Jurnalul unui șomer microbist


Așa cu am promis publicăm astăzi un jurnal despre campionatul mondial de fotbal din Africa de Sud desfășurat în anul 2010. Prietenul nostru a încercat să publice o carte, dar s-a lovit de refuzul editurilor. Întrucât i-am promis acestuia că îl vom sprijini în demersul său, am decis să prezentăm efortul acestuia chiar dacă a trecut ceva timp de la desfășurarea evenimentului și chiar dacă acest jurnal nu este corectat în totalitate. Drepturile de autor revin acestuia, orice reproducere parțială sau integrală a textului acestuia reprezintă o încălcare a dreptului de autor. Sper să vă placă…

1535489_full-lnd

JURNALUL UNUI

ŞOMER MICROBIST

netherlands-v-spain-2010-027

  28 mai 2010

SUS CORTINA

M-am hotărât: o să ţin un jurnal pe perioada Cupei Mondiale din Africa de Sud. Ideea mi-a venit savurând din nou cartea lui Ioan Chirilă despre Mexic ‘70, dar de mult timp vreau să fac asta, să scriu adică.

Africa de Sud pentru mine o să fie în sufragerie, unde pot să sar repede şi pe Internet, acest fantastic prieten al comunicării…Cu timpul stau bine: copiii pleacă în vacanţă la Buzău cu tot cu socri, iar soţia mea oricum m-ar fi susţinut aşa cum a făcut de la început, când stăteam într-o garsonieră şi aveam un singur televizor, mic ca o cutie de pantofi. Mi-a amenajat camera să pot vedea în linişte Cupa Mondială din Franţa 1998. Cât despre mine, de două luni încerc să-mi găsesc un loc de muncă, după ce am ieşit dintr-o situaţie ciudată,  în care mă scufundam ca într-o ca o mlaştină nevăzută. Eram ca fotbaliştii neplătiţi care aşteaptă 60 de zile ca să depună memoriu. Eu am aşteptat mult mai mult; amuzant este că acum iau cu ţârâita cam aceiaşi bani pe care îi luam când lucram.

Totul promite deci; nu-mi rămâne decât să verific legăturile, să apăs butoanele şi Sus Cortina!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  30 mai 2010

ACTORII

            Să intre in scenă actorii. Pentru istorie, grupele:


Grupa A

Africa de Sud

Mexic

Uruguay

Franţa

Grupa B

Argentina

Nigeria

Coreea de Sud

Grecia

Grupa C

Anglia

SUA

Algeria

Slovenia

Grupa D

Germania

Australia

Serbia

Ghana


Grupa E

Olanda

Danemarca

Japonia

Camerun

Grupa F

Italia

Paraguay

Noua Zeelandă

Slovacia

Grupa G

Brazilia

Coreea de Nord

Coasta de Fildeş

Portugalia

Grupa H

Spania

Elveţia

Honduras

Chile


Mă bucură faptul că sunt prezente toate cele 7 câştigătoare ale Cupei Mondiale. Ar fi sărac un turnir făra cei mai faimoşi cavaleri. Favoritele mele sunt 5: Brazilia, Argentina, Anglia, Germania şi Spania. Nu cred în africani, deocamdată. Câteva vorbe despre fiecare:

Franţa

Văd  echipa Franţei în stare să comită iar pocinogul de a nu ieşi din grupe, ca acum 8 ani. Domenech pare obosit de atâtea critici. De altfel, el va preda timona după turneul final. Parcă îl văd pe Schon, la Cupa Mondială din Argentina, numărând zilele care îl despărţeau de peluza din faţa casei. Tare îi lipseşte lui Domenech Zidane şi cei 4 ani pe care ar trebui să-i scadă din vârsta lui Henry. Dar cine ştie? Poate Ribery şi Gourcuff  o să joace cum au făcut-o cu noi la Constanţa, când şutul lui Yoan a plutit ca o frunză şi l-a ameţit pe Lobonţ. Adevărata echipă a Franţei rămâne cea a lui Platini, Giresse, Six, Rocheteau. Au cucerit un titlu european, iar la Mondiale, au avut neşansa să dea de două ori peste un Panzer mai bun.

            Pentru aceste glorioase amintiri, am hotărât să-l urmăresc pe Valbuena, golgeterul lui Marseille. Numele lui pare desprins din acea echipă, pomenită mai sus, dar îl mai recomandă şi specialiştii. Deocamdată nu ştiu dacă merge în Africa de Sud, căci papa Domenech nu şi-a finalizat lista.

Aşadar Franţa: merge în optimi.

 

Mexic

Deşi de două ori în primele 8 echipe ale lumii, Mexicul mi-a rămas în minte pentru golurile superbe marcate Bulgariei în optimea din 1986 şi pentru recordmanul portar Carbajal. În rest nimic, decât că mă aştept mereu ca din zona aceea, ei să se califice la turneul final. Ah, da mai mi-aduc aminte că  i-au chinuit pe italieni acum 8 ani, tot cu Aguirre antrenor, dar şi acum 16 ani, în grupa aceea ciudată de la World Cup 1994, unde toate echipele au terminat cu 4 puncte. Agenţiile de ştiri insistă cu Javier Hernandez care va deveni jucătorul lui Manchester United de la 1 iulie, sau cu regimul vedetei Cuahtemoc Blanco, care bea şi fumează in vestiar, spre disperarea colegilor. Hotărât lucru, Aguirre n-are viaţa uşoară…

Mexic: trece de grupe.

Uruguay

Anul acesta a venit timpul ca în ghetele lui Forlan şi Abreu să joace şi Schiaffino şi Ghigia, care au îndoliat Rio de Janeiro acum 60 de ani, pe Maracana. Sau Cea şi Iriarte, primii campionii mondiali, la ediţia din 1930. Tradiţia este un element puternic şi mă aştept ca Tabarez să sufle în pânza corăbiei sale cu acest vânt de istorie. Tabarez care se întoarce după 20 de ani la naţională, între timp trecând şi pe la marele Milan al lui Berlusconi. Aştept Uruguay-ul să joace pe măsura istoriei sale. Sau cel puţin Luis Suarez pe măsura numelui său celebru.

Uruguay: pleacă acasă, la mare luptă.

Africa de Sud

Prezenţa Africii de Sud în această grupă o face extrem de interesantă, căci acasă te ajută şi munţii. Citind lotul remarc „sonoritatea” echipelor de unde provin jucătorii: Mamelodi Sundowns, Orlando Pirates sau Kaizer Chiefs. Poate că totuşi în urma lor n-o să rămână doar vuvuzela, portavocea aceea de un metru, cu care se imită sunetul elefanţilor. Spun asta şi pentru că, de fapt, vedeta Africii de Sud este… globe-troterul Parreira, antrenorul prezent la a 6-a Cupă Mondială cu a 5-a echipă naţională (cred că te-a depăşit, Bora!), fostul antrenor de fitness al Braziliei, dar şi conducător de trei ori al Seleçao, victorios în 1994, pe tărâm american.

Africa de Sud: rămâne acasă.

Argentina

Indiferent ce se va întâmpla, Argentina 2010 va rămâne în inimile iubitorilor de fotbal. De ce? Simplu. Pentru că, întâi de toate, ea ne va mai spune o poveste cu Maradona, geniul nebun, eroul de care nu te saturi, care incearcă acum să cucerească şi ca antrenor trofeul suprem (Dunga de la brazilieni e în aceeaşi postură). Diego Armando, butoiaşul atomic, prezent ca jucător la 4 turneee finale (Menotti l-a considerat prea crud în 1978), cel a cărui viaţă a balansat mereu între cele două goluri ale sale din meciul cu Anglia din 1986. Dorul de Maradona ne va face să-i urmărim cu atâta speranţă pe Messi şi Aguero, pe Milito, regele Europei, sau pe El Loco Tevez. Deocamdată Maradona uimeşte cu selecţia: Cambiasso şi Zanetti în afara lotului. Reporterii îl urmăresc la tot pasul: ba că a avut pretenţii exagerate legate de WC-uri, pe care le-ar vrea de lux, ba că a călcat cu maşina un ziarist pe picior, reproşându-i în stil propriu: ”Eşti nebun? De ce ai băgat piciorul sub roată?”. Dieguito le va răspunde pe teren tuturor, ce frumos ar fi să intre şi el puţin la joc, în stil Iordănescu la Sevilla. Numai că Maradona are aproape 50 de ani şi barba-i albă îl face să semene cu unul din revoluţionarii amicului său Fidel. Oricum Maradona nu se va schimba niciodată, chiar dacă Van Gaal nu-i acordă credit: „Maradona? Poate că Argentina are cei mai buni jucători din lume, dar eu consider că la fel de important pentru o echipă este să aibă şi un antrenor bun.” În fine, vom vedea. Un singur amănunt în plus: directorul tehnic al lotului este „năsosul”  Carlos Bilardo, antrenorul cu care Argentina a câştigat în 1986 şi a venit pe doi în 1990.

Argentina: sigur în optimi.

 

Nigeria

Nigeria îmi apare ca cea mai îndreptăţită să ducă trena Africii. Vorbesc în acest sens comportările ei la turneele finale, titlul olimpic din 1996, prezenţa la vârf în turneele de juniori. Nwanko Kanu, Yakubu şi ceilalţi ar trebui să se simtă ca acasă sub soarele Africii de Sud, ca şi celelalte cinci echipe africane. Un plus pe care mizez.

Deci Nigeria în optimi sau acasă.

Grecia

Să fiu sincer mă intereseză cel mai mult Pantelis Kapetanos. Încă nu ştiu sigur dacă Rehhagel îl va lua în lot, deşi apare neoficial între cei 23. Vreau să-l văd cum evoluează în tricoul alb, după ce mă obişnuisem cu el în roş-albastrul Stelei sau în galbenul de deplasare (urâtă culoare pentru Steaua). Dincolo de asta, să nu uităm ca trupa lui Rehhagel a dat lovitura în 2004 în stilul Mourinho 2010 sau că Ucraina nu înţelege nici azi cum a pierdut calificarea după 0-0 la Atena. Rehhagel este cel care a disciplinat fantastic fotbalistul grec, mai boem de felul său, Rehhagel cel care ne-a ruşinat Bacăul lui Sechelariu acum aproape 20 de ani într-o dublă manşă din Cupa Cupelor cu un 6-0 şi 5-0 chiar în România, de-i ieşise pe nas fotbalul caraghiosului fost mecanic auto.

Grecia: acasă sau în optimi.

 

Coreea de Sud

Ca unul care am crescut cu capodoperele lui Walt Disney, nu pot să înteleg şi pace desenele animate japoneze. Nu rimează. Ca fotbalul jucat de Extremul Orient. De fotbaliştii mici şi iuţi, cu trasee computerizate. Probabil că aşa va fi şi acum: sud-coreenii o să alerge mult şi iute până când o să ia gol şi o să cadă laţi. Stau şi mă gândesc că o cupă mondială cu 32 de echipe e totuşi prea mult – sper să nu apuc ziua când farsorul Blatter ne va aduce un turneu final cu 96 de echipe.

Coreea de Sud: merge acasă.

Anglia

Mă întreb ce i-a lipsit Angliei în 44 de ani ca să repete succesul din 1966? Când au fost cei doi Bobby (Moore şi Charlton), norocul s-a aşezat pe umerii lui Franz Beckenbauer şi Gerd Muller. Când s-au retras, a lipsit stropul de magie deşi au încercat Waddle, Platt, Gascoigne, Barnes sau Lineker să-l aducă. Aşadar un Harry Potter în linia de mijloc. Se va înscrie acum cineva? Mai degrabă pragmatismul lui Capello se va baza pe forţa duo-ului Lampard-Gerrard şi pe tractoraşul Rooney.

Anglia: în optimi.

Algeria

Algeria, marea învinsă a conspiraţiei austro-germane din 1982, n-a mai produs nimic notabil de atunci. Remarcabil faptul că a eliminat campioana en-titre a Africii, Egiptul, după trei meciuri, din care unul de baraj, ca ai noştri cu Ungaria în 1972, dar cam atât. Hotărât lucru, creşterea numărului de echipe la turneul final de la 16 la 32 în 20 de ani (1978-1998), după aproape 50 de ani cu numărul optim de 16, n-a fost în folosul calităţii. Un turneu final ar trebui să fie totuşi unul al elitelor.

Algeria: pleacă acasă.

SUA

Americanii au parcurs un drum fantastic într-un sport pe care-l denumesc soccer. Fotbalul lor e altul. O mare naţiune sportivă încercă să ajungă în vârf şi la fotbal. Adevărul ca pe yankei îi vad cei mai capabili să ardă etapele şi să salte spectaculos pe coama valului spre topul mondial. Furia spargerii regulilor închistate ale lumii vechi, pe care au arătat-o întemeietorii celor 13 colonii a dus la naşterea lui American dream, pentru care locul doi nu există. Vom vedea luptă pură la americani, după chipul şi asemănarea unuia din cei mai cunoscuţi jucători ai lor, „milanezul” Oguchi Onyewu, starul cu figură de urmaş al lui Kunta Kinte.

SUA: trece de grupe.

Slovenia

La sloveni vedeta este echipa. O spun şi ei, prin glasul lui Robert Koren, mijlocaşul lui West Bromwich Albion: „Zahovici era marele nostru star, singurul, în 2002, dar erau mari probleme la ecipă. Acum e diferit, n-avem nume mari, dar ne uneşte spiritul echipei.” Aş zice că mai era şi Osterc, pane Koren, uriaşul ăla cu mers legănat, care a trimis acea bombardă neverosimilă care a explodat sub nasul lui Stelea, în meciul de la Ljubljana…

Slovenia este o ţară cu oameni foarte muncitori şi iubitori de frumos. Acum câţiva ani, autorităţile au vrut să schimbe programul de muncă al instituţiilor de la 8 la 16 în occidentalul nine to five. Oamenii au spus ca acceptă, dar de la 7 la 15, adică să plece mai devreme acasă, nu mai târziu. Pentru că ei de fapt vor să mai câştige timp să lucreze în propria grădină, în ţara caselor cu ghirlande de flori crescând pe pereţii exteriori ca în Jack şi vrejul de fasole.

Acum aproape 9 ani eram la un restaurant, la o cină de afceri cu doi sloveni şi mulţi români. Era înaintea barajului nostru cu Slovenia pentru turneul final din 2002. Bineînţeles că s-a vorbit şi despre fotbal, despre confruntarea ce avea să vină. Noi, romănii, nu dădeam nicio şansă necunoscutei echipe slovene. Dar printre râsetele şi zgomotele noastre superioare, unul dintre sloveni, râzând şi el, ne-a spus: „O să ne calificăm noi pentru că suntem foarte muncitori.” După meciul retur aveam să-mi aduc aminte de vorbele lui. Slovenii ne lăsaseră cu ochii în soare. Cam aşa cum i-au lăsat şi pe ruşi anul trecut, suflându-le calificarea. Cu toate astea, turneul final este mai mult decât dârzenie.

Aşa că Slovenia merge acasă.

 

Germania

Ştiu aproape toate zicalele: că fotbalul e un joc 11 la 11 în care câştigă mereu nemţii, că pe ei i-ai bătut numai când îi vezi în autocar şi aşa mai departe, dar adevărul e că ne-am obişnuit cu fantasticul lor randament, cu ştiinţa de a se plasa mereu în plutonul fruntaş. Da, Germania e ca invitatul la petrecere care atrage mânia bărbaţilor pentru că toată partea feminină suspină după el. Întrebarea mea e cine va fi servantul şi cine puncheurul care să pună în practică schemele simple şi eficiente din fotbalul lor aspru ca Marea Nordului la Hamburg. Să fie Schweinsteiger, alimentându-i pe Podolski, Klose, Cacau sau Gomez? Sau turcul naturalizat Ozil în tandem cu Muller, cel uşor derutat în finala UCL? Doar „pictorul” Low o ştie. Prin „bunăvoinţa” unui vecin, aud în fiecare zi, prin pereţi, imul Germaniei, cam la aceeaşi oră din zi, pe la prânz. Formidabilă armă pshihologică. Dacă le va pune în continuu Deutschland uber alles fotbaliştilor săi, Low a găsit reţeta.

Germania: trece în marş de grupe.

 

Serbia

După ce-a pierdut atâţia jucători talentaţi în urma dezmembrării fostei Iugoslavii, sârbii s-au adunat şi au izbit cu forţă. Din păcate, valul lor distrugător ne-a măturat şi pe noi. Simt în această echipă o mare energie latentă care stă să izbucnească la turneul final. Stankovici a făcut pregătirea cu Mourinho la Inter, iar profesorul Antici pare să fi gasit alchimia succesului. Totul e să nu-l scoată din teren pe cel mai bun jucător, cum i-a făcut lui Hagi la Real Madrid, când „albii” au pierdut un titlu în ultima etapă.

Serbia: se califică.

Ghana

Ghanezii au primit o lovitură înainte de turneul final: şi-au piedut starul, pe Essien. Bine, adevărata lovitură este plasarea lor în grupa cu Serbia şi Germania, două echipe prea tari pentru africani. Deşi aproape tot lotul este format din jucători care evoluează în Europa (Muntari – Inter, Ayew – Marseille, Adiyiah – Milan), Ghana nu pare să dispună de forţa de a urni carul sârbo-german.

Ghana: nu se califică.

Australia

Australienii au fost primii sosiţi în Africa de Sud. Probabil ca să se bucure de sejur, căci vor pleca printre primii. Harry Kewell a îmbătrânit în asprele confruntări din Premiership şi a plecat după aurul seraiului, la Istanbul. Probabil că mintea îi stă la cadâne. Iar Schwartzer, portarul, se întinde şi în somn după mingea aia blestemată pe care Forlan a trimis-o ca la biliard în minutul 116 al finalei Atletico Madrid – Fulham.

Australia: pleacă acasă.

Olanda

Pe olandezi îi aştept de pe vremea lui Cruyff. De focurile bengale din ’74 – ’78 Olanda a fost aproape în 1998, într-o semifinală fantastică cu Brazilia, când cele două echipe s-au prins într-o luptă dreaptă ca-n basmele româneşti. Ambele teamuri aveau să piardă ulterior finalele: Brazilia cu Franţa, iar Olanda, consolarea cu Croaţia. Acum 4 ani, Olanda a cedat în faţa Portugaliei în sferturi şi pare mai aproape de dezamăgirea din 1990 decât de echipa ce ne-a dăruit fotbalul total. În Italia, acum 20 de ani, campioana europeană en titre a plecat acasă fără niciun meci câştigat. Şi cel mult îi aştepta Hagi în optimi pe Gullit, Van Basten şi Rijkaard, ca să răzbune umilinţa Stelei de la Barcelona, cu un an înainte… Adică batavii vor lăsa Danemarca şi Camerun să meargă mai departe, cu Van Persie, Sneijder şi Kuyt căzând pe altarul unui zeu care macină infernal în ritmul a 60-70 de meciuri pe sezon. Sau poate Olanda va uimi din nou, ca antrenorul ei pe care nu ştiam de unde să-l iau până să aflu că a câştigat Cupa UEFA cu Feyenoord în 2002 şi că este socrul lui Van Bommel (să nu-l faci pe tata de râs, Mark!).  .

