Cand eram mai tanar, prin anii 1995-1996 sa fii fost, student fiind, o ardeam golaneste prin Regie, vestitul campus universitar din Bucuresti. Paradoxal, desi era o perioada de prohibitie, alcoolul fiind interzis spre vanzare in campusurile universitare, studentii sateau la bere pana seara tarziu, band bere direct din lada, pe marginea trotuarului, pe cheile Dambovitei, toti fumamd si ascultand diverse genuri muzicale, in special rock, in fiecare seara, intr-o atmosfera hippie.
Patronii celor 4-5 baruri existente la aceea vreme prin campus sau la marginea lui prosperau imbogatindu-se vanzand alcool tinerilor studenti prospat sacapati din comunism si ahtiati dupa cultura pro-americana. Era in toata Regia o atmosfera de tabara studenteasca si ma intrebam in fiecare seara: cum sa stau in camera mizera de camin sa invat pentru examen, cand toata lumea este afara la bere?
Intr-o seara placuta de mai, am plecat cu doi amici in club S, un bar aflat la 5 minute de caminul nostru, ca sa bem o bere. Cei doi colegi de camera, ardeleni fiind beau bere si o stingeau cu vodca, pentru a se imbata mai repede, neavand bani de prea multe beri. Copil fiind, abia la 20 de ani m-am luat dupa ei si dupa vreo 2 beri si 100 ml de vodca baute, eram nava. Ei fiind mai rezistenti radeau de mine ca ma cherchelisem. La un moment dat am coborat in toaleta barului pentru a urina la pisoar. Toaleta barului era mizera, luminata de un bec de neon. Ajuns acolo am vomat fiindu-mi rau de la bautura, apoi am urinat … Ce m-a lovit dupa ce mi-am revenit, a fost o inscriptie scrisa pe peretele murdar cu o carioca neagra, o inscriptie ce rezuma intreaga zbatere umana: Fugi in munti si lasa-te! Am inceput sa rad, m-am intors la masa amicilor mei, iar mai tarziu in camera de camin cei doi isi faceau cartofi prajiti la resou, iar eu continuam sa borasc in chiuveta….
Peste ani, dupa vreo 15, prin 2010 am ajuns prin Bucegi si am inteles sensul inscriptiei din buda toaletei: renunta la zbuciumul zbaterii cotidiene, relaxeaza-te si plimbate prin munti, vei deveni un om fericit, lucru pe care l-am si facut in aproximativ 5 ani, cutreierand principalele trasee din muntii Bucegi si regasindu-mi pacea sufleteasca si echilibrul emotional pierdute.
The lone Wolf 