Despre solidaritatea umana


Cu siguranta traim vremuri tulburi.

Vineri seara pe la 10 pm, ma pierdusem printr-un fotoliu, prin sufragerie, tolanit ca un motan, citeam o carte interesanta pe tableta. M-am ridicat si am privit spre geam inspre padure, cum fac de obicei, inainte de a ma duce la culcare. Ma asteptam sa vad padurea in intuneric, conturul muntilor si luminitele de pe strazile de la marginea padurii, din cartierul de la poalele muntilor.

image

Am ramas socat cand am constat ca o casa de la marginea padurii era in flacari! Primul instinct a fost sa sun la 112, dar am deschis fereastra balconului, era multa lume care striga, se auzeau voci de oameni grabiti si de copii si mi-am dat seama ca cineva sunase demult la serviciile de urgenta. Mi-am luat aparatul foto si am tras cateva cadre, distanta fiind destul de mare pana la casa in flacari.

In aproximativ 5 minute a aparut o salvare si ulterior o masina de pompieri. Pana s-a stins focul, casa a ars la nivelul acoperisului si etajul superior, vedeam cum se prabusesc grinzile precum niste bete de chibrit.

Dimineata nu mai ramasesera decat ruinele fumegande…

Reproduc ce a scris un amic de al meu pe facebook:

,, Niște oameni tocmai au pierdut tot ce aveau… și nu aveau prea multe. Dacă locuiți pe lângă Sinaia și aveți haine, încălțăminte, vase, tacâmuri pe care nu le mai folosiți… sau vreți să le donați orice altceva, mergeți în cartierul Platou Izvor (cel de lângă Hotel Mara) și întrebați acolo, sau urmați harta, am atașat-o în primul comentariu.”

image

 

TEL.Proprietara 0724677089,locuiau 3 familii, 4 copii ,o persoana cu dizabilitai care are nevoie de un carucior acum,copii sunt trei baieti 6,9,12 ani si o fetita de 12 ani,trei femei si un barbat. ”

Acum astept sa vad cum functioneaza solidaritatea umana…

Memorabilul gol al lui Van Basten


EM 1988. Finale: Niederlande - UdSSR am 25.6. in München (2:0). 2:0 durch van Basten (Hol.).

(GERMANY OUT) Europameisterschaft 1988. Finale: Niederlande – UdSSR am 25.6. in München (2:0). Tor zum 2:0 durch Marco van Basten (Hol./li.). Re: Litowtschenko (UdSSR). (Photo by Horstmüller/ullstein bild via Getty Images)

Prin 1988,se juca Campionatul European de fotbal, tara gazda fiind Republica Federala Germana, la aceea vreme inca mai existand doua Germanii, una federala si alta democrata, cele doua unindu-se in 1990, dupa caderea zidului Berlinului.

Ca de obicei, urmaream campionatul european de fotbal la vecinii bulgari, pentru ca televiziunea romana comunista nu transmitea competitia, fiind ocupata cu crearea cultului personalitatii lui Ceausescu.

Olanda ajunsese in finala, dupa ce umilise Anglia lui Gary Lineker prin grupe  cu 3-0 si in semifinala invinsese Germania, tara gazda, cu 2-1  intr-un meci arbitrat de un roman Rainea sau Igna, nu mai stiu cu precizie.

Olanda, portocala mecanica, cum o numeau ziaristii vremii, pierduse doua finale de campionat mondial in vremea lui Johann Cruyff, prima oara in 1974 contra Republicii federale Germane si in 1978, la Buenos Aires contra Argentinei.

La europeanul din 1988 Olanda venise cu tripleta magica Gullit, Rijkaard si Van Basten, acesta din urma avand doar 24 de ani, jucand inca la Ajax Amsterdam si avand o eleganta in joc care imi amintea de Belodedici de la echipa noastra campiona europeana in 1986 Steaua Bucuresti.

Primul gol al finalei cu fosta URSS (CCCP) a fost marcat de Ruud Gullit cu capul din careul mic.

Apoi a venit momentul de magie a lui Van Basten care a uimit o lume intreaga. In poarta rusilor era Rinat Dassaev, pe care il invinsese si Lacatus la Moscova cu un drop perfect pe un teren inghetat, intr-un meci al Stelei in Cupa Campionilor.

Van Basten era pierdut undeva spre linia de fund a terenului advers, in apropierea fanionului de la coltul terenului, spre corner. Centrarea a venit lunga, in cross de la Muhren de pe la mijlocul terenului, acesta zarindu-l liber in terenul advers. Mingea a plutit ireal pret de cateva secunde spre Van Basten, acesta privind-o usor imobil, fixat undeva spre tusa rusilor, intr-un unghi mort, paralel cu poarta lui Dassaev.

Ce a urmat a fost aprope ireal: Van Basten a incercat imposibilul, s-a ridicat usor in aer ca o felina sau animal de prada si a lovit mingea din vole, cu piciorul drept, aceasta a descris un arc de bolta si a ajuns dintr-un unghi imposibil in poarta lui Dassaev. Spectatorii nemti, olandezi, rusi si alte natii s-au ridicat in picioare si au inceput sa aplaude ca la opera, iar fotografii nu conteneau din a face poze. Comentarorii radio-tv erau innebuniti de realizarea urmasului lui Cruyff.