Olanda: merge în optimi.

Danemarca

Mi-au rămas în amintire două momente memorabile: echipa fantastică a lui Preben Elkjaer Larsen, uriaşul vânturând apărările adverse în stilul unui Cămătaru mai puternic şi mai tehnic, a lui Lerby şi a lui Morten Olsen, antrenorul de acum. Acea echipă frumoasă pecare numai entuziasmul prea mare a făcut-o să ardă prea tare, sfârşind de două ori sub sabia toreadorului spaniol, ca un taur înjunghiat de prea mulţi banderillos. Şi finala lui Euro ’92, Danemarca-Germania, văzută într-o cameră de cămin studenţesc, alături de alţi 10 colegi, dintre care numai unul ţinea cu Germania şi restul cu Dinamarca (ce-a mai pătimit săracul!). Pentru toate aceste amintiri aş vrea ca Jon Dahl Tomasson şi Bendtner să împingă valul viking cât mai departe.

Danemarca: se califică.

 

Japonia

Cu metodă americană, japonezii au început popularizarea fotbalului înaintea yankeilor, în ciuda experimentului Cosmos New York. Aici s-au retras Zico („Pele alb”), Rivaldo sau chiar Dunga. Apoi, japonezii organizează an de an Cupa Intercontinetală, devenită în vremea din urmă un mic turneu. Cu toate astea, rezultatele lor sunt mai slabe decât ale americanilor. Nu-i văd nici anul acesta capabili să producă surpriza: fotbalul încă n-a cucerit de tot ultimul său teritoriu virgin. Probabil că la meciurile Japoniei momentele publicitare vor invada mai des ecranul, fără ca nimeni să protesteze.

Japonia: merge acasă.

Camerun

Camerunul a făcut un Mundial excelent în 1990 în Italia, când ne-a învins şi pe noi (unde erai, Andone?). Asta după ce se remarcase şi în Spania ’82, terminând neînvinsă într-o grupă cu Italia, Polonia şi Peru. Elementul de legătură a fost matusalemicul Roger Milla, dribleurul de abanos cu vârstă incertă. Camerun poate da lovitura. Când îl ai în echipă pe Eto‘o, pe care Mourinho l-a disciplinat extraordinar, supunând un temperament capricios şi transformând regele în soldat, e mult, foarte mult. N-am mai văzut în ultimul timp priviri aşa flămânde de performanţă, cum le aveau jucătorii Interului în semifinala cu Barcelona. Printre ei şi Samuel Eto‘o, jucătorul în stare să ameninţe cu retragerea pentru că a fost criticat de Milla, nebunul capabil să plătească biletele suporterilor Mallorcăi (echipa unde jucase), la o finală de Cupa Spaniei.

Camerun: merge acasă sau dă lovitura în dauna Olandei.

Italia

Între marşul din Aida şi tumbele lui Roberto Beningni, Italia închide în ea o istorie întreagă. Şi în fotbal istoria începe cu squadra lui Piola, care a reuşit dubla în ’34-’38 (prima ediţie, cea din Uruguay 1930, a fost cu prea multe forfait-uri) şi se termină cu explozia de bucurie a lui Fabio Cannavaro, ridicând în braţe trofeul, pe stadionul din Berlin. Fabio cel fără angajament (ca şi mine). Italia va fi mereu aventura pură, o Catarina de Medici a fotbalului mondial, cu care nu ştii niciodată pe ce picior dansezi. Când nu erau favoriţi au răsturnat calculele hârtiei, când toţi îi vedeau câştigători, au clacat. În Africa de Sud sunt alţii poziţionaţi în faţa lor în clasamentul cotelor. Buffon însuşi crede că nu sunt ei principalii favoriţi, pentru că e greu să repeţi performanţa. Italia are totuşi unul din marii antrenori ai lumii, pe Lippi, şi mai are şi doi de Rossi (Daniele de Rossi şi Giuseppe Rossi), poate doi urmaşi demni ai lui Paolo Rossi, fotbalistul cu aer de puşti începător care a ucis Brazilia în 1982. Vorbind de Lippi. Tare îmi pare rău că nu sunt prezenţi la turneul final marii antrenori din Champions League: Mourinho, Van Gaal, Ferguson. Del Bosque conduce Spania, Hitzfeld Elveţia, Mourinho a promis ca-ţi va încheia cariera pe banca Portugaliei, Ferguson a fost în Mexic 1986 pe banca Scoţiei şi n-are amintiri prea plăcute. Dar eu susţin că aceşti mari tehnicieni ar trebui să figureze în stafurile ţărilor lor, dacă ar fi printre calificate, în ciuda tuturor orgoliilor. Italia: trece de grupe.

Paraguay

Îmi place numele lui Roque Santa Cruz, care sună a pistolar din Far West, deşi figura-i angelică pare mai degrabă a „baiatului mamii cel cuminte”. Roque ţine sus speranţa pentru Paraguay, o echipă enigmatică, care nu ştii unde se va opri sau unde va ascunde mingea. Aşa cum a făcut-o unul din jucătorii săi la finalul meciului pierdut cu Anglia în 1986: a băgat mingea sub tricou şi a plecat cu ea spre vestiare. Mizez pe Santa Cruz şi aştept Paraguayul în sferturi.

Paraguay: trece de grupe.

Noua Zeelandă

Să fim serioşi. Noua Zeelandă e ţara ceea cu peisaje superbe, unde s-au înghesuit toţi să facă filme, dar fotbal? Când vii la Mondiale după duble cu Fiji, Noua Caledonie şi Vanuatu nu poţi să zici decât merçi Monsieur Blatter.

Noua Zeelandă: nu trece.


Slovacia


Slovacii au lăsat acasă două nume grele: Cehia şi Polonia. Şi vor să continue aventura. Mă gândesc ca mulţi dintre cehi şi slovaci chiar nu-ţi pot spune de ce s-au despărţit cele două ţări acum 17 ani. Cum şi-ar mai toti pletele Nedved în faţa careurilor adverse. Chiar dacă nu sunt total necunoscuţi (Skrtel joacă la Liverpool, avem şi noi un reprezentant, pe Kuciak de la Vaslui), slovacii constituie un mare semn de întrebare. Probabil că vor avea succes dacă vor apela la „uliţa cehă”.

Slovacia: pleacă acasă.

 

 

 

Brazilia

Marea mea iubire, favorită la toate campionatele, chiar şi când joacă România. Ce mult mi-ar fi plăcut o semifinală Brazilia-România în 1994! Seleçao e pe val şi acum deşi nu cred că Dunga a făcut bine anunţându-şi plecarea după turneul final. Nici faptul că are doar 4 atacanţi în lot nu mi se pare de bun augur, chiar dacă glezna tututror fotbaliştilor cariocas e formată pentru dribling şi şut. Dar de critici privind selecţia nu duce lipsă Carlos Caetano Bledorn Verri zis Dunga. Simpaticul Adrian Georgescu nu-i iartă lăsarea acasă a lui Ronaldinho, însă Dunga vrea fotbalişti care să pună osul, mai puţine floricele sau mai puţine momente publicitare cu lovitul transversalei de 4 ori consecutive fără ca mingea să atingă pământul.  Lotul Braziliei este mereu subiect de dispută pentru că el ilustrează cel mai bine ideea potrivit căreia cea mai echipă e cea care nu va juca niciodată, cea rămasă acasă sau pe banca de rezerve. Sud americanii sunt în grupa morţii însă acum acest apelativ mi se pare mai mult ca oricând o găselniţă publicitară, pentru că Brazilia va merge sigur mai departe iar o calificare a ivorienilor n-ar fi o surpriză (Coasta de Fildeş are cea mai mare cotă la pariuri dintre africani, totuşi sub Portugalia). Aştept să văd cum va juca Bresil: aşa cum o făcea Dunga pe vremuri, criticat mereu de prea din ţara natală pentru stilul defensiv, sau ca în declaraţia dată la sosirea în Africa de Sud, când a spus că jucătorii săi vor avea liber în zilele fără meci pentru că “tuturor le place sexul”. O frază care nu prea cadrează cu “ţeposul” Dunga (părul îi stă ca unui arici înfoiat), dar care justifică într-un fel de ce a ţinut să rămână cu porecla dată de unchiul său, care nu credea c-o să mai crească: Dunga este sinonimul portughez pentru Dombey, cel mai mic dintre cei 7 pitici, adică Mutulică.

Brazilia: în turul doi, spre titlu.

 

Portugalia

Toţi îl aşteaptă pe Cristiano Ronaldo să puncteze în duelul său cu Messi sau să-l depăşească pe cel al cărui nume îl poartă, brazilianul Ronaldo, campion modial în 2002. Cristiano pare urmărit de ghinion: a plecat de la Manchester ratând Liga Campionilor în finală cu Barcelona şi a venit la Real ca să trăiască umilinţa eliminării de către Lyon în optimi. Antrenorul său, Queiroz, este convins că Ronaldo va câştiga meciuri de unul singur la Campionatul Mondial, numai că nu este prima oară când el şi alţii ca el trebui să stingă dorul de Pele, Cruyff sau Maradona. Fără efortul susţinut al lui Carvalho sau Pepe şi fară sclipirea lui Deco, Cristiano Ronaldo va pedala în gol la faimoasele-i biciclete.

Portugalia: sau Coasta de Fildeş, una din două trece mai departe, în funcţie de jocul direct.

Coasta de Fildeş

Dintre echipele africane, ei au cele mai multe nume cunoscute. Deja am menţionat cota lor ridicată, ceea ce mă face să mă gândesc că bookmakerii sunt de origine engleză, iar Didier Drgba joacă la Chelsea adică, mă rog, vine de se leagă. Antrenor este Sven Goran Eriksson, cel care va dori revanşa contra Brziliei, după sfertul pierdut în 2002, când era la cârma Angliei. Ivorienii debutează tare, cu Portugalia, iar apoi vor juca cu Brazilia, la 5 zile distanţă. 5 zile în care pot scrie istorie sau pot cădea de pe cai mari.

Coasta de Fildeş: pleacă sau rămâne, depinde de primul meci.

 

Coreea de Nord

Am să fiu iar maliţios, dar nu mă pot abţine. Chollima e supranumele echipei coreene şi vine de la numele unui cal mitic, prea rapid pentru a fi călărit. În mintea mea însă nu sunt decât imaginile din filmele coreene din perioada lui Ceauşescu, în care tatăl se revedea cu copilul după zeci de ani şi toţi tremurau la vederea conducătorului iubit, pe care nu-l arătau niciodată, căci probabil nimeni nu era demn să-l joace. Revin: coreenii o să fie călăriţi de toţi, iar dacă vor înscrie vor începe să tremure toţi, producând o emoţie nouă, care va intra în istoria Cupei Mondiale ca Pak Do Ik învingătorul Italiei acum 44 de ani.

Coreea de Nord: pleacă la Phenian.

 

Spania

Marea favorită a tuturor. Pare într-adevăr momentul spaniol, căci au un lot plin de nume grele. Visez la o optime Spania-Portugalia, un război stelar iberic, cu Cristiano Ronaldo, Xavi, Torres, Deco şi Fabregas în prim plan. Spania şi Olanda au fost singurele echipe care au câştigat toate partidele din calificări dar tare mi-e teamă ca armada spaniolă să nu se gripeze de atâta invincibilitate, ca atunci când ţi se apleacă de la prea multă ciocolată. Stilul lor colorat, care a readus fotbalul plin de exuberanţă pe stadioanele ultimului Campionat European, este aşteptat să recidiveze aici. Numai să ţină picioarele lui Xavi, Iniesta şi Torres după atâtea bătălii din sezon.

Spania: trece de grupe.

Elveţia

Exactă ca un funcţionar bancar, Elveţia vine în Africa de Sud condusă de Otmar Hitzfeld, cel care a cucerit de două ori Champions League cu Bayern şi cu Borussia Dortmund. Mâna lui s-a simţit în preliminarii, unde Svizzeria a mers ceas. O echipă sigură, pe care numai fantezia Spaniei o poate răpune. Iar mai apoi Brazilia în optimi.

Elveţia: merge în turul doi.

Honduras

Echipa honduriană a strâns multe regrete în 1982 când a plecat de la turneul final, pentru că jucase un fotbal superb, într-o grupă cu echipa gazdă Spania, căreia arbitrii îi cam suflau în pânze. Destinul ei tragic semănă cu cel al fotbalistului hondurian Carlos Costly de la FC Vaslui care, din prea marea dorinţă de a merge în Africa de Sud, n-a anunţat oficialii echipei că s-a operat şi se va recupera în timp util, după o accidentare. Aceştia îl ştiau indisponibil şi l-au omis de pe lista provizorie de 30 de jucători. Orice eforturi ulterioare de a-l  include în lot au fost zadarnice. Cred că şi acum vor părăsi Cupa Mondială după un parcurs interesant, una sau două nedreptăţi comise împotriva lor şi eventual o victorie cu Chile.

Honduras: nu trece de grupe.

Chile   

Antrenorul echipei este Marcelo Bielsa, care a cucerit titlul olimpic cu Argentina în 2004. Acelaşi care a antrenat şi naţionala Argentinei în 2002, dar echipa cântecului de lebădă a lui Batistuta şi Caniggia a dezamăgit în Japonia şi Coreea de Sud. Chilienii sunt tare nerăbdători să înceapă turneul final, pentru că au jucat azi două meciuri amicale, cu două echipe cu aceeaşi titulatură, împărţindu-şi lotul în două. Într-un fel chilienii sunt de înţeles: nu au mai jucat la un campionat mondial din 1998, ca şi noi. Numele jucătorilor nu spun mare lucru. Eu am ales să-l susţin pe Jean Beausejour, poate şi pentru că-mi doresc ca această cupă să fie ca un sejur de ţinut minte.

Chile: se întoarce acasă.

 

 

 

 

 

 

 

 

        1 iunie 2010

ÎN AŞTEPTARE

            Azi e Ziua Copilului. Tristă zi, plouă şi lumea e supărată de necazurile traiului zilnic. Greva generală anunţată în toată mass-media eşuează în băltoacele Bucureştiului, ca după o noapte de beţie. Mondialul e prezent numai în ziare. Deschid Gazeta Sporturilor şi citesc. Blatter e în centrul tirului venit din toate părţile, toţi se tem de proasta organizare, de şerpi, babuini şi atentate. Elveţianul, obişnuit să-i ducă tava atâţia ani lui Havelange şi să-i potrivească bilele ca să iasă cine trebuie, speră diplomatic în reuşita turneului. Blatter şi-a lăsat părul lung spre ceafă, ca un macho scăpătat care vrea să retrăiască gloria de odinioară. Nu mi-e deloc simpatic actualul preşedinte al FIFA şi sper să iasă din fotbal cât mai curând, sau măcar să renunţe la proiectele sale stupide. Dacă era după mintea lui, fotbaliştii ar fi jucat turnee finale în fiecare lună, eventual conectaţi la o sursă de alimentare, numai pentru a ţine în funcţiune non stop maşina de făcut bani a publicităţii.

            Apropo de publicitate, citesc o ştire neverosimilă: soţia lui Van der Vaart are interdicţie pe stadioanele din Olanda unde trupa lui Marwijk susţine ultimele amicale. Motivul? La ultima partidă a olandezilor, ea a apărut într-o ţinută care făcea reclamă unui producător concurent sponsorului naţionalei batave. Hotărât lucru lupta se ascute pe măsură ce se apropie startul şi logica pare să sufere în vremuri de criză. E drept că situaţiile disperate cer măsuri disperate, dar parcă e prea de tot mai ales că Sylvie Van der Vaart e o bucurie pentru ochi.

Sărim la Maradona care a interzis accesul presei în cantonamentul Argentinei. Gazeta îl compară cu Piţurcă. Diego vrea doar liniştea care i-a lipsit lui de când e în fotbal. Mai departe. Africa de Sud îşi lasă acasă, e un fel de-a spune, vedeta, pe Beny McCarthy. Gogeterul all-time este considerat supraponderal. Trist final de carieră. Parreira a anunţat şi el că pleacă după turneul final; Bafana-Bafana nu pare a fi într-o zodie prea fericită.

            A apărut lotul Greciei pe site-ul FIFA. Uraaa! Kapetanos e acolo. Abia aştept să-l văd evoluând. Grecia debutează cu Coreea de Sud. Un fel de Oţelul-Jiul în variantă Africa de Sud. Aş vrea să-l privesc Pantelis încadart în altă schemă de joc şi să-mi răspund la întrebarea: el a tras Steaua în sus sau putea mai mult? Mai sunt 10 zile. Loturile finale continuă să fie anunţate de tehnicieni. În principiu sunt cam toţi în păr. Să aştept confirmarea pentru Valbuena, Santa Cruz şi Beausejour şi mă pot declara mulţumit. Cupa Mondială este în faza jocului de gleznă.

            Ziua se încheie trist, aşa cum a început. Nicolae Forminte, antrenorul lotului naţional de gimnastică, a demisionat. Steaua Nadiei luceşte tot mai îndepărtat, dar ou sont les neiges d’antan?

2 iunie 2010

ECHIPELE SUNT COMPLETE

            Ziua începe agitat. Azi am un interviu şi de obicei mă cuprinde câte o mică frământare. În drum spre serviciul Danielei (îmi duc în fiecare zi soţia la muncă), sunt neatent şi lovesc cu maşina spatele unui Cielo Nubira. Noroc că şoferul Nubirei nu e violent şi că practic nu s-a întâmplat mai nimic. Mă priveşte pe sub sprâncene, şmechereşte, cântărind totul din priviri (inclusiv vechiul meu Renault Clio, care mai e şi murdar) şi renunţă la orice pretenţie: „ Hai las-o dracu’ că n-a păţit nimic. E de instituţie, nu de alta. Mergi şi tu mai atent!” Scap cu bine şi mă întorc acasă, sărind direct pe net. Sarabanda anunţării loturilor a luat sfârşit. Sunt toţi în drum spre Africa sau deja acolo: şi Valbuena şi Beasejour şi Roque şi totţi ceilalţi.

            Ştirea de ieri cu Forminte are o continuare: se întorc Belu şi Bitang. Se pare că Forminte nu voia să lucreze sub comanda celor doi. Două săbii care nu încap nici aici în aceeaşi teacă.

