„Tricolorii” s-au chinuit teribil cu amatorii din Feroe, scor 1-0


Doar golul lui Keşeru din prima repriză ne-a salvat de un egal ruşinos: Edmundsson putea face, incredibil, 1-1 la ultima fază!

656913-lucian-sanmartean

Prima dată pe „Ilie Oană”, pe o vreme destul de rece, echipa naţională a fost primită cu căldură şi un concert aproape nonstop de tobe. O atmosferă caldă, optimistă, doar zîmbete la gîndul că o să le dăm iar multe „pescarilor” din Feroe.

Începem tare, Sînmărtean şerpuieşte frumos, ce dor ne era de asta!, Keşeru (3) e blocat la 18 metri, Rusescu trage tare, dar Nielsen parează, chiar dacă în doi timpi. Fostul stelist scapă singur, e gol, nu!, acelaşi Nielsen se opune. Abia după 10 minute, feroezii trec mijlocul terenului.

656928-romania-feroe-1-0

Dar cu tupeu. Olsen vămuieşte toate acţiunile lor, iar Edmundsson pîndeşte orice greşeală. Olsen chiar ne dă emoţii la o lovitură liberă, dar mingea ocoleşte pe aproape bara din stînga lui Pantilimon.

13 sparge gheaţa
Trec 20 de minute, dar nimic pe tabelă. Pare cam mult. Maxim bate o lovitură liberă, zidul deviază balonul în bară, de unde Keşeru (21), încă golgeterul la zi în Liga 1, trimite din apropiere în plasă. Cum zic fotbaliştii, asta a fost cel mai greu. E 1-0 şi „tricolorii” se mută iar în terenul nordicilor.

Care, surpriză!, nu par deloc să acuze şocul deschiderii scorului şi, încurajaţi şi de imprecizia elevilor lui Iordănescu, ies tot mai des pe contre. Le dezarticulăm rapid, dar problema e acolo, în faţă, unde tirul „tricolorilor” suferă. Parcă aşteptăm, ca de obicei, prea mult de la Sînmărtean. Dar nici el nu mai are, parcă, incisivitatea de anul trecut.

Doar ocazii, prea puţin
Ieşim mai moale de la vestiare, încercăm să-i scoatem de pe cele două linii pe care, ordonaţi, feroezii se aşază în momentele de posesie ale românilor. O clipă, gîndul te duce la meciul din 2009, cînd ne-am chinuit să-i batem cu 1-0, la ei acasă însă. Iar băieţii lui Lars Olsen iau joaca în serios, stau tot mai mult în jumătatea noastră. Nici urmă de iureşul galben la care ne aşteptam!

Iese Rusescu, intră Tănase, într-un cor de fluierături. Nu e loc de pace nici pe „Ilie Oană”, fanii ploieşteni îl taxează că e stelist, dar şi pentru gestul din Ghencea. E minutul 65, Maxim mai execută o lovitură liberă, Nielsen scoate greu, iar Popa nu poate să facă gol, cum cere tribuna, nici de la doi metri. Contră Feroe, scapă Edmundsson, dar Chiricheş e iar imperial. Intră şi Torje, poate-poate.

Dar terminăm ruşinos, apărînd acest 1-0 pitic. Nu intră Andone, o face Prepeliţă. Iar Edmundsson, omul cu golul de la Pireu, îl întinde serios pe Panti la ultima fază! Totul se-ncheie într-un „Ruşine să vă fie!” general. Ce-o să fie la Belfast?

Clasament:

1. România 13p
2. Irlanda de Nord 12p
3. Ungaria 8p
4. Finlanda 4p
5. Insulele Feroe 3p
6. Grecia 2p

Meciuri viitoare

13 iunie
Finlanda – Ungaria
Irlanda de Nord – România
Insulele Feroe – Grecia

4 septembrie
Insulele Feroe – Irlanda de Nord
Grecia – Finlanda
Ungaria – România

7 septembrie
Finlanda – Insulele Feroe
Irlanda de Nord – Ungaria
România – Grecia

8 octombrie
Ungaria – Insulele Feroe
Irlanda de Nord – Grecia
România – Finlanda

11 octombrie
Insulele Feroe – România
Finlanda – Irlanda de Nord
Grecia – Ungaria

După Messi, ce-om mai juca?-Cãtãlin Oprisan-www.gsp.ro


L-a depăşit pe Cesar, interbelicul. Pe don Alfredo, monumentul din anii ‘60. Trecu peste Dudu Georgescu, 1977. Sări peste Figo, cel din 2000. Cristiano Ronaldo, prezentul, e şi el, istorie. Dar Leo, e Leo-cel-fără-de-frîne

image

Montajul fotografic nu-i nou. De vreo lună, pritoceşte pe site-urile de socializare. Poate-l ştiţi, poate nu. E împărţit în două, aşa, ca de o comparaţie. Sus, se îţesc “guliile” unor fotbalişti uriaşi. Unul a fost specialist în bucătăria sa, altul s-a remarcat în derbyuri, unu fuse sculă prin Liga Campionilor, celălalt, patriarh la pase bune într-un sezon. Toţi au reprezentat, la un moment dat, Everestul.

