pesimist și pentru că este o chestie de opțiune, de alegere personală. În fața bolii suntem toți egali, nu mai contează proveniența socială, banii, faima, inteligența, frumusețea sau alte criterii după care alții se ghidau înainte de pandemie.

“Hoping the best but expecting the worst“, cum ar zice nemții 😉 sau englezii. Să auzim numai de bine! Peace✌️

P.S. Mi-e dor de o tură în Bucegi cu Micutzu, Adisson și dom’ Profesor, dar știu că acum încă visez, nu m-am trezit 😀. Lăsați-mă să visez!