            Mă pregătesc de plecare. O ultimă privire pe paginile electronice ale celor două cotidiene de sport, Gazeta Sporturilor şi ProSport. Ceva incredibil: Coreea de Nord a trecut un atacant drept al treilea portar! Selecţionerul kim Jong Hun şi-a dorit mai mulţi înaintaşi, peste cei 5 deja incluşi în lot. Probabil că marele partid face presiuni asupra celor care trebuie, nu-i aşa?, să reprezinte cu cinste regimul. Oh Doamne, câtă prostie mai poate produce acest regim odios?

            Două cuvinte şi despre puzderia de amicale din perioada premergătoare debutului. Nu le dau prea mare importanţă. Chiar dacă Noua Zeelandă a învins Serbia, Australia pe danezi, sau Portugalia a făcut numai 0-0 cu Insulele Capului Verde. Gândurile fotbaliştilor sunt în altă parte, ca ale şcolarului când sună clopoţelul şi doamna învăţătoare încă mai dictează la teme.  Nimic despre echipa noastră, ajunsă sparing-partner pentru Ucraina, Macedonia şi probabil Honduras, ca să-i fortifice moralul. Echipa naţională a României şi campionatul intern sunt un subiect prea amplu şi prea dureros ca să-l abordez acum, când vreau să mă bucur.

            În oraş poliţiştii dirijează circulaţia cu gesturi scurte şi nervoase. Mă întreb cum ar fi să organizăm noi un turneu final. În 1994 am trăit în studenţie marile momente de bucurie populară, mergând noaptea pe jos alături de persoane necunoscute, uniţi într-o horă de trăiri cum numai fotbalul poate produce. Caldele nopţi de iulie 1994…

            Interviul decurge bine, ba chiar mai şi glumim pe seama traficului din Europa de est. Sunt doi polonezi relativ tineri, care-mi povestesc cum a făcut ieri accident taxiul care-i aducea de la aeroport şi cum totul s-a rezolvat rapid, după o negociere scurtă. Surâd, abţinându-mă să le spun experienţa mea de azi dimineaţă.

            Întors acasă plonjez într-un univers kafkian: mă duc cu maşina la mecanicul care mă poartă cu vorba de o lună şi stabilim să ne vedem peste o oră aproape de locul unde stau, pentru că operaţia minoră pe care o are de făcut îi ia numai 10 minute. Chipurile are nevoie de piesa pe care a comandat-o la un atelier din apropierea blocului meu. Mă întorc acasă şi de atunci stau şi-l aştept ca în povestirea lui Mircea Micu despre Nichita Stănescu. Micu voia să-i dea un frigider şi maestrul i-a spus ”Mircea, mâine la zece vin să-l iau”. Au trecut mai multe zile şi în cele din urmă Mircea Micu s-a dus acasă la Nichita şi l-a găsit dictând aceeaşi poezie, fără încetare: „Mâine pe la zece, toată şleahta trece, să-l ia pe berbece.”

            Ziua se termină agitat, aşa cum a început. Temperatura Cupei Mondiale începe să crească uşor.

3 iunie 2010

PROBLEMATICUPA

            Să răsfoim presa. Va veni, sper, şi vremea unor povestiri din tribună, e un vis mai vechi, deocamdată doar o Fata Morgana. Ponderea ştirilor despre Cupa Mondială începe să crească, tunurile se reglează pe direcţia ţintei. Italienii au umor, ca de obicei. De fapt Cannavaro, care şi-a găsit echipă nouă în Dubai. Cel mai bun jucător al ultimului Mundial a declarat: „ Îmi realizez visul de a trăi în Dubai.” Dubaiul cel bogat spre deosebire de Zimbabwe, una din cele mai sărace ţări din lume, dar care a plătit un milion de dolari pentru un amical de lux cu Brazilia. Fotbalul mobilizează energii şi resurse nebănuite.

Înapoi mereu şi mereu la Maradona, care vrea prim-planul cu orice preţ, mai mult decât jucătorii săi. E cu siguranţă reflexul copilăriei furate, petrecută pe străzile din Buenos Aires. „Leo Messi, Che Guevara şi cu mine suntem simbolurile Argentinei” a declarat Diego. Îmi vin rapid în minte numele lui Borges, Cortazar sau Jose de San Martin, cel care a eliberat jumătate din America de Sud spaniolă şi s-a retras subit după ce l-a întâlnit pe general în labirintul său, adică pe Simon Bolivar. Jose de San Martin, nimeni altul decât eroul naţional argentinian. Maradona riscă s-o ia pe urmele marelui său rival Pele în privinţa declaraţiilor caraghioase. În schimb Franz Beckenbauer e supărat că jucătorii naţionalei germane nu mai cântă imnul. Ce să-i faci, nimic nu mai este autentic, ca altădată. Faimosul Franzi, un monument de discreţie şi bun simţ. În 2001, a doua zi după ce Bayern câştigase Liga Campionilor, eram pe aeroportul din Berlin aşteptând avionul spre Bucureşti, via Munchen. În micul salon de aşteptare, unde ne tot serveam cu ceai şi cafea (eram cu doi ingineri din Constanţa) şi-a făcut apariţia un bărbat înalt, a luat un ziar din teancul disponibil şi s-a aşezat pe un scaun. Nu l-a deranjat nimeni, nu-l însoţea niciun cârd de camere video sau microfoane. Ne-am privit câteva momente şi ne-am trezit din uluială, şoptindu-ne unul altuia: „E Beckenbauer.” Cu tupeu, am decis să-l abordăm, iar eu am fost desemnat cel care trebuia s-o facă. Franz Beckenbauer m-a ascultat cu atenţie, a fost de acord să se fotografieze cu inginerii („foarte inspirat” eu îmi depusesem deja aparatul de fotografiat în bagaje, iar dacă era să-mi fi trimis constanţenii mei o poză nu prea se putea căci nu venise epoca e-mail-ului) şi mi-a dat un autograt pe tichetul de îmbarcare. Ba chiar a menţionat politicos faptul că fusese de două ori în România. L-am urmărit cu atenţie şi ulterior. Deşi s-a dus la Business Class, Franzli a fost la fel de discret până la Munchen, unde a coborât. Un adevărat lord al fotbalului.

            Şi acum vă propun un scurt intermezzo atletic. În fiecare seară, mă rog, atunci când se poate, mă duc să alerg lângă stadionul cu atâtea nume că nu mai ştiu cum se cheamă: Lia Manoliu, Naţional, 23 August. Pe o latură a noii construcţii, căci stadionul se reconstruieşte, înconjurată de arbuşti, de un restaurant şi de sediul Agenţiei Antidoping, se găseşte o pistă de atletism folosită de multă lume pentru mişcare. Din alergare pot vedea progresul în ridicarea noului stadion, care trebuia să fie gata în mai 2010, conform plăcuţei afişate la intrare. Structura de beton a tribunei este în mare parte gata. Necazul este că de când alerg eu, adică mai mult de o lună şi jumătate, totul arată la fel, de parcă timpul ar fi stat în loc. Şi pe acest stadion ar trebui să se joace finala Cupei UEFA în 2012. Tare mi-e teamă de o ruşine ca de o apariţie publică în pielea goală. Platini, ajuns şeful UEFA, încă ne susţine. Nu ştiu de ce ne e atât de greu să facem ceva durabil. Am văzut cu ochii mei cum slovenii şi-au construit în foarte scurt timp reţeaua de autostăzi, în timp ce noi am vegetat 20 de ani nefăcând nimic. E şi ăsta un motiv pentru care ei joacă în Africa de Sud şi noi nu.

            Am găsit în Gazeta de azi un articol în legătură cu Mundialul, scris de Traian Radu Ungureanu. Îl reproduc aici în întregime. Mi se pare relevant pentru un anumit curent de opinie care domină acum, înainte de începerea turneului final.

            Lumea are un chef morbid de jocuri mult mai colective decît fotbalul

Există fotbal şi pe timp de război. O carte publicată de cîţiva ani povesteşte experienţa atroce înghiţită de Dinamo Kiev sub ocupaţie germană. Alta, fotbalul englez jucat acasă, sub bombe sau pe front, între două reprize de corp la corp cu inamicul german. În ce istorie va încăpea Cupa Mondială 2010? Nu avem în faţă nici un război, deşi chestiunea tocmai a intrat în dezbatere. Ce se presimte de pe acum, dacă acceptaţi observaţii iritante, e inactualitatea Cupei Mondiale 2010.

Mai întîi, pentru că într-o lume care se grăbeşte din răsputeri spre clarificări grave, marile festivaluri globale ale fotbalului par brusc fenomene statice. Evident, se poate juca, dar în prezenţa lui Ahmadinejad şi Kim Jong Il, după farsa tragică a pacifiştilor plecaţi cu vaporul şi toporul spre Gaza şi în faţa viitoarei absenţe a monedei euro, fotbalul e un pic insuficient. Fabula cu jocul care uneşte popoarele s-a devalorizat. Lumea are un chef morbid de jocuri mult mai colective şi mai străine de regulamente. Dar, înainte de a capitula, să recapitulăm.

Africa de Sud a fost aleasă din motive care stau cu încăpăţînare în afara fotbalului. Pe parcurs, totemul sud-african a fost reanimat cu suplimentări de fonduri FIFA, acele pachete monetare care salvează iluzii şi proptesc reputaţii. Aşa a ajuns Blatter un erou model al timpurilor noastre model şi aşa s-a ales Cupa Mondială cu o gazdă de sinteză. Dacă omul sfinţeşte locul, atunci trebuie notat că şi locul poceşte jocul.

Apoi, e de observat că elita soseşte înconjurată de scleroză. Franţa, Italia şi, poate, Anglia sînt conduse de antrenori demisionari. Argentina e condusă de întîmplare. Messi poate cîştiga în teren Mondialele, dar Maradona le poate pierde de pe margine. Brazilia e defensivă ca o migrenă. Germania e prezentă în filmele de arhivă. Spania, mare favorită, a fost dejucată de Inter. Mondialele ar putea fi interesante abia prin resentimentul adunat de echipele mici: Uruguay, SUA, Serbia şi, de ce nu, Chile, echipa în care pîndeşte revanşa lui Bielsa. E puţin? Nu. E o Cupă Mondială problematică. O cupă fără altă istorie decît suma problemelor pe care le oglindeşte.”

Interesant, nu? O viziune escatalogică, de parcă s-ar apropia Apocalipsa. Nici chiar aşa: eu înca mai cred că fotbalul e un simplu joc, mult alterat de miza uriaşă creată de publicitate. Cu toate problemele ei, Cupa Mondială va merge înainte. Abia aştept sa cânte imnurile, un moment atât de înălţător ca faimosul marş al lui Radetzky.

4 iunie 2010

LA SINAIA

            Mai e o săptămână. Azi a apărut primul supliment cu loturile echipelor participante. Arată bine, tipărit pe hârtie lucioasă, full color. În esenţă însă o mare dezamăgire: e plin de greşeli, loturile nu sunt actualizate, numerele de pe tricouri lipsesc. Cred că mă voi lipsi. Ba nu, o să mi le procur de pe site-ul FIFA.

            E timpul să mai ieşim puţin din Bucureşti. Suntem invitaţi la ziua băieţelului unui prieten. Îmi iau familia şi plecăm în fapt de seară spre Sinaia. Drumul este aglomerat, ca mai mereu pe morbidul DN1. Şi ce frumoase sunt autostrăzile ungurilor, unde în preajma Budapestei te muţi uşor de pe M1 care vine dinspre noi, pe M7 care merge spre Italia, rulând pe inelul M0 ca într-o cursă de raliuri. În fine, se circulă. Urcăm pe curbele de la Posada ţinând trena unei Dacii Papuc, o coadă lungă de maşini cu Renault-ul meu în frunte, urmat de doi bolizi 4×4. Nu avem ce face decât să mergem toţi ca melcul, cu viteza şefului de coloană, Papucul. Dar la un moment dat, iată, apare breşă: şoseaua se sparge în două benzi pentru circa un kilometru. Mă avânt pe banda de viteză, încercând să trec de Papuc şi să eliberez locul pentru cei din spate. Din păcate şoferul Daciei accelerează şi el şi o ţinem amândoi ca doi cai la fotofinish. Deja cei din spate spumegă: după flash-uri au trecut la claxoane. Dar nu am ce face: în dreapta papucul, în stânga maşinile din sens opus coboară ameţitor pe serpentine. Unul din jeep-uri nu mai rezistă, taie linia continuă şi depăşeşte nervos în curbă. Şoferul celuilalt pare să-şi fi lipit degetul de claxon. Noroc că mai vine o porţiune cu două benzi pe sensul nostru şi animalul poate trece în sfârşit. Înjur speriindu-mi copiii şi-mi vine în minte vorba celebră „România este o ţară foarte frumoasă, păcat ca e locuită.”

            Revedere cu frate-meu. Inevitabil ajungem să discutăm şi de Cupa Mondială. “Ce zici, brother? Cine câştigă?” “Ei, eu am favoritele mele: Italia, Argentina, Olanda. Aş vrea să câştige Argentina, ca să-l văd pe Messi ridicând trofeul.” “Messi nu face nimic la naţională” îl tachinez eu. “Nu face nimic fără Xavi. “ “Nu cred”, îmi spune frate-meu. “E de explozie, face o fază şi dă gol.” “N-a făcut nimic cu Inter”, îi spun eu. “Inter e altceva. N-ai văzut că se apărau pe 3 linii?” Discuţia din totdeauna a pasionaţilor fotbalului. Messi pecare toată lumea îl aşteaptă ca pe micul geniu care va uimi audienţa cu o arie faimoasă la pian, în timp ce el încă se mai joacă pe Playstation în culise. Deocamdată Lionel îşi terorizează colegul de cameră, pe Veron, sforăind îngrozitor. E de bine, înseamnă că presiunea nu-l afectează şi are somnul profund. Trec şi eu spre somn în această zi în care verdele brazilor pe care îi văd de la fereastra mea mă îmbie la reverie şi visare.

6 iunie 2010

VEDETELE, CA POPICELE

            Argentina continuă să uimească cu extravaganţele. După Diego, care a promis că va alerga prin Buenos Aires în pielea goală dacă Argentina va câştiga titlul, Carlos Bilardo, care acum este director tehnic, s-a lansat în propuneri indecente, punându-şi dosul la bătaie pentru cine dă gol în finală. Nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva de la „Nasos”, cel care a adus ultimul titlu Argentinei. Dar cine ştie, poate că nu a rezistat la gândul că Tevez doarme în cameră în pielea goală.

            E timpul să dăm puţin cuvântul şi bursei Mondialului. Cea mai mare cotă o are Spania 5.00, urmată de Brazlia 5.55 şi Argentina cu 7.41. Hagi îi vede pe primul loc tot pe spanioli, apoi Argentina şi … Anglia. Dar unde sunt nemţii? Cota lor este de 13.00, dar germanii vin mereu în faţă cum o fac mereu, cu mici sincope ca Argentina ’78 sau SUA ’94. Spania era prima şi la nivelul primelor cu 600.000 euro cumulat, dar americaniiau plusat, urcând potul al 900.000 euro. Fabulos! Cupa Mondială îi poate face pe yankei aproape milionari după 7 meciuri într-o lună de zile. Asta în timp ce pe mingile de golf cu care mister Blatter se distrează cu amicii scrie că la fabricarea lor nu s-a folosit munca unor copii sau a sclavilor. Cine se scuză se acuză. Poate că şi din această cauză Mondialul pare lovit de blestem. După ce că nu-i vom veeda pe Ballack, Essien, Ronaldinho, Beckam sau Owen, în ultimele zile alte vedete au căzut ca popicele, în febra amicalelor: Robben, Obi Mikel, Drogba, Pirlo sau Kewell. Fotbalul îşi macină fiii, ca şi Cronos în mitologie. După un sezon încărcat este normal să clachezi; nu înţeleg rostul atâtor amicale. Păcat, dar se va juca şi fără ei. Dobrin n-a avut această şansă.

            Vine şi lista arbitrilor. Să reţinem numele brazilianului Carlos Simon, care e de profesie ziarist. Oare îşi va da singur note? Tot de coloratură: în meciul Germania-Ghana s-ar putea putea înfrunta prima dată doi fraţi reprezentând două ţări diferite, cuplul Boateng. Unul a ales Germania, iar celălalt ţara natală, după ce a fost dat afară de la lotul de tineret german, pentru indisciplină. Un ghanez în lotul nemţilor alături de mulţi alţi stranieiri naturalizaţi. „Adevăraţii germani au rămas la Stalingrad” îmi spunea un fost coleg. Fotbalul însă va şti să producă noi idoli în această vară, nu mă îndoiesc. Şi bucurie, ca în cea mai frumoasă ştire a zilei: Sportul a promovat în prima divizie şi gaşca nebună va ocupa din nou stadioanele.

7 iunie 2010

CARLOS ALBERTO ARUNCĂ MĂNUŞA

            Zi plictisitoare, înecată în valuri de căldură. Vara a început să-şi intre în drepturi. La opt dimineaţa sunt deja 20 de grade. Nimic nou pe piaţa locurilor de muncă. Cineva de la o firmă de recrutare mă sună să mă anunţe că CV-ul meu nu a fost acceptat. Ca în bancul cu „v-am sunat să vă spun să nu contaţi pe mine”.

            Încerc, între altele, să vând lucrări de artă, produse de doi tineri artişti contemporani. Unul dintre ei are un catalog de lucrări sub forma unei mici broşuri colorate. În toate desenele se repetă cercul şi triunghiuri peste dreptunghiuri, ca nişte case desenate de copii. În rest, fundalul e acelaşi, când roşu, când galben sau verde. Par toate făcute pe acelaşi calapod, dar unul se cheamă „Pământul”, altul „Accidentul” şi tot aşa. Gusturile nu se discută, e adevărat, dar prefer să rămân la impresioniştii care au scandalizat timpul lor spărgând canoanele vremii sau la „Încoronarea lui Napoleon”, celebrul tablou al lui David. Lucrări pe care am avut norocul să le admir la Louvru sau la Musee d’Orsay, muzeul ridicat în locul unei foste gări.

            Malaxorul ştirilor despre Mondial macină în continuu. Înţeleg că Spania va sosi ultimaîn Africa, chiar în prima zi a competiţiei. Am impresia că deja le-a intrat în cap că sunt campioni mondiali, după ce toată lumea îi vede în frunte. Optimea pe care o vor juca cu Brazilia, Portugalia sau Coasta de Fildeş ne va spune cât sunt de pregatiţi să devină regii lumii fotbalului. Se pare că Robben şi Drogba vor putea totuşi să joace încă din primul meci. Ei au încăput pe mâna medicilor, care sunt optimişti. Tare mi-e teamă să nu apară suspiciuni de dopaj ca în cazul paraguayanului Cardozo, căci numai Dumnezeu ştie cu ce-i îndoapă noii alchimişti, cei ai zeului fotbal, pe jucătorii atât de solicitaţi de un sezon epuizant.

