Prietenul meu Stanley


Stanley era un artist, mereu nemulțumit, autodidact, avea o înclinație spre perfecțiune și un simț al umorului deosebit. Învăța lucrurile simplu și ușor, știa să facă fasole cu ciolan, de mai cereai o porție și știa să desfacă un calculator în sute de bucăți și să-l asambleze la loc. Iubea muzica bună (tatăl său fusese  profesor de muzică), iubea munții, berea, vinul, cafeaua, țigările și femeile. Pasiuni lumești. Ușor mizantrop, cum îi placea să se autocaracterizeze, adică nesociabil și ursuz uneori. Altruist, avea o inimă mare. Din pacate, boala secolului-cancerul, l-a răpus la o vârsta fragedă.

Am avut onoarea să îi fiu prieten. Un om minunat, ura minciuna și oamenii falși. Nu făcea concesii celor care-l dezamăgeau. Daca îi solicitai ajutorul venea și în miez de noapte și pretindea același tip de comportament prietenilor lui, pentru că erau puțini și aleși pe sprânceană. Daca nu te încadrai acestor standarde te taia de pe listă și te lasa vreun an sa te gândești cu ce ai greșit. Te suna apoi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și daca îl întrebai cu ce ai greșit nu îți spunea nimic. Îi plăceau Octavian Paler și Răzvan Exarhu din perioada Pro-fm-ului.  Am învățat o mulțime de lucruri de la el (trasee prin Bucegi, cum să merg prin ceață pe munte și să nu-mi fie frica, cum să gătesc, cum să montez un PC, cum să ascult muzică de calitate,  cum să fac un grătar, cum sa beau cafeau la  2000 de metrii altitudine si sa dorm la Salvamont, cum sa fac fotografii si să le editez cu Lightroom, cum să instalez un soft pe telefon, să pun murături  și câte și mai câte), era un om extraordinar și nu înțeleg de ce oamenii buni trebuie să plece atât de repede dintre noi.

Îmi spunea uneori că nu e bine să te cerți cu cei apropiați pentru că nu se știe dacă mai ai timp să te împaci cu ei. Din păcate a avut dreptate.

Acesta a fost Stanley (cum îmi plăcea să-i spun) pentru că porecla avea o rezonanță englezească și îmi aducea aminte de un vechi explorator al Africii Centrale.

Odihnească-se în pace, sufletul tău Lucian Ion Stan! (18 iulie 1975 – 4 februarie 2018)

P.S.: He was a sharp shooter, a sniper, a lunetist. I just can’t believe he is gone. 😦  DSC_0069

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s