Prin Poiana Costilei


Duminica am pecat pe o vreme ploioasa spre refugiul din Valea Morarului si am ajuns intr-un final in Poiana Costilei. Exceptand vremea cam urata, pentru ca ne-a plouat in reprize, restul drumetiei a fost in nota ultimelor iesiri, adica de vis. Nu stiu cum fac dar pe unde ne oprim aprindem un foc…🙂

IMG_3555

Am avut ocazia sa cunosc doua personaje autentice din viata reala, care imi aduc aminte de Hemingway si de Sandokan, tigrul Malaieziei, adica vorbesc de Conasul, un bun cunoscator al muntilor Bucegi si a istoriei locurilor si de Barabas, un dac autentic care dupa vreo 4 beri ragea ca un tigru si nu se mai oprea din pus lemne pe foc: baieti adevarati sa tot iesi cu ei pe munte, cert e ca spre finalul drumetiei risti sa nu mai ajungi acasa pentru ca lucruile se complica… cu prea multe berici.

???????????????????????????????

Pleata de rocker adevarat.

IMG_3601 IMG_3462 IMG_3463 IMG_3472 IMG_3473 IMG_3474 IMG_3476 IMG_3479 IMG_3485 IMG_3487 IMG_3493 IMG_3499 IMG_3503 IMG_3507 IMG_3522

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s