            După ce a sprijinit cu succes candidatura Franţei la CE 2016, Zidane susţine Algeria la turneul final din Africa de Sud, apărând în spotul produs de algerieni pentru Mundial. Un gest care-i face cinste lui Zizou, mai ales după finala terminată atât de urât acum 4 ani.

            Citesc un editorial al lui Carlos Alberto, scris pentru World Soccer. Alberto este câştigător cu Brazilia în 1970 şi fotbalistul care a închis tabela în finala cu Italia, cu unul din cele mai frumoase goluri ale turneelor finale, după o suită neverosimilă de pase. Ce zice el? Că Seleçao este tare dependentă de Kaka, că trebuie să muncească foarte mult pentru a se impune, pentru că nu ştie ce se va întâmpla dacă starul lui Real se accidenteză. Desigur Ronaldinho ar fi trebuit să fie acolo. Este clar o mănuşă aruncată lui Dunga şi aştept să văd cum va răspunde cel care s-a plâns de dureri de cap, acum 20 de ani, după meciul pierdut cu Argentina în optimi, durerile apărându-i chipurile după ce îngurgitase din ce i-a întins de pe bancă medicul Argentinei, când i-a cerut ceva de băut.

            Mai sunt doar 3 zile pline şi apoi începe. Timpul deja nu mai are răbdare.

8 iunie 2010

TRISTEŢEA LUI BRAD JONES

            Aşteptarea a devenit din ce în ce mai grea, pe măsură ce startul se apropie. Mă simt ca în cantonament: trezirea, mersul cu Anda la şcoală, cu Daniela la muncă, întors acasă, verificat mesaje, prânz, puţină odihnă, ieşit cu copiii afară, alergat şi din nou de la început. Mă agăţ de Cupa Mondială ca de o nouă şansă: sper să am o lună de bucurie ca aceea care se degajă din imnul oficial cântat de Shakira. Cântăreaţa care a luat faţa Germaniei la sosirea în Africa de Sud, pentru că au venit cu acelaşi avion. Germania pe care nici Beckenbauer n-o vede câştigătoare. Ştirile curg ca într-un domino fără sfârşit. S-a mai accidentat un jucător: portughezul Nani, deja înlocuit. Parcă revăd filmul Pe aripile vântului, scena când se afişau pierderile de război. Însă cea mai tristă ştire a acestei zile toride, plină de puf de plop care se lipeşte de orice, este cea despre portarul australian Brad Jones: băieţelul lui de numai 4 ani are leucemie. Parcă nimic nu mai are rost. E timpul să mă retrag, cu speranţa că de mâine totul va începe să curgă în linişte.

9 iunie 2010

EXERCIŢIU DE IMAGINAŢIE

            Aşteptare chinuitoare, sporită de căldura groaznică. Chiar dacă am fost la un interviu astăzi, ajungând unde nici cu gândul nu gândeam (la ieşirea spre Olteniţa, dincolo de Popeşti Leordeni), tot am senzaţia că trăiesc ziua cârtiţei. Aşa că e momentul să colorăm puţin peisajul. Pentru că zilele  acestea selecţionerul Răzvan Lucescu şi jucătorii echipei naţionale sunt criticaţi pentru slabele rezultate din acest an, vă propun un exerciţiu de imaginaţie în care ei să fie oarecum reabilitaţi: să ne închipuim că România s-a calificat la turneul final în dauna Franţei (deşi un baraj cu Irlanda ar necesita un alt exerciţiu de imaginaţie). În mod evident România n-ar ocupa exact locul Franţei în grupa cu naţionala ţării gazdă, ci ar fi plasaţă în grupă cu Spania, Olanda, Argentina, Germania sau Brazilia. Să alegem, pentru frumuseţea jocului, Brazilia. Aşadar:

„Iată că după 12 ani tricolorii sunt din nou la Mondiale. Este în primul rând meritul lui Răzvan Lucescu, cel care a ştiut să-şi mobilizeze elevii pentru un parcurs de excepţie, dar mai ales al fotbaliştilor noştri care au reuşit istoricele victorii pe pe Stade de France şi Maracana belgrădeană (cam greu exerciţiul ăsta de imaginaţie). Blestemul ce plutea asupra acestei generaţii s-a spulberat. La ce să ne aşteptăm? Vor fi capabilii băieţii lui Luce junior să depăşească  performanţa celor pe care presa i-a denumit Generaţia de Aur? O grupă cu Brazilia e ca un dans cu Miss Univers. După 40 de ani Răzvan Lucescu trăieşte de pe bancă ce a simţit tatăl său în teren. Primul nostru meci pare decisiv pentru ieşirea din grupe. Întâlnim Coasta de Fildeş în Nelson Mandela Bay pe 15 iunie. Cum vor răspunde jucătorii noştri jocului avântat, plin de tehnicitate al celor pe care destui îi văd câştigători? Cu faimoasa noastră temporizare? Să fie duelul Tamaş-Drogba cheia partidei? Cine va aprinde scânteia la mijloc în locul lui Mutu? Ar putea fi meciul unui nou început, care să lege firul toridelor nopţi de la Mundialul american. Urmează Coreea de Nord, o echipă necunoscută, dar pe care trebuie s-o învingem. Şi apoi meciul cu Brazilia, pe care mulţi îl aşteaptă o viaţă. Meciul care ar trebui să ne spună unde suntem: capabili sau nu să trecem de grupe. Acum 12 ani , în Franţa, Norvegia a câştigat în faţa Braziliei un ultim meci din grupe, calificându-se în optimi. De ce să nu fie Rădoi, Chivu şi Marica pe post de Flo, Rekdal sau Solskjaer? Teoretic suntem la bătaia peştelui, la concurenţă cu ivorienii. În optimi ne-ar aştepta Spania, iar în sferturi Italia. Şi de aici e posibil orice. Visez la un parcurs ca al Poloniei în 1974 sau 1982. Hai România!”

            Cam entuziast exerciţiul meu, dar măcar m-am răcorit un pic. Mâine e ultima zi. Şi apoi începe.

10 iunie 2010

AVANCRONICA

            Fluierul de start se apropie. Mă oboseşte febrilitatea cu care se caută şi se expun ştirile negative despre Mondial. Hoţii, jefuirea ziariştilor, cu pistolul la tâmplă, dificultăţi la cazare. Până şi moartea a două turiste într-un accident de maşină a devenit subiect legat de turneul final pentru că cele două veniseră pentru World Cup. E multă nebunie. Am înteles, Africa de Sud n-a fost o alegere inspirată şi poate că Blatter se va gândi mai mult pe viitor (doar dacă va obţine profit din asta), că acum ştie cum să-i ducă cu zăhărelul şi pe africani. Dar până la urmă fotbalul merge înainte, nu e totul atât de negru şi mulţi vor retrăi amintirile din această ţară spectaculoasă ca pe un roman de aventuri. Refuz să cred că toate concursurile de miss organizate anual în Africa de Sud stau sub imperiul hazardului. Pentru că vorba lui Mathaus ”prostii, e foarte bine în Africa de Sud”.

            Mâine se joacă Africa de Sud-Mexic la Johanesburg şi meciul campioanelor mondiale Uruguay-Franţa la Cape Town. Nebunia a atins deja cote maxime: mii de africani au ieşit în stradă să-şi vadă echipa în turul oraşului Johanesburg. Gazdele sunt foarte încrezătoare şi vor să debuteze cu o victorie. Drept urmare, Parreira a şi anunţat primul 11: Khune – Gaxa, Mokoena, Khumalo, Thwala – Dikgacoi, Letsholoyane, Modise, Tshabalala – Pienaar, Mphela. Un 11 care nu spune nimic mai mult decât entuziasmul necesar să pronunţi numele jucătorilor. Mă aştept la un meci ca în filmul de animaţie al lui Disney despre Cărţile Junglei. Mexicanii tac deocamdată. Să-i vedem mâine în primul minut: vor declanşa cielito lindo sau îi va acoperi defilarea elefanţilor sud-africani?

            Meciul vedetă e pe seară. Şi Tabarez a anunţat formula de start. Pare clasică, cu Forlan şi Suarez în atac. Forlan a declarat că echipa celestă nu mai are nimic de îmbunătăţit, totul fiind în mâinile lor. Un adevărat luptător acest fotbalist cu fizic de gladiator, aflat în mare formă. Dincolo, la francezi, Domenech a cam scăpat frâiele. Bătrânii din echipă vor să-l impună pe Henry în primul 11. Vom vedea; abia aştept Marseilleza.

            Am păstrat ceva savuros la sfârşit. Pronosticul lui Pele, care a dat-o de multe ori în bară. El Rey vede chiar Brazilia în finală. Din acest motiv, mulţi comentatori susţin că Seleçao nu va câştiga, pentru că Pele are un mare procentaj de previziuni ratate. Prudent, ştiind parcă ce gură păcătoasă are, brazilianul a făcut o apreciere mai largă, lăudând Spania, dar şi Germania, Anglia şi Italia pentru jocul fizic foarte bun şi buna organizare defensivă. Cu atâtea favorite are şanse să nimerească. Numai să înceapă odată, căci până şi termometrul stă să explodeze: cred că azi au fost 40 de grade în Bucureşti.

11 iunie 2010

ÎNCEPE SĂRBĂTOAREA

            Astăzi mi-am umplut agenda. Un drum dus-întors la Buzău, meciurile zilei, eventual şi festivitatea de deschidere. Singurul element pe care nu-l pot controla este întrunirea de la şcoala Andei, unde directoarea vrea să le dea nişte diplome de merit, pentru că serbarea propriu-zisă a fost aseară în clasă. Mă trezesc devreme, mă duc să bag benzină, o duc pe Daniela la serviciu. La şcoală totul decurge repede, dar cu puţin mai mult decât ce estimasem. Fiică-mea e într-o clasă perestigioasă şi … colorată: un româno-turc, o româno-iordaniană, solistă a unui grup muzical pentru copii, trei asiatici şi băieţelul lui Radu Naum. Toţi încărcaţi de premii. În fine plecăm spre Buzău pe drumul de tristă faimă, E85, cel cu două benzi pe sens, dar cu banda unu mai îngustă ca banda doi. Proiect românesc demn de Cartea Recordurilor. Sau mai degrabă de Zmeura de Aur, trofeul care recompensează cel mai prost film. Peisaj înecat în dogoare. Şoseaua, panglică de asfalt în câmpie, nu e aglomerată. Mă amuză mereu amar, cursa de caiac-canoe cu tirurile: în afara localităţilor trec pe lângă ele pe banda de viteză, apoi în sate şi oraşe, mă mut pe banda unu reducând viteza şi dându-mă la o parte din calea aceloraşi tiruri. Ajungem în bună stare, rezolv ce mai e nevoie, îmi iau rămas bun de la copii şi de la socri şi cap-compas Bucureşti. Pierd festivitatea de deschidere dar ajung la timp pentru adevărata deschidere: Africa de Sud – Mexic. Africanii sunt entuziaşti rău de tot. Şeful statului, Jacob Zuma, le-a fixat drept obiectiv nici mai mult nici mai puţin decât titlul. S-a cam lăcomit mister Zuma. Ca în viaţă, căci este un fost şef de trib cu 6 neveste şi 21 de copii. L’Equipe îi dă replica în stil d’Artagnan „Africa de Sud e un outsider, dacă nu un martor, dar atât.”

            Mai e puţin. Mai ascult odată imnul Cupei Mondiale, cântat de Shakira şi mă aşez în fotoliu.

Apar imaginile. Blatter şi Zuma ţin discursurile de start. Apoi căpitanii Pienaar şi Torrado îşi prezintă echipele ca în finala Cupei Angliei. Urmează momentul imnurilor. Cel mexican e un cântec amplu ca o chemare la luptă, compus în secolul XIX, care a adus eliberarea Americii de Sud. Aflu că se numeşte chiar „Strigăt de război” şi e cântat şi de preşedintele mexican Calderon, prezent pe Soccer City din Johanesburg. Imnul Africii de Sud e reluat de tot stadionul. Sunt peste 80.000 de spectatori. Melodia are ceva din Bach, un pic prelucrat simfonic. Momentul mult aşteptat soseşte: arbitrul Irmatov din Uzbekistan fluieră starul. Deasupra stadionului e amplasată o cameră de luat vederi care va oferi imagini inedite. Mexicanii au iniţiativa. Fundaşii laterali Salcido şi Juarez urcă şi împing jocul spre poarta lui Khune. Dar cel mai activ în debut e centrul atacant mexican Giovani dos Santos. În minutul 2 el reia spre poartă o respingere a portarului Khune, dar fundaşul central Mokoena barează drumul spre gol. Dos Santos nu se lasă, se avântă în grămada din faţa careului sud african, driblează, şutează, e când pe stânga în sectorul lui Gaxa, când pe dreapta deschizându-l pe Aguilar. Parreira îl priveşte calm: e la al 21-lea meci de Cupă Mondială. Mexicul presează dar meciul nu are nerv. Sud africanii par o echipă adunată ieri. Nu reuşesc să lege mai mult de două pase. Dar iată că după ce a trecut o jumătate de oră, luminată doar de artificiile lui Dos Santos, interul mexican Vela îl angajează central pe Franco, atacanul mexican rămâne singur cu Kune, îl ţinteşte şi trimite pe colţul lung. Africanul salvează însă cu un reflex à la Buligan. Mexicanii continuă să domine. Ei marchează chiar şi un gol, însă arbitrul îl anulează pe motiv de ofsaid. La reluare  se vede cum Vela înscrie în momentul în care în poarta africană se afla doar un fundaş. Inspirat sau norocos, portarul Khune ieşise pe centrare. Aştept pauza, dar iată că africanii au prima acţiune periculoasă: Pienaar croşetează în mijloc şi-l deschide pe stânga pe Tsabalala. Juarez, ia-l de unde nu-i, aşa că sud-africanul poate centra lejer. Venit în viteză, Mphela ratează de puţin reluarea, lipsind la întâlnirea cu balonul. Portarul mexican Perez pare un pic nesigur. A contemplat faza cu un aer înspăimântat. Pauză. Mă reped la sticla cu apă. E foarte cald. Cele 15 minute trec foarte repede.

Se reia jocul. Mexicanii îşi continuă dominarea fără să producă faze de poartă. Tempoul lor mi-aduce aminte de cântecul din copilărie: „Iată că se lasă seara/Pe platoul mexican/Mexicanii stau la pândă/Să vâneze un curcan.” Dar meciul se învioreză brusc. Mijlocul mexican nu ţine apa, aşa că Pienaar mai face rost de un balon şi-l azvârle scurt spre Mphela în cercul de la centrul terenului. Tshabalala a luat startul pe stânga în zona părăsită de Juarez şi Aguilar, atraşi de mirajul ofensivei. Mphela aruncă balonul,Tshabalala sprintează, şut în cross şi Jabulani se duce cuminte la vinclu, pe colţul lung. Jucătorul african seamănă cu negrul din serialul Lost pe când portarul mexican pare un bucătar căruia nu i-a ieşit specialitatea casei. Aguire n-are timp să înjure. Îl scoate pe Aguilar, strigă la Juarez şi-l introduce pe Guardado. Meciul se colorează. Dos Santos îşi aduce aminte de prima parte, preia un balon în colţul careului advers, driblează spre interior à la Hagi şi sutează puternic la vinclu. Khune parează reconfirmând tradiţia portarilor africani de clasă. Vine minutul 68 în care africanii pot încheia conturile. Modise şutează din poziţie centrală, mingea e deviată la Mphela, care rămâne singur cu Perez. Golul pare inevitabil dar Mphela şutează inexplicabil pe lângă. Mexicanii răspund cu Blanco în locul lui Vela. A îmbătrânit mult amicul Cuahtemoc. Se mişcă greoi de parcă l-ar strânge costumul. Până să gândească mexicanii pe unde să pătrundă, Gaxa ăi trimite o pasă lui Modise, sud africanul pătrunde în careu cu Rodriguez în cârcă şi, incomodat, trage slab în blocajul lui Perez. Şi soarta se răzbună. Mexicanii egalează: Blanco schimbă cu Guardado la un corner. Balonul sare aiurea din Cuahtemoc, cam la 2 m de Guardado. Surprins, acesta ar vrea să-i zică ceva de dulce lui Blanco pentru pasa imprecisă, dar se răzgândeşte şi aleargă dup minge. Noroc că şi africanii au rămas pe loc, puţin surprinşi. Guardado centrează lung, în diagonală peste toată apărarea adversă. Africanii ies la ofsaid, dar nu-l anunţă şi pe Mokoena, care se avântă să sară la cap. Mingea îl depăşeşte şi iată-l pe Rafa Marquez venit tiptil la întâlnire şi rămas singur cu Khune. Marquez stopează elegant, îl fixează pe goalkeeperul sud-african şi-l execută cu sânge rece. Până la final nu se mai întâmplă nimic pe tabelă. Chiar dacă Blanco joacă în continuare cu o viteză în minus faţă de coechipierii săi. Chiar dacă cu trei minute înainte de final Khune degajează lung între fundaşii centrali mexicani, spre Mphela, atacantul bafana îi pierde pe drum pe cei doi, Rodriguez şi Osorio, ca Gabi Szabo pe turnantă, în vremurile ei de glorie. Perez ridică delicat un picior într-un gest de domnişoară dar Mphela trage în bară ca Rensenbrink în finala Argentina-Olanda din 1978. Vuvuzelele fac un zgomot asurzitor ca de muşuroi de albine, amplificat la maxim. Va fi probabil zgomotul de fond al acestui Mundial.

Africa de Sud – Mexic 1:1 (0:0), 11 iunie 2010 , Johannesburg / Soccer City Stadium, spectatori: 84.490, arbitru: Ravshan IRMATOV (UZB).