Peste ani Van Basten avea sa devina cel mai bun golgeter al campionatului italian, jucand la AC Milan, intr-un campionat ,,lo scudetto”, in care tactica principala era apararea, ,,cattenaccio” cum il numesc italienii, si devenind cel mai bun marcator din campionatul italian la aceea vreme. In 1989 Milanul lui Van Basten si Gullit a invins Steaua Bucuresti in finala Cupei Campionilor Europeni din 1989,finala disputata la Barcelona, doua din golurile finalei fiind marcate de Van Basten.

Din pacate, Van Basten s-a retras timpuriu prin 1994 urmare a unor accidentari consecutive la menisc, care nu i-au mai permis continuarea carierei fotbalistice.

Pe pelicula tv si in retina iubitorilor de fotbal va ramane mereu plutirea sa, voleul din finala cu rusii şi golul memorabil, care au ridicat fotbalul la nivel de arta, asemnea pictorului Van Gogh.

 

 

 

Ziua in care am renascut( the day I was reborn)


IMG_7985

5 iulie 1982

 

O camera micuta de hotel undeva prin statiunea Paraul Rece langa Predeal. Copil fiind ma duceam cu mama si frate-meu la tata care lucra in statiunea tineretului BTT Paraul Rece.

Acasa aveam un televizor alb-negru pe lampi si televizorul nu prea ma atragea. Eram un copil vioi si alergam prin casa toata ziua. Am ajuns in ziua aceea la taica-meu la munca si dupa ce ne-am plimbat prin toata statiunea ne-am retras intr-o camera de hotel, care era libera, tata lucrand ca economist in cadrul statiunii.

Frate-meu, care avea deja 11 ani si cu tata au dat drumul la televizorul color din dotarea camerei si in perioada aceea televiziunea romana transmitea Campionatul Mondial de fotbal din Spania.

Se transmitea Brazilia-Italia scor final 2-3, Brazilia lui Socrates si Falcao si Italia lui Rossi, Zoff, Antogniogni, Tardelli, Cabrini si Altobelli, care avea sa devina campiona mondiala in acel an.

Mai tarziu aveam sa regasesc posterul campionei mondiale intr-un hotel de receptie TERRA-din statiunea Neptun, receptie din care nu mai plecam, pentru ca nu imi puteam dezlipi ochii de la poza echipei campioane mondiale, dar asta e o altă poveste.

Ce m-a izbit a fost frumusetea culorilor de pe tricouri, galben-auriul brazilienilor si albastru-celest al italienilor.

Si apoi mai era mingea aceea neastamparata, care alerga de colo colo si nu se oprea decat in plasa portii. Am ramas cu gura cascata si am realizat ca imi place fotbalul. Am inceput sa urmaresc apoi toate meciurile de la televizunea comunista impreuna cu tata si frate-meu si m-am indragostit iremediabil de fotbal.

 

In ziua aceea am renascut. Aveam 6 ani si cateva luni şi descopeream fotbalul.

Prin’86 l-am descoperit pe Maradona, cu figura lui de eschimoş…

Fugi in muntii si lasa-te!


sfinxul-din-bucegi

Cand eram mai tanar, prin anii 1995-1996 sa fii fost, student fiind, o ardeam golaneste prin Regie, vestitul campus universitar din Bucuresti. Paradoxal, desi era o perioada de prohibitie, alcoolul fiind interzis spre vanzare in campusurile universitare, studentii sateau la bere pana seara tarziu, band bere direct din lada, pe marginea trotuarului, pe cheile Dambovitei, toti fumamd si ascultand diverse genuri muzicale, in special rock, in fiecare seara, intr-o atmosfera hippie.

Patronii celor 4-5 baruri existente la aceea vreme prin campus sau la marginea lui prosperau imbogatindu-se vanzand alcool  tinerilor studenti prospat sacapati din comunism si ahtiati dupa cultura pro-americana. Era in toata Regia o atmosfera de tabara studenteasca si ma intrebam in fiecare seara: cum sa stau in camera mizera de camin sa invat pentru examen, cand toata lumea este afara la bere?

Intr-o seara placuta de mai, am plecat cu doi amici in club S, un bar aflat la 5 minute de caminul nostru,  ca sa bem o bere. Cei doi colegi de camera, ardeleni fiind beau bere si o stingeau cu vodca, pentru a se imbata mai repede, neavand bani de prea multe beri. Copil fiind, abia la 20 de ani m-am luat dupa ei si dupa vreo 2 beri si 100 ml de vodca baute, eram nava. Ei fiind mai rezistenti radeau de mine ca ma cherchelisem. La un moment dat am coborat in toaleta barului pentru  a urina la pisoar. Toaleta barului era mizera, luminata de un bec de neon. Ajuns acolo am vomat fiindu-mi rau de la bautura, apoi am urinat … Ce m-a lovit dupa ce mi-am revenit, a fost o inscriptie scrisa pe peretele murdar cu o carioca neagra, o inscriptie ce rezuma intreaga zbatere umana: Fugi in munti si lasa-te! Am inceput sa rad, m-am intors la masa amicilor mei, iar mai tarziu in camera de camin cei doi isi faceau cartofi prajiti la resou, iar eu continuam sa borasc in chiuveta….

Peste ani, dupa vreo 15, prin 2010 am ajuns prin Bucegi si am inteles sensul inscriptiei din buda toaletei: renunta la zbuciumul zbaterii cotidiene, relaxeaza-te si plimbate prin munti, vei deveni un om fericit, lucru pe care l-am si facut in aproximativ 5 ani, cutreierand principalele trasee din muntii Bucegi si regasindu-mi pacea sufleteasca si echilibrul emotional pierdute.