Jos, rotunjoarele sînt aceleaşi ca număr, doar că în ele apare un singur chip: cel al lui Leo Messi. A fost dibaci şi în Champions League, miez în “El Clasico”, şef peste golurile Barcelonei, o trupă cu un secol, un sfert de veac de vieţuire, părintele “Baloanelor de Aur” legate, staroste peste reuşitele dintr-un an calendaristic. Da, da, cei mai cu tuleiele cernite or să spună că fotbalul s-a schimbat, că nu se mai joacă din plăcere, că ordinele-s clare: indiferent cine marchează, golul îl dă tot Leo! De aceea e boss de bossulică la pase decisive?

Peste cel mai bun cap din Europa
Zarra e primul ieşit în cale. Uriaşul de la Bilbao, 253 de goluri marcate. “Cel mai bun cap din Europa după Churchill”, aşa cum se zicea pe la 1945. Şef peste golurile în Primera. Messi are 273!!!

Raul, simbolul, a lovit de 71 de ori în Champions League, cifră imensă. Messi prinse 10 ani de la debut, pe final de 2004, cu Şahtior. Are 76 şi încă le adună.

Dudu Georgescu, cel mai bun marcator dintr-o ligă europeană. 47 de Ghete de Aur într-un singur sezon, 1976 – 1977. Echipele de atunci, spicuiri: FC Argeş, Poli Iaşi, Corvinul, FCM Bacău. Messi, 50. Trupe: Real Madrid, Atletico, Valencia, Sevilla, Villarreal, Espanyol.

Trăiţi enorm, Herr Gerd Muller! Ce bombardier. 67 de bobiţe într-un sezon regulat, în toate competiţiile. 85 într-un an calendaristic. Altfel spus, gol, patru zile, gol, patru zile, gol. Ăsta micu se laudă cu 73 / 91. Şi Di Stefano, de n-are un an de cînd ne-a lăsat mai sărmani. Da, uriaşul Don Alfredo, cel ce le dădea tinerilor tricouri albe şi le grăia: “Pruncilor, asudaţi 10 ani pentru Real şi vă dă tata şi siglă în dreptul inimioarei”. Săgeata trase 18 arcuri în cel mai frumos duel de cînd mingea e umflată, “El Clasico”. Conaţionalul său se prezintă cu 21. Şi continuă să alerge.

Mai bagă cinci – şase ani lemne în sobă
Cesar e mai puţin cunoscut. Fotbalist la FC Barcelona înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi după cel de-Al Doilea Război Mondial. 232 de goluri în partide oficiale. Pe Messi îl zvîrliră în arena cea mare în toamna lui 2004. De atunci a lovit de 395 de ori. Şi campionat mai este. Şi finala Cupei. Şi Champions League. Şi aşa mai departe.

Figo a dat numa’ filtrante un sezon întreg. 104 bune. Messi a prins 110. Cruyff, apoi urmaşul său, cel de plăsmuia goluri ce nu se pot plăsmui, Van Basten, ori Platini, au legat trei “Baloane de aur”, în epoci diferite. Leo are un careu în a sa bătătură.

Da, cifrele-s seci. Însă în iunie domnul Cuccittini abia suflă-n 28 de lumînărici. Dacă jucărica merge, mai bagă minimum cinci, şase ani. Şi atunci să vezi hal de statistică.

Cînd Jordan s-a retras, întîia oară, jurnaliştii de la “Marca” deteră buza în camera băieţilor născători de titluri şmechere pe prima pagină, rugîndu-i să-i ajute. A doua zi, de dimineaţă, pe răcoare, foaia era, în mare parte, albă, cu un “Air” mic, ce se odihnea pe parchet, în colţul din dreapta, jos. Titlul glăsuia ceva de genul: “Şi acum ce dracu’ mai jucăm?”.

La anul 1 după Messi noi ce vom face?