Marcatori: Siphiwe TSHABALALA (RSA) 55’/ Rafael MARQUEZ (MEX) 79′

Africa de Sud: [16] Itumeleng KHUNE – [2] Siboniso GAXA, [4] Aaron MOKOENA (C), [8] Siphiwe TSHABALALA, [9] Katlego MPHELA, [10] Steven PIENAAR (83′ [17] Bernard PARKER), [11] Teko MODISE, [12] Reneilwe LETSHOLONYANE, [13] Kagisho DIKGACOI, [15] Lucas THWALA (46′ [3] Tsepo MASILELA), [20] Bongani KHUMALO

Antrenor: Carlos Alberto PARREIRA (BRA)

Mexico: [1] Oscar PEREZ – [2] Francisco RODRIGUEZ, [3] Carlos SALCIDO, [4] Rafael MARQUEZ, [5] Ricardo OSORIO, [6] Gerardo TORRADO (C) , [9] Guillermo FRANCO (73′ [14] Javier HERNANDEZ), [11] Carlos VELA (69′ [10] Cuauhtemoc BLANCO) , [12] Paul AGUILAR (55′ [18] Andres GUARDADO) , [16] Efrain JUAREZ, [17] Giovani DOS SANTOS

Antrenor: Javier AGUIRRE (MEX)

Cartonaşe galbene: Efrain JUAREZ (MEX) 18′, Kagisho DIKGACOI (RSA) 27′, Gerardo TORRADO (MEX) 57′, Tsepo MASILELA (RSA) 70′.

Citesc declaraţiile. Parreira e mulţumit de rezultat. Crede că grupa e strânsă şi se va merge mai departe cu 4 puncte. Aguirre e nemulţumit de jocul echipei sale. “Am jucat prost după golul lor şi a trebuit să ne străduim foarte mult să egalăm.” Declaraţii de protocol pentru site-ul FIFA. Autorul golului sud-african, Tsabalala, crede că totul e chestie de timp şi golurile vor veni de acum înainte. Adevărul este că africanii au jucat un fotbal onest pe când mexicanii n-au avut creaţie. Egalul este echitabil.

            Se apropie meciul vedetă, Uruguay cu Franţa. Forlan şi-a ţinut fanii la curent cu necazurile  deplasării la stadion, prin Internet, de pe telefonul său mobil. Tehnologia de azi e ceva uimitor. La francezi războiul continuă: ziariştii francezi îl consolează în derâdere pe Domenech. Ei au descoperit că fratele selecţionerului francez e şi mai slab: el antrenează o echipă feminină care a primit 240 de goluri şi a marcat unul singur. Apar echipele. Francezii sunt în alb, iar uruguayenii în negru-bleu. Imnurile. Cel al sud-americanilor e ca un Vivaldi plin de forţă, altoit pe filonul unui marş de luptă. Apoi Marseilleza cea impunătoare. Fluier de start. 70.000 de spectatori aplaudă şi suflă în vuvuzele. Les bleus încearcă să treacă la cârmă. Evra îl caută sus pe Anelka cu mingi pe pivot, dar fundaşii uruguayeni sunt necruţători. Deocamdată echipele rulează în gol ca nişte maşini nerodate. Dar Ribery vrea să mă contrazică. Se prăvale pe extrema stângă şi centrează puternic pe jos. Govou însă nu potriveşte bine tacul şi mingea se duce alături. Se vede că francezii sunt mai activi; maşina lor e mai puternică, europenii domină încercând să-şi impună traseele. Celălalt fundaş lateral Sagna, aruncă şi el mingea pe Anelka, dar vârful francez reia peste. Dincolo Forlan se bate cu toţi. Face rost de o minge în careu, se roteşte ameninţător şi trage dar Lloris boxează eficient. Apare Gourcuff care încearcă mereu poarta de la distanţă. Bate o lovitură liberă direct spre vinclu dar uruguayanul Muslera nu se lasă păcălit. Meciul intră uşor în ceaţă. Am impresia că asist la un schimb interminabil dintr-un meci de tenis de camp. Pe linia careului de 16 m al fiecărei echipe mingea se opreşte şi e returnată de parcă nişte ziduri s-ar fi ridicat instantaneu. Nu se întâmplă nimic minute bune. Pauza vine ca o uşurare pentru toată lumea. La reluare tenisul continuă. E drept Franţa “serveşte mai mult” dar sud americanii mătură eroic. Anelka nu mişcă fiind ţinut aproape ca în meciurile de judo unde combatanţii se pipăie tot timpul. Meciul curge spre o remiză albă. Ce folos că Forlan sparge încercuirea şi rămas singur în careu după o pasă de la margine şutează pe lângă în timp ce toţi francezii din jurul lui îl priveau înmărmuriţi? Uruguayul rămâne numai cu eticheta de echipă dură pentru că tânărul Lodeiro ia roşu cu 10 minute înainte de final. Francezii încearcă să profite prin Henry, introdus în teren, care reia în braţul lui Victorino dar centralul japonez fuge spre centru cu mâinile în jos de parcă ar avea probleme cu transpiraţia, ca în reclama aceea scârboasă. Un meci sărac, ca o ciocnire între doi cavaleri mult prea blindaţi. Franţa cea sprinţară ca un spadasin e doar o amintire. După numai un rând de meciuri, grupa se complică. Vom şti mai multe peste 5 zile când Franţa va juca cu Mexic, iar Uruguay cu Africa de Sud.

Uruguay – Franţa 0:0, 11 iunie 2010 , Cape Town / Green Point Stadium, spectatori: 64.100

Arbitru: Yuichi NISHIMURA (JPN)

Uruguay: [1] Fernando MUSLERA – [2] Diego LUGANO (C), [3] Diego GODIN, [6] Mauricio VICTORINO, [9] Luis SUAREZ (74′ [13] Sebastian ABREU), [10] Diego FORLAN, [11] Alvaro PEREIRA, [15] Diego PEREZ (87′ [8] Sebastian EGUREN), [16] Maximiliano PEREIRA, [17] Egidio AREVALO, [18] Ignacio GONZALEZ (63′ [14] Nicolas LODEIRO).

Antrenor: Oscar TABAREZ (URU)

Franţa: [1] Hugo LLORIS (GK) – [2] Bakari SAGNA, [3] Eric ABIDAL, [5] William GALLAS, [7] Franck RIBERY, [8] Yoann GOURCUFF (75′[15] Florent MALOUDA), [10] Sidney GOVOU (85′[11] Andre Pierre GIGNAC), [13] Patrice EVRA (C), [14] Jeremy TOULALAN, [19] Abou DIABY, [21] Nicolas ANELKA (72′ [12] Thierry HENRY)

Antrenor: Raymond DOMENECH (FRA)

Cartonaşe galbene: Patrice EVRA (FRA) 12′, Franck RIBERY (FRA) 19′, Mauricio VICTORINO (URU) 59′, Nicolas LODEIRO (URU) 65′, Jeremy TOULALAN (FRA) 68′, Nicolas LODEIRO (URU) 81′, Diego LUGANO (URU) 90’+3

Eliminări: Nicolas LODEIRO (URU) 81′

Declaraţiile apar târziu. Tabarez spune că e satisfăcut de rezultat şi laudă jocul lui Ribery şi Diaby. Iată-l şi pe Domenech. Crede că echipa lui a jucat foarte bine dar adversarii au fost puternici. Asta nu-l va salva de critici: cu atâţia jucători de calitate Franţa n-a arătat nimic, jucând fad. E timpul să trag o concluzie. Am văzut la lucru 4 echipe şi, surprinzător, i-am descoperit pe sud-africani. Ei au adus ritmul şi culoarea. Portarul lor Khune aapărat excelent, iar Pienaar şi Mphela au arătat o tehnicitate de felină. Mexicul pare o trupă nelegată, Franţa o echipă obosită, iar Uruguayul un grup de 10 jucători plus Forlan, care e mai luptător decât toţi. Este doar o primă impresie. Al doilea rând de meciuri o va corecta cu siguranţă. Cupa mondială a început destul de bine. Şi mâine vine Messi.

12 iunie 2010

A APĂRUT MESSI

            Ziua de ieri m-a cam obosit. Este în primul rând vina căldurii puternice dar şi a concentrării spre ecran. Ii înţeleg pe brazilieni, care se plâng că Dunga le-a pus în exces casete video cu nord-coreeenii.

Astăzi debutează două favorite: Argentina lui Messi contra Nigeriei şi Anglia cu SUA. Revanşă după 60 de ani de la una din marile surprize ale turneelor finale? Cel mai probabil. În deschidere, sper să-l văd pe Kapetanos în meciul cu Coreea de Sud. Deocamdată fug la treburile casnice. Îmi trebuie ceva din tehnica lui Lionel ca să le driblez. Mă adaptez. Un nou val de căldură şi primul meci poate începe. Din păcat trebuie sa înfrunt acest val în plin, la piaţa Obor. Nu-mi place deloc deşi locul este reprezentativ pentru noi, fiind o Românie în miniatură, colorată, murdară şi vioaie. Dar n-am ce face, e aproape de mine şi e ieftin. Mă grăbesc să vin acasă să citesc presa de sport. Nimic nou. Ziariştii se aşteaptă ca Pantelis Kapetanos să fie arma secretă a grecilor. Timeo danaos… E mai mult o speranţă decât vreo promisiune a lui Rehhagel. Dar ca sa vinzi ziarul trebuie sa mai şi inventezi câte ceva. Maradona continuă să epateze. Are 17 asistenţi şi merge cu ei peste tot ca un veritabil bulibaşă. Trimite săgeţi către Pele „ acel brunet care a spus că Mondialul nu trebuia să se joace în Africa”, către veşnicul duşman Brazilia „nu joacă frumos dar trage două şuturi pe poartă şi câştigă” şi către Guardiola „naţionalistul care i-a menajat pe Xavi şi Iniesta, dar nu şi pe Messi. Lui Diego îi place atât de mult să fie vedeta!

Şi acum legătura la Port Elizabeth. Începe Grecia-Coreea de Sud. Apar echipele. Grecii solizi, cu chipuri de efebi. La coreeni mai cunoscut e căpitanul Park Ji Sung care joacă la Manchester United. Crainicul TVR ni-l semnalează şi pe Cha Du Ri, jucătorul coreean cu numărul 22. E fiul lui Bum Kun Cha şi e uşor de recunoscut, fiind singurul asiatic chelios.

Meciul începe ca la startul unei curse de maraton. Toată lumea aleargă în toate direcţiile dar fără vreun folos. Vine minutul 6. Coreenii au o lovitură liberă lângă colţul din stânga, un fel de corner scurt. Centrează Kim Sung Yeung, mingea depăşeşte apărarea greacă, portarul Tzorvas e ţintuit pe linia porţii şi balonul se întâlneşte la 3 m de ţintă cu Lee Jung Soo, care reia frumos cu latul 1-0. Alergarea fără ţintă continuă. Uşor însă, coreenii fac ordine şi trec la butoane. Reuşesc să plimbe frumos pe tot terenul. Dacă mă gândesc mai bine golul lor a răsplătit un plus de viteză şi de insistenţă. Grecii par uşor plictisiţi. „Ce căutăm noi aici kir Rehhagel, să ne luptăm cu mititeii aştia care aleargă ca disperaţii?” pare să se citească în privirea obosită a lui Karagounis. La finalul primei jumătăţi de oră Park Ji Sung Sung îl lansează pe Park Chu Young în adâncime, decarul coreen ajunge singur cu Tsorvas, dar cu un gest reflex, portarul grec scoate în corner. Meciul s-ar fi putut încheia aici. Aşa însă, deznodământul e amânat vreo 20 de minute. Imediat după reluare, Park Ji Sung interceptează o pasă la 30 de metri de poartă, o pasă pe care Vyntra nu o mai prinde. Jucătorul lui Manchester se lansează decis spre poartă. Îl mai are în faţă doar pe Papadopoulos. Dribling scurt şi Tsorvas simte pericolul. Talonat de Vyntra şi Papadopoulos, Ji Sung plasează uşor mingea pe lângă portarul grec şi totul e terminat: 2-0. E drept că după ce a intrat Kapetanos grecii au ajuns pe tărâmul basmelor: au început să aibă ocazii, să ducă mingea în preajma porţii coreene. Dar situaţii clare tot asiaticii au ratat. Şi aşa s-a încheiat un meci pe care grecii îl credeau cel mai uşor. Ei rămân în continuare fără gol marcat la turneele finale. Îi aşteaptă vremuri grele.

Coreea de Sud – Grecia 2:0 (1:0), 12 iunie 2010, Nelson Mandela Bay/Port Elizabeth / Port Elizabeth Stadium, spectatori: 31.513

Arbitru: Michael HESTER (NZL)

Marcatori: LEE Jung Soo (KOR) 7′, PARK Ji Sung (KOR) 52′

Coreea de Sud: [18] JUNG Sung Ryong – [4] CHO Yong Hyung, [7] PARK Ji Sung (C), [8] KIM Jung Woo, [10] PARK Chu Young (87′[11] LEE Seung Yeoul), [12] LEE Young Pyo, [14] LEE Jung Soo, [16] KI Sung Yueng (74′[5] KIM Nam Il), [17] LEE Chung Yong (91′[13] KIM Jae Sung), [19] YEOM Ki Hun, [22] CHA Du Ri

Antrenor: HUH Jung Moo (KOR)

Grecia: [12] Alexandros TZORVAS – [2] Giourkas SEITARIDIS, [6] Alexandros TZIOLIS, [7] Georgios SAMARAS (59′[14] Dimitrios SALPINGIDIS), [8] Avraam PAPADOPOULOS, [9] Angelos CHARISTEAS (61′[20] Pantelis KAPETANOS), [10] Georgios KARAGOUNIS (C) (46′[3] Christos PATSATZOGLOU), [11] Loukas VYNTRA, [15] Vasileios TOROSIDIS, [17] Theofanis GEKAS, [21] Konstantinos KATSOURANIS

Antrenor: Otto REHHAGEL (GER)

Cartonaşe galbene: Vasileios TOROSIDIS (GRE) 56′

Şi acum să ne mutăm repede la Johanesburg pentru mult aşteptatul meci al Argentinei. O primă imagine, o primă surpriză: Maradona la costum. El Pibe d’Oro a luat un aer de seriozitate care nu-l prinde. Meciul începe şi argentinienii se avântă în atac. Dar nigerienii aruncă un prim avertisment pe partea lui Gutierrez, depăşit de Obasi, care trage pe lângă. E doar un foc de paie. Peste numai un minut Messi se stârneşte prima oară, declanşează cursa şi-i pune pe tavă o minge lui Higuain, faţă în faţă cu portarul nigerian Enyeama. Parcă surprins de rapiditatea fazei, Higuain reia pe lângă. Dar vrăjitorul Messi nu se lasă. Mai trec două minute şi e găsit în marginea careului. Privire scurtă spre poartă şi mingea e trimisă unde îi e greu voinicului, spre colţul lung. Poratrul nigerian se întinde şi aruncă mingea în corner. Veron bate direct în mijlocul careului nigerian de unde, venit decis, Heinze reia cu capul la celălalt vinclu, în stilul lui Fane Sameş 1-0. Serviciul lui Veron pare să spună de ce a fost ales acest jucător cu faţă de corsar să conducă tangoul Argentinei la 35 de ani. După acest demaraj în forţă argentinienii îşi trag puţin suflul şi le lasă mingea şi nigerienilor. Dar pofta de joc a pumelor e nestăpânită. Într-un interval de 5 minute Messi, Higuain şi Samuel bat în poarta lui Enyeama cu ocazii clare. Dincolo, doar Gutierrez are mult de furcă cu Obasi şi Yakubu. Fundaşul dreapta argentinian pare veriga slabă a lui Maradona. În rest, multă mişcare, cu Veron filtrând toate mingile la centrul terenului. În spatele lui, Mascherano ferecă toate intrările. În faţă, ca nişte trăpaşi pe câmpie zburdă căluţii Messi, Higuain şi Tevez, într-o mişcare de rotaţie mai ameninţătoare decât un manej accelerat. Pe stânga Heinze şi Di Maria urcă cu rândul ca într-o ştafetă nevăzută. Îl privesc pe Messi. Se retrage spre centru să-şi tragă suflul. Dupa ce ia o gură de oxigen ca uriaşul mitologic Anteus, care îşi lua puteri când atingea solul, Messi porneşte torcida. De fiecare dată trebuie să fie cu faţa spre poartă. E mai întâi static. Are nevoie de un coechipier cu care să schimbe mingea ca să-i imprime viteză. Odată reprimit balonul, de la artificierul care e de regulă Veron, Lionel se lansează ca un schior printre jaloane. Fundaşii nigerieni întind picioarele dar Messi le sare elegant. Mă uit peste notiţe: din 13 ocazii argentiniene, în 11 Messi este prezent, de obicei la concepţie. Golul a pornit de la el. În aceste condiţii ce le mai rămâne nigerienilor? Un joc avântat, cu pătrunderi pe partea lui Gutierrez şi şuturi ca cel al lui Taiwo care trece milimetric pe lângă poartă. Argentinienii par seduşi de isprava lui Taiwo şi se decid să lase liberă intrarea aşa că Mascherano îndepărtează suliţele de străjer. Nigerienii se declară de acord şi ultimele 10 minute se joacă pe contre. Messi în două rânduri, Kalu Uche şi Yakubu trec pe lângă gol într-o sarabandă ameţitoare. Dar cel mai frumos meci de până acum trebuie să aibă şi un final. Care vine: Diego se ridică de pe bancă cu o mină serioasă şi calcă apăsat pe gazon.                „ Ignoranţilor”, pare să spună el, „ nu v-am zis că o să-mi fac tot jocul în jurul lui Lionel?” Apoi masca îi cade şi se repede să-şi sărute jucătorii oprindu-se la Messi pe care îl ridică în sus ca pe un trofeu. Argentina merge înainte şi nu pare să aibă problem în această grupă.

Argentina – Nigeria 1:0 (1:0), 12 iunie 2010 , Johannesburg / Ellis Park Stadium, spectatori: 55.686, arbitru: Wolfgang STARK (GER)

Marcator: Gabriel HEINZE (ARG) 6′

Argentina: [22] Sergio ROMERO – [2] Martin DEMICHELIS, [6] Gabriel HEINZE, [7] Angel DI MARIA (85′ [4] Nicolas BURDISSO), [8] Juan VERON (74′[20] Maxi RODRIGUEZ), [9] Gonzalo HIGUAIN (79′[19] Diego MILITO), [10] Lionel MESSI, [11] Carlos TEVEZ, [13] Walter SAMUEL, [14] Javier MASCHERANO (C), [17] Jonas GUTIERREZ

Antrenor: Diego MARADONA (ARG)

Nigeria:[1] Vincent ENYEAMA – [2] Joseph YOBO (C), [3] Taye TAIWO (75′[12] Kalu UCHE), [6] Danny SHITTU, [8] Yakubu AYEGBENI, [14] Sani KAITA, [15] Lukman HARUNA, [17] Chidi ODIAH, [18] Victor OBINNA (52′[9] Obafemi MARTINS), [19] Chinedu OGBUKE OBASI (60′[11] Peter ODEMWINGIE), [20] Dickson ETUHU

Antrenor: Lars LAGERBACK (SWE)

Cartonaşe galbene: Jonas GUTIERREZ (ARG) 41′, Lukman HARUNA (NGA) 77′

Mai e o oră până la Anglia-SUA. Mă învârt puţin prin casă. În fundal, televizorul merge în continuare, cu o transmisie de la festivalul de film de la Cluj TIFF 2010. Sergiu Nicolaescu e tot mai constestat de valul tânăr din cinematografie. Comisarul samurai vrea să controleze totul cu mână forte, însă lupii tineri îşi cer drepturile. E o luptă mai veche pe care Nicolaescu o continuă în ciuda vârstei înaintate. Ca de obicei, o dispută românească cere sânge, la propriu sau la figurat.  Apar imagini de pe Royal Bafokeng. Anglia-SUA un meci cât o istorie. Să ascultăm God save the Queen în ziua în care britanicii o sărbătoresc pe regină, deşi e născută în aprilie. Sepctacolul e răscolitor pentru că imnul Anglei e cântat de tot stadionul. Sunt 30.000 de suporteri englezi, pe un stadion de 42.000 de locuri. Începe meciul. Practic de la 1-0. Masivul Heskey e găsit de o margine aruncată din dreapta, pivotează cu un fundaş în spate şi-l găseşte în adâncime pe Gerrard, venit lansat ca pe tobogan. Mingea se duce în dreapta lui Howard după o flexare a gleznei celui căruia galeria lui Liverpool i-a prelucrat atât de frumos cântecul Che sera, sera. În mod firesc, englezii fac un pas înapoi şi-i invită pe americani să atace. Gerrard dă tonul şi aici. Cu un effort generos, apare la colţul careului propriu, acordând corner. Meciul are ceva din începuturile fotbalului, când fenta nu se inventase. Yankeii nu găsesc culoare prin apărarea à l’italiana a lui Capello, dar aruncă mingile tot înainte ca în marşul pentru cucerirea vestului Sălbatic. Mingi lungi către fundaşul Onyewu, un adevărat colos de 1,92 m. Pe margine, Fabio Capello nu stă o clipă. Gesticuleză şi-şi conduce echipa ca un dirijor pe muzică de Wagner. În centrul atacului său, Rooney nu suflă, preluat mereu de doi americani. Pauza se apropie. Dar ce se întâmplă? Mijlocaşul Clint Dempsey îşi încearcă norocul de pe la 25 de m de poarta engleză. Un şut banal, pe jos, pe centrul porţii. Mingea curge încet, numai că Green, portarul englez, o scapă stupid dincolo de linia porţii. Stupoare. Pe banca engleză, Beckam rămâne fără cuvinte, numai privirea vorbeşte. Marele absent pare să arunce cuţite din ochi; Capello îşi întoarce capul scârbit. Doar Glen Johnson se aruncă în atac ca Peneş Curcanul. Driblează tot dar “îşi dă duhul” cu o zvâcnire slabă din picior, prinsă de Howard. Pauză. Mişcări de dezmorţire. Se reia partida. Englezii intră decişi să tranşeze meciul. Extrema Lennon îl vede în adâncime pe Heskey, dar acesta şutează în portar. Mijlocul britanic turează, dar fără prea mare pericol pentru americani. Aşa cum spuneam lipseşte Harry Potter, magia din jocul lor. Lampard nu e de acord, fentează şi trage dar Howard scoate peste. În plină dominare engleză “supuşii Coroanei” sunt gata să dea lovitura: Altidore trece pe stânga de veteranul Caragher şi trage din unghi, dar Green se revanşează şi respinge în bară. Englezii măresc viteza. Se trezeşte şi Rooney şi începe să ciocăne în poarta americanilor. Capello îl aruncă în luptă şi pe Crouch, care are 2 m. Dar în afară de mai multe dueluri aeriene câştigate cu Onyewu, cocostârcul nu face nimic. O ultimă sclipire, un schimb de pase ca o cavalcadă în galop pe traseul Rooney-Lennon şi Lampard se înfundă în “mâlul” din faţa porţii lui Howard. Şi meciul se încheie cu suporterii americani cu pumnii încleştaţi, eliberând explozii de bucurie la auzul fluierului final. Îmi pare rău de englezi. Dacă asta e tot ce pot, Albionului încă nu i-a venit vremea. Anglia are însă timp să crească.

Anglia-SUA 1:1 (1:1), 12 iunie 2010, Rustenburg / Royal Bafokeng Stadium, spectatori: 38.646, arbitru: Carlos SIMON (BRA)

Marcatori: Steven GERRARD (ENG) 4’/Clint DEMPSEY (USA) 40′

Anglia: [12] Robert GREEN – [2] Glen JOHNSON, [3] Ashley COLE [4], Steven GERRARD (C),  [6] John TERRY, [7] Aaron LENNON, [8] Frank LAMPARD, [10] Wayne ROONEY, [16] James MILNER (31′[17] Shaun WRIGHT-PHILLIPS), [20] Ledley KING, (46′ [18] Jamie CARRAGHER), [21] Emile HESKEY (79′[9] Peter CROUCH)

Antrenor: Fabio CAPELLO (ITA)

SUA: [1] Tim HOWARD – [3] Carlos BOCANEGRA (C), [4] Michael BRADLEY, [5] Oguchi ONYEWU, [6] Steve CHERUNDOLO, [8] Clint DEMPSEY, [10] Landon DONOVAN, [13] Ricardo CLARK, [15] Jay DeMERIT, [17] Jozy ALTIDORE (86′[11] Stuart HOLDEN), [20] Robbie FINDLEY (77′[14] Edson BUDDLE)

Antrenor: Bob BRADLEY (USA)

Cartonaşe galbene: James MILNER (ENG) 26′, Steve CHERUNDOLO (USA) 39′, Jay DeMERIT (USA) 47′, Jamie CARRAGHER (ENG) 60′, Steven GERRARD (ENG) 61′, Robbie FINDLEY (USA) 74′

A fost o zi frumoasă la Mondial. Dincolo de tâmpitele vuvuzele, mi-a rămas în minte coloritul tribunei, al echipelor şi al… ghetelor de joc. Foarte mulţi fotbalişti au ghete roşii, dar dacă le-ai alinia pe toate ai crede că eşti la Cortina d’Ampezzo sau la Val d’Isere, când se pregătesc să ia startul schiorii. Messi are unele care îşi schimbă culoarea în funcţie de lumină, numite Cameleon. Fotbalul merge înainte pe toate planurile. După ce am văzut azi, Grecia e deja cu un picior pe scara avionului. Argentina se gândeşte la adversarul din optimi. Au fost două rezultate surpriză dar şi coreenii şi americanii şi-au obţinut punctele pe merit. Anglia a rămas datoare. Nivelul jocurilor a crescut puţin, ca ştacheta la săritura în înălţime. Mâine avem din nou trei meciuri. Îi vom vedea la lucru pe nemţi şi pe vecinii noştri sârbi care ne-au lăsat din nou acasă. Cupa Mondială a ajuns în viteza a cincea şi rulează tare pe autostrada fotbalului.

13 iunie 2010

SERBIA, CE DEZAMĂGIRE

            Mă trezesc devreme şi caut comentarii după „etapa” de ieri. Maradona are un discurs raţional. Deplânge ratările şi promite să umble la angrenaj ca să-i sporească randamentul pentru a nu mai trăi emoţiile din final, când nigerienii puteau să egaleze. Antrenorul Nigeriei e mulţumit de cum s-au prezentat şi regretă doar greşeala de la golul primit. Cred şi eu: la ce am văzut ieri, Nigeria e peste Coreea de Sud şi Grecia. Am senzaţia că cei care administrează pagina de internet a FIFA selectează numai declaraţiile inofensive.

În fine să ne mutăm la Anglia-SUA. Capello e diplomat şi are umor: „ Robert a făcut o greşeală, dar a avut şi o intervenţie superbă. Am avut multe ocazii. Au existat multe lucruri pozitive. Dar rezultatul nu a fost pozitiv.” Selecţionerul american e puţin îndrăzneţ: „la pauză ne gândeam la victorie, în final am obţinut un punct”. Da, mister Bradley. Dacă aţi mai fi marcat încă un gol norocos aţi fi determinat Anglia să declare „zi de doliu naţional la Londra şi în împrejurimi” cum a zis crainicul meciului, aducându-şi contribuţia în stil Robert Green. Mergem şi la greci. Rehhagel   „echipa mea nu a ştiut să joace”. Probabil că bătrânul antrenor german a obosit să strunească o echipă ale cărei gânduri sunt demult la plajele unde răsună sirtaki-ul, iar albastrul Mediteranei pare ireal. Coreenii îşi cântă bucuria. Căpitanul Park Ji Sung ia puţin avânt „noi am întâlnit Spania într-un meci amical înainte de Cupa Mondială şi cred că se poate întâmpla orice.” Îl înţeleg. Din Asia a venit odată un film care se chema „Toată lumea e a mea”. Ajunge căci atâtea ştiri banale riscă să mă ia pe sus ca şi valul de căldură. Pornesc aerul condiţionat şi mă întreb pentru cine va fi cu ghinion această zi de 13. Cred că şansa îşi va arăta zâmbetul sau colţii la meciul Germania-Australia. Aşa cred eu.

            Primul meci este Algeria-Slovenia. Va obţine Africa prima victorie? Sau Europa? Să aşteptăm legătura la Polokwane. Şi legătura vine. Soare şi multe culori. Portarul algerian Chaouchi se integrează în peisaj. E vopsit blond ca şi alţi doi colegi ai lui. Start pe stadionul Peter Mokaba. Echipele se studiază ca doi boxeri în drum spre ring. Procentul de mingi lansate în no man’s land e foarte ridicat. În primul sfert de oră, vedeta e crainicul TVR care debitează toate clişeele despre un meci de fotbal. La rampă ies doar fundaşul stânga algerian Belhadj şi decarul sloven Birsa care bat identic două lovituri libere, scoase în corner de portari. Partida în sine e o pledoarie pentru cei care critică mărirea numărului de echipe la turneul final. E cam secetă deşi sunt numai 20 de grade. Caut cu lupa ceva de notat. Poate stopul pe dreptul şi şutul cu stângul al lui Matmoar. Sau tirul bun, sub bară al aceluiaşi Birsa, scos de Chaouchi în corner. Pauza vine la timp. Refresh şi schimbat poziţia în fotoliu. Calvarul continuă şi la reluare, nimicul e greu de comentat. Pe partea cu soare, Birsa încearcă să treacă de Belhadj, dar fundaşul din Algeria ştie la fel de bine cu mingea. Meciul e obositor. Până şi cameramanii caută alte ţinte. Un spectator algerian s-a urcat pe unul din stâlpii nocturnei şi flutură drapelul naţional. Ce-o fi gândind Zidane, pe care regizorul transmisiei îl găseşte în tribună? S-a cam pripit când a acceptat să fie imaginea Algeriei la acest turneu final. Dar partida are un final neaşteptat. În minutul 73 vârful algerian Ghezzal, abia intrat, ia al doilea galben şi-şi lasă echipa în 10 oameni. Peste numai 6 minute fundaşul Jokici urcă pe poziţia extremei şi-i pasează scurt lui Koren ajuns pe post de inter stânga. Koren vede colţul lung şi plasează mingea. Chaouchi nici nu se gândeşte că ar putea scăpa balonul şi întinde sigur braţele. Numai că mingea cade în faţa lui, îl sare şi intră în poartă. Meciul e jucat pentru că algerienii nu schimbă nimic, Saadane fiind în transă pe banca suspinelor. În ultimul minut Bougherra lobează peste poartă după un carambol dar când e să se aleagă praful…Slovenii îşi savurează prima victorie la Mondiale şi trec pe primul loc în grupa Angliei.

Algeria – Slovenia 0:1 (0:0), 13 iunie 2010, Polokwane / Peter Mokaba Stadium, spectatori: 30.325, arbitru: Carlos BATRES (GUA)

Marcator: Robert KOREN (SVN) 79′

Algeria: [16] Faouzi CHAOUCHI – [2] Madjid BOUGHERRA, [3] Nadir BELHADJ, [4] Anther YAHIA (C), [5] Rafik HALLICHE, [8] Medhi LACEN, [11] Rafik DJEBBOUR (58′[9] Abdelkader GHEZZAL), [13] Karim MATMOUR (81′[10] Rafik SAIFI), [15] Karim ZIANI, [19] Hassan YEBDA, [21] Foued KADIR (82′[17] Adlane GUEDIOURA)

Antrenor: Rabah SAADANE (ALG)

Slovenia: [1] Samir HANDANOVIC – [2] Miso BRECKO, [4] Marko SULER, [5] Bostjan CESAR, [8] Robert KOREN (C), [10] Valter BIRSA (84′[7] Nejc PECNIK), [11] Milivoje NOVAKOVIC, [13] Bojan JOKIC, [14] Zlatko DEDIC (53′[9] Zlatan LJUBIJANKIC), [17] Andraz KIRM, [18] Aleksandar RADOSAVLJEVIC (87′[20] Andrej KOMAC)

Antrenor: Matjaz KEK (SVN)

Cartonaşe galbene: Aleksandar RADOSAVLJEVIC (SVN) 35′, Abdelkader GHEZZAL (ALG) 59′, Abdelkader GHEZZAL (ALG) 73′, Andrej KOMAC (SVN) 90’+3, Hassan YEBDA (ALG) 90’+5

Eliminări: Abdelkader GHEZZAL (ALG) 73′

Aproape imediat ne mutăm la Pretoria pentru Serbia-Ghana. Am emoţii pentru că ţin cu sârbii. E şi o formă de infatuare: mi-ar  plăcea să spun că ne-au eliminat viitorii campioni mondiali. Şi meciul începe pe stadionul dominat de galbenul murdar al suporterilor ghanezi. Africanii sunt puţin mai determinaţi: vârful dreapta Prince Tagoe trece printre Vidici şi Stankovici, dar reduta sârbă îl plachează. Sârbii combină dar Antici n-a umblat la cordul fin. Stankovici e un regista fără filtrul potrivit. Trimite în zadar mingi lungi pentru vârfurile Pantelici şi Zigici: centralii ghanezi taie tot. Pantelici vociferează încercând să pună ordine în joc. Numai blondul Krasici îşi vede de treabă liniştit. Trece de pe extrema dreaptă pe stânga, traversând tot frontul ca Mel Gibson în Braveheart. Din spate urcă fundaşul stânga Kolarov. Execută la o palmă de vinclu o lovitură liberă obţinută de forţa lui Zigici, care scapă viu dintr-un sandwich făcut de Mensah şi Vorsah. Dejan Stankovici insistă cu mingile pe vârfuri. Într-un fel e de înţeles: Milias şi Jovanovici strălucesc prin absenţă, iar Krasici încearcă să se strecoare printre liniile ghaneze, în căutarea culoarului favorit. Iată însă că Jovanovici ţine să ne readucă aminte de coşmarul de la Belgrad: se lansează în stil Messi pe stânga, trece de doi jucători, îl mai are în faţă doar pe John Mensah dar se opreşte , se întoarce şi-i pasează lui Stankovici. Şut pe centru şi Kingson respinge uşor în sus, înălţând zmeul, apoi trage mingea la piept. Pauză. Îl aştept pe Antici să mute în partea a doua. Deocamdată mă duc să spăl nişte vase. Distracţia cere sacrificii. Se reia jocul. E un plus de turaţie la ambele formaţii. Efectul indicaţiilor din vestiare. Ghanezii înţeapă primii. Tagoe centrează de pe dreapta, faimosul Vidici nu sare şi Ayew pluteşte frumos spre gol, dar mingea trimisă cu capul trece pe lângă. Ayew e un tip simpatic. Se avântă în atac, şutează pe lângă, vede camera pe el şi îi face discret cu ochiul. Sârbii nu refuză invitaţia la joc. Pantelici primeşte o mine pe stânga şi-i trimite la fix lui Zigici. La 6 m de poartă Zigici pune greşit compasul şi mingea se duce înapoi. Africanii preiau mişcarea ca la break dance. Margine spre Gyan care sare din nou de lângă Vidici şi loveşte mingea. Bară. Succesiunea de ocazii e ca în rezumatele în care ai impresia că meciul e mult mai dinamic. De fapt nu pot să scap de senzaţia că asist la un cross-country cu mici şi bere la sosire. Antici, fă ceva! Şi sârbul pare să mă audă. Mută cu Kuzmanovici în locul lui Milias într-o încercare de a urca liniile spre poarta lui Kingson. Dar noul introdus se pierde repede în mulţimea de alergători. Intră şi Lazovici în locul lui Zigici încă marcat de ratarea de acum câteva minute. Trec 5 minute şi Lukovici ia al doilea galben. Lui Antici îi vine să se ia la palme. Radomir Antici: figură de actor din filme cu James Bond şi gesturi din filme de Kusturica. Tehnicianul sârb îl scoate pe Jovanovici ca să introducă alt fundaş central căci Lukovici a dus greul, nesusţinut de Vidici. Cred că jocul e cam terminat aici chiar dacă Lazovici vrea să treacă de Pantsil, mingea îi sare, Pantsil îi ia faţa, dar atacantul sârb îşi strecoară piciorul şi fură balonul. Pantelic e liber, primeşte, luftează spre Krasici, care îl remarcă pe Kingson. Corner şi Vidici reia cu capul peste. M-am înşelat. Suspansul vine pe final. Ivanovici demarează pe extrema dreaptă, se duce glonţ spre poartă, dar şutul se duce peste. Ghanezii repun, mingea e pe stânga la nou intratul Appiah, centrare spre Kevin Prince Boateng, călăul lui Ballack, dar Kuzmanovici îi fură balonul în ultimul moment. Stupoare. Centralul dă penalty. Pe reluare se vede mâna lui Kuzmanovici pe minge. Îmi pare rău, dar e fără dubii. Pe linia porţii Stojkoviciîşi face curaj dar Gyan şutează imparabil şi deschide scorul. Sârbii se aruncă în atac. Mingile zboară în faţă. Kuzmanovici e tensionat, ar vrea să-şi repare greşeala cât mai repede. Soarta îi dă o şansă dar mijlocaşul sârb reia peste din marginea careului. Acum chiar că s-a terminat. Ba nu. Călăul Gyan profită de urcarea sârbilor în atac, scapă pe stânga şi-l execută pe Stojkovici. Noroc că mingea se duce în bară, care mai vibrează şi după fluierul final. Antrenorul Ghanei, sârbul Milovan Rajevac, face un gest de apaludat: îşi reţine bucuria şi se duce să-l felicite pe oponentul său. Antici rămâne nemişcat în spaţiul băncii tehnice, privind mult timp în gol. Sunt dezumflat. Serbia a fost o mare dezamăgire. Şi nici n-am talent de prezicător. 13 a fost cu ghinion pentru sârbi. Să vedem însă ce mai urmează.

Serbia – Ghana 0:1 (0:0), 13 iunie 2010, Tshwane/Pretoria / Loftus Versfeld Stadium, spectatori: 38.833, arbitru: Hector BALDASSI (ARG)

Marcator: Asamoah GYAN (GHA) 85′ din penalty

Serbia: [1] Vladimir STOJKOVIC – [3] Aleksandar KOLAROV, [5] Nemanja VIDIC, [6] Branislav IVANOVIC, [9] Marko PANTELIC, [10] Dejan STANKOVIC (C), [11] Nenad MILIJAS (62′[22] Zdravko KUZMANOVIC), [13] Aleksandar LUKOVIC, [14] Milan JOVANOVIC (76′[20] Neven SUBOTIC), [15] Nikola ZIGIC (69′[8] Danko LAZOVIC), [17] Milos KRASIC

Antrenor: Radomir ANTIC (SRB)

Ghana: [22] Richard KINGSON – [2] Hans SARPEI, [3] Asamoah GYAN (93′[20] Quincy OWUSU-ABEYIE), [4] John PANTSIL, [5] John MENSAH (C), [6] Anthony ANNAN, [12] Prince TAGOE, [13] Andre AYEW, [15] Isaac VORSAH, [21] Kwadwo ASAMOAH (73′[10] Stephen APPIAH), [23] Kevin Prince BOATENG (91′[19] Lee ADDY)

Antrenor: Milovan RAJEVAC (SRB)

Cartonaşe galbene: Nikola ZIGIC (SRB) 19′, Isaac VORSAH (GHA) 26′, Aleksandar LUKOVIC (SRB) 54′, Aleksandar LUKOVIC (SRB) 74′, Zdravko KUZMANOVIC (SRB) 83′, Prince TAGOE (GHA) 89′

Eliminări: Aleksandar LUKOVIC (SRB) 74′

Urmează meciul Germania-Australia de la Durban. Am timp să mai respir. Mâine începe o nouă săptămână. Am cam o oră s-o pregătesc şi să mă întorc la “lojă”: fotoliul meu uzat de tumbele lui Andrei. Să ne aliniem însă pentru Deutschland uber alles. Am în sfârşit ocazia să i-o plătesc vecinului şi măresc sonorul. O simplă apăsare pe buton şi imnul Germaniei face pereţii să tremure. Echipele sunt afişate pe ecran. Un prim semn de întrebare: la australieni nu este Kewell. Dincolo toţi în păr, în frunte cu tandemul “polonez” Klose-Podolski. Germanii pun temeinic stăpânire pe joc, dar prima ocazie o au australienii. Fundaşul dreapta Whiltshire centrează din corner, reia Cahill cu capul spre Garcia, care de la 7 m şutează din întoarcere în blocaj. Nemţii răspund cu un şut al lui Klose, respins de Schwartzer. Apare Ozil, dar veteranul portar al Australiei deturnează în corner. Meciul se încinge, cu un plus de mişcare din partea germană. Australia aglomerează centrul însă flancul drept al nemţilor e foarte puternic. Lahm urcă mereu şi intră în combinaţie cu Muller şi Ozil. Mai ales turcul n-are astâmpăr. Se vede că e altă genă. Şi inevitabilul se produce. Un triunghi destabilizator Lahm-Ozil-Muller, minge în spate, fundaşii australieni sunt prinşi pe contrepied, vine tare Klose şi şutează imparabil 1-0. Dar meciul nu respiră. Garcia e găsit la 16 m de poarta lui Neuer de colegul său Emerton. Şut pe lângă, dar australienii arată un bun joc de posesie. Germanii se mişcă însă în continuu intersectând liniile şi dând senzaţia că sunt mai mulţi. Pe rând, Muller aruncă un trasor prin faţa porţii, apoi Klose trage din centrul careului, din poziţie centrală, irosind un serviciu al lui Podolski. Tot el reia o centrare perfectă a lui Lahm şi tabela se modifică din nou: 2-0. Îmi place cum joacă germanii. E o senzaţie de forţă şi confort pe care o mai ai numai la volanul uneia din superbele lor maşini. Australienii se mai trezesc odată din pumni însă atacantul Garcia radiografiază tot filmul jocului de până acum: driblează frumos şi ajunge în colţul careului de 16m. În loc să avanseze şi să ameninţe poarta, el preferă o centrare spre Cahill şi faza se stinge. Klose şi Podolski, doar când văd mingea în apropiere, se aruncă precum doi dobermani care au simţit miros de sânge. Germanii se dezlănţuie. Până la pauză Ozil apare în trei faze clare răvăşind apărarea australiană pe stânga sau pe dreapta, lobând portarul, driblându-l sau combinând cu Lahm care centrează spre Khedira. Cabesa cum zic brazilienii şi mingea trece cu puţin peste poartă. Pauză. “Pictorul” Low zâmbeşte. Îi spun aşa pentru că l-am văzut într-o poză cu fularul aruncat pe umăr, dar şi pentru aerulsău tineresc la 50 de ani şi bretonul à la Piţurcă. Se pare că nemţii şi-au mai găsit un antrenor de clasă. Manschaft-ul a mers uns în prima parte. Australia are un mare merit: n-a închis jocul. Începe jumătatea a doua. Australienii vor să revină în meci. Cahill reia peste un corner al lui Whiltshire, care bate toate loviturile de colţ şi cele libere de parcă ar deţine crosa minune. Nou venitul Holden produce o scânteie în mijlocul defensivei germane, se întoarce elegant dar şutează pe lângă. Germanii fac acum ce ştiu cel mai bine: stau la cutie şi contraatacă. Prin tringhiul minune care produce o combinaţie de fotbal total: serviciu al lui Lahm, Ozil lasă printer picioare şi Muller reia peste poartă. Vine minutul 56 când centralul mexican Moreno joacă rolul toreadorului şi dă lovitura de graţie Australiei. Cartonaş roşu direct lui Cahill după o decizie pripită. Meciul s-a terminat. Prin spărtura creată, nemţii curg valuri-valuri. Khedira urcă tot mai mult înţelegând că     n-are rost să stea de strajă cu Schweinsteiger în faţa unei cavalerii fără cai. Bastian îşi face loc alături de cei trei de pe dreapta (Lahm-Ozil-Muller) sau în duetul Klose-Podolski. Blietzkriegul e total: în două minute germanii mai înscriu de două ori după combinaţii de effect. Podolski în adâncime spre Muller, viraj ca la hochei, Neill se duce pe toboggan, şut şi gol după ce mingea mângâie bara. Celălat gol – deschidere Ozil spre Podolski, tac spre centru, vine Cacau şi reia simplu ca la antrenament: 4-0. Australienii sunt groggy şi nu mai au putere nici pentru golul de onoare, deşi germanii îi invită la joc. Meciul se încheie cu sprintul greoi al lui Gomez spre un nou gol, însă vârful german pare neîncălzit. Cui îi mai pasă însă din moment ce Low lasă senzaţia că ar putea rula tot lotul dacă regulamentul i-ar permite?

            Răsuflu uşurat. Germanii mi-au dat mult de furcă; a trebuit să notez ocazii peste ocazii. Să-i vedem la lucru şi cu alţi adversari, care se vor închide mai bine. Déjà meciul lor viitor cu Serbia se anunţă extrem de interesant.

Germania – Australia 4:0 (2:0), 13 iunie 2010, Durban / Durban Stadium, spectatori: 62.660, arbitru: Marco RODRIGUEZ (MEX)

Marcatori: Lukas PODOLSKI (GER) 8′, Miroslav KLOSE (GER) 26′, Thomas MUELLER (GER) 68′, CACAU (GER) 70′

Germania: [1] Manuel NEUER – [3] Arne FRIEDRICH, [6] Sami KHEDIRA, [7] Bastian SCHWEINSTEIGER, [8] Mesut OEZIL (74′[23] Mario GOMEZ), [10] Lukas PODOLSKI (81′[21] Marko MARIN), [11] Miroslav KLOSE (68′[19] CACAU), [13] Thomas MUELLER, [14] Holger BADSTUBER, [16] Philipp LAHM (C), [17] Per MERTESACKER

Antrenor: Joachim LOEW (GER)

Australia: [1] Mark SCHWARZER – [2] Lucas NEILL (C), [3] Craig MOORE, [4] Tim CAHILL, [5] Jason CULINA, [7] Brett EMERTON (74′[15] Mile JEDINAK), [8] Luke WILKSHIRE, [11] Scott CHIPPERFIELD, [13] Vince GRELLA (46′ [14] Brett HOLMAN), [16] Carl VALERI, [19] Richard GARCIA (64′[17] Nikita RUKAVYTSYA)

Antrenor: Pim VERBEEK (NED)

Cartonaşe galbene: Mesut OEZIL (GER) 12′, Craig MOORE (AUS) 24′, Lucas NEILL (AUS) 46′, Carl VALERI (AUS) 58′, CACAU (GER) 90’+2

Eliminări: Tim CAHILL (AUS) 56′

A fost o zi delicioasă. Trei meciuri în crescendo, goluri frumoase, primul penalty. Şi mâine o luăm de la capăt cu Olanda şi Italia. Bine ai venit, World Cup!

14 iunie 2010

OLANDA ITALIANĂ

            Mi-am făcut un obicei: dimineaţa mă uit pe ziare. Adică Gazeta Sporturilor şi ProSport. Plus pagina FIFA câteodată. Oricum cele două ziare de sport fac sinteza titlurilor din presa internaţională. Sistemul gazetei, cu note, îmi place mai mult edcât celălalt, cu steluţe. Thomas Muller a luat ce a mai mare notă în meciul de aseară, un 8. până acum doar portarul nigerian Enyeama mai obţinuse acest scor. Are ochi domnul Aurelian Botezatu. Muller promite să ajungă un mare jucător. Aseară a jucat excelent. S-a mişcat foarte nonşalant, ca paraşutat din întâmplare pe teren, avăzut jocul cu ochi de Argus şi a driblat ca un demn continuator al armatei bavareze conduse de Beckenbauer, Uwe Seeler sau Breitner. Bavaria care a străbătut indepenedntă veacurile, rezistând împătaţilor germani, Habsburgilor, lui Napoleon şi Prusiei, căciuniea lui Bismarck s-a făcut cu diplomaţie nu cu forţa armelor. Simpaticul meu favorit, Roque Santa Cruz îi întărâtă pe italieni „Batem uşor cu 1-0 sau 2-0.” Nu ştie că nu e bine să-i întărâţi pe macaronari căci nu cred să fi citit nuvela lui maupassant despre un sicilian care se răzbună dresându-şi câinele să sară la carotidă. Un titlu din Newsof the World „Un portar de rahat a ruinat un debut de vis”, decicaţie pentru Robert Green. Stau şi mă gândesc la sensibilii noştri jucători, care se supără când ziariştii recurg la formule mult mai blânde când ei se fac de râs, cum s-ar fi simţit în locul goalkeeperului englez? Avem şi o convorbire cu Boloni care demontează optimist toate aşa zisele piedici ale campionatului mondial: vuvuzele, Jabulai, cât de potrivită e Africa sau nu în rol de gazdă. „ Pe voi jurnaliştii vă interesează 4-4-2-, 4-3-3 sau 5 nu ştiu cât. Eu nu cred în cifre. Ca antrenor, e important  să ai jucători capabili să facă dublu ro, atac-apărare. Echipele care au aceşti jucători au posibiliatea să domine” spune loţi, într-un interviu răcoritor ca o ază în deşert.

            Trebuie să plecăm. O duc pe Daniela la muncă şi apoi mă întâlnesc cu unul din domnii artişti. Îmi recomandă o carte cu tehnici de manipulare, ca să am succes. Arfi interesantă. O s-o descarc depe Internet. Traficulîn oraş e mai domol, semn că au intrat copiii în vacanţă. Mă gândesc cât s-a schimbat Bucureştiul în cei 20 de ani de când m-am mutat în el. Aş vrea să vin iar la studio mondial dar planurile îmi sunt date peste cap. Un prieten m-a rugat să-i plătesc o amendă auo numai că funcţionara de la ghişeul poştal din cartierul meu îmi spune că trebuie să mă duc la un CEC din sectorul unde domiciliază prietenul meu. Caragiale râmăne mereu actual în ţara asta în care se clamează victorios informatizarea, pierdută iată pe drum.

            Vine în sfârşit şi primul meci, Olanda-Danemarca la Johanesburg. Cărăuşii mărilor contra micii sirene a lui Andersen. Se dă starul şi Olanda trece la comandă. Danezii se aşează pe două rânduri ca falangele lui Alekandru cel Mare. Batavii încep să bată la porţile castelului danez, dar lipseşte Ulise, să bage calul în cetate. Robben a fost lpsat pe bancă iar Sneijder e mai interesat să vâneze sticlele cu apă de pe margine. Dar iată că Van Persie preia o minge în spatele primei linii de apărare daneze şi-l lansează pe van der Vaart. Apare la timp Agger şi aruncă proiectilul departe în corner. Vikingii trimit un cercetaş în liniile inamice, pe subtilul Rommedahl. El driblează cu fineţe pe partea lui van Bronckhorst şi centrează pentru Bendtner. Vârful danez reia cu capul şi mingea trece pe lângă ţintă. Danemarca joacă mult pe înaltul Bendtner. Iese din încercuire în special în zona lui Van Bronckhorst pe care-l ţin în faţă mirajul golului şi anii mulţi din picioare. Ânaintaşul lui Arsenal se chinuie să scape din chinga lui Heitinha şi mathijsen care şi-ţ pasează cu rândul. El pasează în careu spre Kahlenbergdar şutul e scos uşor de Stekelenburg. Prima parte se duce cu Van Persie pierdut în propriile driblinguri. Antract. Dar nici n-apuc să-mi reiau locul că Olanda deschide scorul. Angajat lung de Mathijsen, Van Persie centreazădin stânga şi fundaşul danez S. Poulsen reia greşit în spatele lui Agger, de unde balonbul se duce în poartă. Poulsen nu se poate abţine să nu zâmnească. A dost un gol totalmente stupid. Pe bancă, Morten Olsen îşi ia notiţe ca un şcolar conştiincios. Probail scrie partitura ataculuipe care elevii săi nu prea reuşesc s-o pună în practică. Mişcarea lor este de kick and run în cel mai pur stil britanic. Bendtner sfârşeşte prin a fi înlocuit. Olanda îşi dozează eforul în vederea unei campanii lungi. Joacă în stilul Italiei. Sneijder ăncepe să urec pe culoarele creatşi să arunce baloane spre van Persie şi Van Der Vaart care apar ameninţător în faţa porţii lui Sorensen.mai ales ultimul are o deviere interesantă care face deliciul cameramanilor, pentru că şi portarul daney se arcuieşte gimnastic şi prinde. Gelos, nou venitul Elia trece rapid de Kjaer şut centrare, Sorensen respinge la Van Bommel şi ginereleantrenorului îl ia la ţintă pe portarul danez. Danemarca a abandonat redxuta şi aplecat steagurile. Sneijder vine din toate părţile. Mai întâai şutează în bară, cu contribuţia lui Agger care adeviat mingea, apoi îl găseşte ideal în adâncime pe Elia. Atacantul batav ţutează în bară, dar Kuyt e acolo şi reia în poarta goala 2-0. tribuna re invitaţi de elită: Cruyff, Platini şi Zidane. Zidane stă respectuos cu mâinile la spate şi ăl ascultă pe Platini care îi explică ceva cu gesturi largi. Cred că şi-ar fi dorit mult să-l antreneze pe Zidane şi probail compensează acum. Foarte inteligent acest mare jucător. A văzut că nu are succes ca antrenor, deşi a acalificat Franţa la Euro 1992 şi s-a reorientat rapid, dar aţintit mereu vârful şi pe bancă şi la birou, cum o făcea ca jucător. Pe final Kuyt răvăşeşte şi el apărarea daneză, pune puţin şi mâna, căci se poartă şi-i pasează lui Agfellay, lob, dar Simon Poulsen mai îndulceşte puţin impresia lăsată de autogol şi scoate de pe linia porţii. Olanda triumfă şi poarta optimilor pare larg deschisă.

Olanda-Danemarca 2:0 (0:0), 14 iunie 2010, Johannesburg / Soccer City Stadium, spectatori: 83.465, arbitru: Stephane LANNOY (FRA)

Marcatori: Daniel AGGER (DEN) 46′ autogol, Dirk KUYT (NED) 85′

Olanda: [1] Maarten STEKELENBURG – [2] Gregory VAN DER WIEL [3] John HEITINGA [4] Joris MATHIJSEN [5] Giovanni VAN BRONCKHORST (C) [6] Mark VAN BOMMEL [7] Dirk KUYT [8] Nigel DE JONG (88′[14] Demy DE ZEEUW) [9] Robin VAN PERSIE (77′) [10] Wesley SNEIJDER [23] Rafael VAN DER VAART (67′[17] Eljero ELIA)

Antrenor: Bert VAN MARWIJK (NED)

Danemarca: [1] Thomas SORENSEN – [2] Christian POULSEN [3] Simon KJAER [4] Daniel AGGER [6] Lars JACOBSEN [10] Martin JORGENSEN (C) [11] Nicklas BENDTNER (62′[17] Mikkel BECKMANN) [12] Thomas KAHLENBERG (73′[21] Christian ERIKSEN) [15] Simon POULSEN [19] Dennis ROMMEDAHL [20] Thomas ENEVOLDSEN (56′[8] Jesper GRONKJAER)

Antrenor: Morten OLSEN (DEN)

Cartonaşe galbene: Nigel DE JONG (NED) 44′, Robin VAN PERSIE (NED) 49′, Simon KJAER (DEN) 63′

Aproape instantaneu, repede au trecut 30 de minute, ecarnul mi-I adduce pe japonezi şi pe camerunezi. Antrenorul nipon Takeshi Okada are ca ţel semifinalele, iar Eto’o declară: “Putem câştiga titlul! Nu sunt nebun.” E clar, va fi un meci ed colecţie, o veritabilă finală. Deocamdată camerunul domină, purtaţi pe valurile unui imn care seamănă cu Marseilleza. Dominarea lor e ilustrată cel mai bine de gestul fundaşului Assou-Ekotocare vrând să dribleze un japonez, trece de el, dar uită să ia şi mingea. Assou-Ekoto nu renunţă şi continuă să alerge oferind camerelor profilul său de abanos, terminat cu un coc interesant prins cu o bandă lată. Îl urmăresc pe Eto’o. deşi la naţională el e şeful şi coechipierii îl caută curespect, deocamdată nu se vede cu nimic. O vrăbiuţă, sau ceva ce seamănă cu ea, bea apă în terenul camerunez, nestingherită de cei 22 de jucători sau de tumultul tribunelor. Cele duoă echipe se avântă în atac ca nişte pedeştri înarmaţi cu săbii în faţa unei baterii de tunuri. Apărările taie tot. Trec 30 de minute şi am timp să primesc două veşti bune: Frate-meu şi-a găsit de muncă. A intrat la un concurs de grefieri. O veste cu adevărat excelentă. Apoi un fost coleg mă anunţă că mă aşteaptă pe la el să-mi verifice maşina. Pauza se apropie. De pe extrema dreaptă japonezul Matsui aruncă o minge lungă în careul African. Honda e liber la 4 m, nejenat de nimeni. Preia lejer şi înscrie. Japonezii aleargă ca bezmeticii. Lui Okada i-a căzut masca seriozităţii. Ridică braţele jubilând. După pauză meciul a continuat la fel. Camerunul a dominat cu fantezia celor care au denumit staţiile RATB “Oprire”. Chiar dacă Eto’o a ieşit la un moment dat din letargie, a driblet 3 japonezi pe partea dreaptă şi i-a servit un balon pe tavă lui Chupo-Moting. Golul era gata făcut, dar Chupo a reluat puternic spre o poartă mutată cu 3 m mai spre stânga. Cu 5 minute înainte de final puternicul fundaş camerunez M’Bia şi-a pus toată disperarea într-o torpilă de la 30 de m, dar mingea a zguduit transversala. Şi aşa am bifat meciul dintre lei neâmblânziţi şi samurai albaştri. Mă uit în urmă când spuneam că la mecuirile Japoniei voi avea timp şi de altele. Aşa a fost numai că “vinovaţi” au fost ceilalţi, nu asiaticii.

Japonia – Camerun 1:0 (1:0), 14 iunie 2010, Mangaung/Bloemfontein / Free State Stadium, spectatori: 30.620, arbitru: Olegario BENQUERENCA (POR)

Marcator: Keisuke HONDA (JPN) 39′

Japonia: [21] Eiji KAWASHIMA – [2] Yuki ABE [3] Yuichi KOMANO [4] Marcus Tulio TANAKA [5] Yuto NAGATOMO [7] Yasuhito ENDO [8] Daisuke MATSUI (69′[9] Shinji OKAZAKI) [16] Yoshito OKUBO (82′[12] Kisho YANO) [17] Makoto HASEBE (C) (88′[20] Junichi INAMOTO) [18] Keisuke HONDA [22] Yuji NAKAZAWA

Antrenor: Takeshi OKADA (JPN)

Camerun: [16] Hamidou SOULEYMANOU – [2] Benoit ASSOU-EKOTTO [3] Nicolas KOULOU [5] Sebastien BASSONG [9] Samuel ETOO (C) [11] Jean MAKOUN (75′[8] GEREMI) [13] Eric CHOUPO MOTING (75′[17] Mohamadou IDRISSOU) [15] Pierre WEBO [18] Eyong ENOH [19] Stephane MBIA [21] Joel MATIP (63′[10] Achille EMANA)

Antrenor: Paul LE GUEN (FRA)

Cartonaşe galbene: Nicolas NKOULOU (CMR) 72′, Yuki ABE (JPN) 90’+1

Sar în maşină şi mă duc la inspecţie. Verdictul e destul de grav. Conduc un vehicul cu care pot fi în orice moment protagonistul unei cascadorii nerecomandate. Maşina e mâncată de rugină pe dedesubt. Mă întorc tiptil acasă şi aştept de la italieni să-mi ridice un pic moralul, căci mi-a cam trecut un fior pe şira spinării. Vin imaginile. Imnul Italiei e cântat ed toşi cei 11 jucători timişi în teren de Lippi. Multe feţenoi. Comentatorii italieni, mereu în dipută cu selcţionerul, oricare ar fi el, îi reproşează lui Lippi aducerea prea multor juventini. Par să aibă dreptate. În timp ce gatusso, camoranesi, pirlo satu pe bancă (Pirlo nu e complet refăcut) , iar Del Piero, Toti, Toni, Cassano au rămas acasă, pe teren va trebui să-i identific pe Marchisio, Criscito sau Pepe. Vechea discuţie cu prea mulţi străini în Il Calcio se repune pe tapet. Începe meciul. Italienii trec la cârmnă pentru înscrierea golului pe care să-l poată apăra. Paraguayul nu lasă însă nimic. Betonează fundaţia şi încearcă mare cu degetul în atac. Squadra vrea să intre pe undeva. Nu prea se leagă pasele. Mă gândesc că de fapt Italia se războieşte cu imagine aei din oglindă. Dar aşa e când devii obiect de studiu. Vine minutul 39. o lovitură liberă aproape de centrul terenului, în jumătatea iataliană. Aurealiano Torres trimite înalt în careu, unde a urcat fundaşul central Alcaraz. Detentă, Cannavaro admiră de lângă el, încă dus cu gândul la reclama aceea unde e înconjurt de fete frumoase, lovitură de cap a lui Alcaraz, Buffon e ţintuit pe linia porţii şi mingea intră cuminte la colţ, contemplată de portarul italian. E 1-0 pentru Paraguay şi probabil că nici ploaia care curge în valuri nu-l va spăla pe Lippi de ce îi pregătesc jurnaliştii din cizmă. În pauză Buffon rămâne la vestiare. Promit să aflu motivul căci nu mis epare mai vinovat decât alţi portari de până acum, care n-au fost înlocuiţi imediat după gafe. La reluare italia a continuat lupta cu imaginea din oglindă. Lippi l-a aruncat în luptă şi pe Camoranesi pentru un plus de viteză. Pepe a încercat să spargă betonul sud anerican, akergând când pe dreapta camd pe stânga, dar Morel, Bonet, Alcaraz şi Vera au făcut un meci foarte bun. Deşi a egalat la singura fază în care Montolivo a preluat hăţurile carului şi a luminat jocul cu o pasă în adâncime spre Iaquinta, Italia a avut mult noroc, ca de obicei. Iaquinta a vrut să-i treacă rapid mingea lui Pepe care venea ca un căţel flămând, adr piciorul lui Morel a deviat mingea în corner. Pepe a continuat alergarea, abătut cornerul, poratrul Justo Villar a ieşit pe sub minge şi de Rossi a venit la întâlnire, reluând în gol. S-a terminat 1-1 chair dacă şi-a făcut apariţia şi Roque Santa Cruz (nimic notabil) iar Montolivo i-a dat ocazia lui villar să-şi crească acţiunile scăzute după golul primit. Un şut greu, pe jos şi la colţ, scos de portarul lui Gustavo Marin, argentinianul de pe banca Paraguayului. Gata. Mă duc să mă culc. Mondialul cere deja un efort de concentrare la cer trebuie să răspund cu mai multă odhină. Noapte bună!

Italia – Paraguay 1:1 (0:1), 14 iunie 2010, Cape Town / Green Point Stadium, spectatori: 62.869, arbitru: Benito ARCHUNDIA (MEX)

Marcatori: Antolin ALCARAZ (PAR) 39’/Daniele DE ROSSI (ITA) 63′

Italia: [1] Gianluigi BUFFON (46′ [12] Federico MARCHETTI) – [3] Domenico CRISCITO [4] Giorgio CHIELLINI [5] Fabio CANNAVARO (C) [6] Daniele DE ROSSI [7] Simone PEPE [9] Vincenzo IAQUINTA [11] Alberto GILARDINO (72′[10] Antonio DI NATALE) [15] Claudio MARCHISIO (59′[16] Mauro CAMORANESI) [19] Gianluca ZAMBROTTA [22] Riccardo MONTOLIVO

Antrenor: Marcello LIPPI (ITA)

Paraguay: [1] Justo VILLAR (C) – [3] Claudio MOREL [6] Carlos BONET [13] Enrique VERA [14] Paulo DA SILVA [15] Victor CACERES [16] Cristian RIVEROS [17] Aureliano TORRES (60′[11] Jonathan SANTANA) [18] Nelson VALDEZ (68′[9] Roque SANTA CRUZ) [19] Lucas BARRIOS (76′ [7] Oscar CARDOZO), [21] Antolin ALCARAZ

Antrenor: Gerardo MARTINO (ARG)

Cartonaşe galbene: Victor CACERES (PAR) 62′, Mauro CAMORANESI (ITA) 70′

15 iunie 2010

BRAZILIA LA ZERO GRADE

            Ritualul: cafea, drum spre biroul soţiei, ziare. Cele mai mari note sunt de 7, ceea ce reprezintă şi nivelul Cupei Mondiale, nivel tras ăn sus de stângul lui messi şi de Germania care a jucat de nota 8. Aflu de ce a fost schimbat Buffon. O criză de sciatică declanşataă de timpul umed. Un coleg îmi spunea odată că după ce saride 30 de ani totul începe să se cam simtă. Văd că e valabil şi la fotbaliştii de nivel înalt. Toată Italia a părut „gripată” ca armata lui Mussolini în al doilea război mondial. Portarul Angliei continuă să fie ţinta ironiilor. „Girlwho slipped through his hands” titrează Daily Mirror sub poza fostei prietene a lui Green, un fost top model canadian. Deocamdată Robert rezistă şi se relaxează lagolf. În mos sigur Capello îl va lăsa pe bancă meciul următor. Azi intră în competiţie Brazilia, echipa mea de suflet. Ce mult vin pasiunile din familie! Taică-meu mi-a povestit de pele însă nu e doar atât. În fond la vârsta aceea fragedă totul era cam confuz. Am avut şansa să simt nisipul Copacabanei sub tălpi şi fiorul Maracanei într-un meci cu Romario superstar. Dar edspre asta poate altădată. Dunga rămâne neiubit de ziariştii din ţara cafele. Acuzat pentru stilul defensiv, antrenorul Braziliei a închis brusc pentru presă ultimeleantrenamente înainte de debut. „ E Correa de Nord atât de bună încât e necesar ca Seleçao să se ferească?…Chiar nu ştim ce-i în capul lui Dunga” scrie Jornal do Tarde. Deocamdată coreenii, despre care mulţi nu ştiu nimic, se amutză la antrenamente fiecare jucător lansându-se pe burtă şi pilotând cu capul prin tunelul creat de picioarele coechipierilor aşezaţi în şir indian. Mă bucur să văd că asiaticii au umor. Se spune că în 1966, după ce au pierdut cu Portugalia de la 3-0 pentru ei, mulţi au fost internaţi în lagăre la întoarcerea acasă. Există oare ceva mai oribil decât comunismul? În Peninsulă lupta continuă. „De Rossi salvează Italia”scrie Corriere dello Sport. „Am jucat bine. Meritam să învingem” dixit Lippi. Iată că fotbalul vorbit poate fi şi captivant, câteodată.

            Voi vedea azi Slovacia-Noua Zeelandă. O să pierd ecva din el, căci trebuie să mă duc la un interviu. O companie greească; să mă abţin să vorbesc de fotbal, căci după primul meci al alui Kapetanos&comp ar fi ca funia în casa spânzuratului. Apoi Portugalia-Coasta de Fildeş cu Cristiano Ronaldo, care spune că va izbucni precum ketchup-ul din recipient.şi cu Drogba. Pe seară Brazilia-Coreea de Nord, într-un meci în care s-ar putea înregistra temperaturi de zero grade.

            Interviul s-a amânat. Aştept transmisia de la Rustenburg pentru, probabil cel mai neinteresant meci: Slovacia cu Noua Zeelandă. E mai mult un mod de a forţa destinul: nu mă aştept la ceva bun ca să se întâmple exact pe dos. Dar primele imagini confirmă aşteptările: stadionul e pe jumătate gol. Meciul începe ca un fil deja văzut: echipele se aşează pedouă lini în terenul propriu. Deocamdată se adulmecă precum căţeii. Doar micul Weiss, fiul selecţionerului slovac, se agită pe extrema dreaptă, ca să de a peste nas contestatarilor care susţin că selecţia s-a făcut pe nepotisme. Dar Weiss chiar îşi merită locul. Pendulează când pe dreapta, când pe stânga, căutând un loc favorabil. Vrea cel mai mult şi are şi mijloace. Coechipierii nu-l prea ajută. În fine iată-l gasind un limbaj comun: Weiss fentează, un-doi cu Vittek şi pasă inteligentă la Sestak, în marginea careului. Vârful lui Bochum trage pe lângă. Vrăjit ed fază, pportarul Pastor luftează şi-i trimite mingea lui Vittek, aflat în unghi. Vittek se complică şi nu profită de eroare. Se schimbă terenurile.meciul se reia întrţo treaptă de viteză superioară. Weiss ia o minge în flanc, combină cu Sestak, care are inspiraţia să centreze. Vittek e acolo şi reia cu capul, imparabil. Pe bancă, Weiss senior aruncă braţele în sus. Figura lui de comisar sovietic se îndulceşte brusc. Toate bune şi frumoase numai că golul a fost marcat din ofsaid. La adăpostul lui slovacii macină mai uşor apărarea neo-zeelandeză. Weiss e foarte activ. Serveşte cu baloane utile vârfurile Sestak şi Vittek. Din păcate cei doi atacanţi slovaci par atinşi de sindromul fotbalsitului român, din spiţa lui Dumitrache sau Iordănescu, care a scos peri albi atâtor suporteri: înec în propriile driblinguri în situaţii favorabile. La slovaci a început picnicul. Iese Weiss, încep schimbările la trecerea timpului. Televizorul se revoltă şi timp de 5 minute nu mai am imagine. Operatorul de cablu să trăiască! La reluare e parcă o altă echipă de la Antipozi. Noua Zeelandă domină finalul, cu mingi aruncate la bătaie, în careul advers. Altă echipă ce aduce tribut bătrânei insule. Smetz rqatează de puţin. În ultimul minut acelaşi Smetz centrează cu boltă şi fundaşul Reid reia plasat cu capul direct în colţul nefericitului Mucha. Este 1-1 şi banca Noii Zeelande sare în aer. Este primul lor punct la un campionat modial,căci finalul avenit în câteva secunde. Bine că a venit.

Noua Zeelandă – Slovacia 1:1 (0:0), 15 iunie 2010, Rustenburg / Royal Bafokeng Stadium, spectatori: 23.871,arbitru: Jerome DAMON (RSA)

Marcatori: Robert VITTEK (SVK) 50’/Winston REID (NZL) 90’+3

Noua Zeelandă: [1] Mark PASTON – [3] Tony LOCHHEAD [4] Winston REID [5] Ivan VICELICH (78′[21] Jeremy CHRISTIE) [6] Ryan NELSEN (C) [7] Simon ELLIOTT [9] Shane SMELTZ [10] Chris KILLEN (72′[20] Chris WOOD) [11] Leo BERTOS [14] Rory FALLON [19] Tommy SMITH

Antrenor: Ricki HERBERT (NZL)

Slovacia: [1] Jan MUCHA – [3] Martin SKRTEL [4] Marek CECH [5] Radoslav ZABAVNIK [6] Zdenko STRBA [7] Vladimir WEISS (91′[19] Juraj KUCKA) [9] Stanislav SESTAK (81′[13] Filip HOLOSKO) [11] Robert VITTEK (84′[15] Miroslav STOCH) [16] Jan DURICA [17] Marek HAMSIK (C) [18] Erik JENDRISEK

Antrenor: Vladimir WEISS (SVK)

Cartonaşe galbene: Tony LOCHHEAD (NZL) 42′, Zdenko STRBA (SVK) 55′, Winston REID (NZL) 90’+3

Schimb poziţia, puţin şi canalul (se petrece ceva important în politică) şi mă pregătesc de Portugalia-Coasta de Fildeş. Meci fără Drogba dar cu Cristiano Ronaldo. Imnul portughez mă ridică în picioare.uitasem cât de frumoasă e această chemare la luptă, care îmi aduce aminte că portughezii au dat lumii mari exploratori ca Magellan sau vasco da Gama şi că au cuceritr Brazilia, un teritoriu de 90 de ori mai mare. Meciul ăncepe fără tatonare. Portughezii suntla cârmă. Meciul e cu totul altul faţă de precedentul. Atmosfera e alta, alta şi lovirea balonului. Gelzna pare mai relaxat, mai moale, mingea pare îmblâzită. Atacantul ivorian Gervinho e un dansator african în jurul focului. Portugalia re însă o apărare versată. Toţi ochii sunt pe Crisiano Ronaldo. Lusitanul vrea mult. Iar prima fază promite. Primeşte cu spatele la poartă, se întoarce, îşi aduce mingea prin spate şi şutează din instinct direct în bară. Tribuna aplaudă căci vedeta a improvizat şi pentru asta se dau banii pe bilet. Dar ivorienii au reţinut avertismentul. Ronaldo nu va mai avea o asemenea ocazie tot meciul. Cum ajunge mingea la el cum e pus jos fără nicio reţinere. Ronaldo îşi pierde cumpătul, se uită lung la arbitru, dar centralul uruguayan îi arată lui ca5rtonaşul galben. Portugalia se poticneşte în apărarea africană ca într-o pădure de jnepeni. Deco e singurul prevăzut în schemă care trebuie să aprindă scânteia. Dar scânteia nu se aprinde. Ronaldo nu-l ajută, negăsindu-şi locul. Nu e nici şef de atelaj, nici pursânge. În afara unor încercări de transformarede a la peste 30 de m, vedeta portugheză scade în joc pe măsră ce trece timpul. Vine pauza şi trecem în actul doi. Gervinho continuă dansul ăn faţa porţii lui Eduardo. Când trece pe stânga, driblânsd în stil mare, blocat de Alves, când pe dreapta, unde flancl lui Coentrao e mai slab. Queiroz îl schimbă pe Deco tocmai când jokeul lusitan centrează cu picirul întors spre Liedson, cap şi Barry plonjează pentru „tunurile” fotoreporterilor. Intră Drogba şi singura fază cu adevărat periculoasă apre în prelungiri. Drogba schimbă cu Keita, dar de pe la 10 m, lateral stânga trimite greşi spre entrul careului în loc să tragă la poartă. Se termină egal, mulţumitor pentru toţi. Brazilia pare departe. Numai că brazilienii mei sunt deja în joc de glezne.

Coasta de Filedş – Portugalia 0:0, 15 iunie 2010, Nelson Mandela Bay/Port Elizabeth / Port Elizabeth Stadium, spectatori: 37.034, arbitru: Jorge LARRIONDA (URU)

Coasta de Fildeş: [1] Boubacar BARRY – [4] Kolo TOURE (C) [5] Didier ZOKORA [8] Salomon KALOU (66′[11] Didier DROGBA) [9] Ismael TIOTE [10] GERVINHO (82′[18] Kader KEITA) [15] Aruna DINDANE [17] Siaka TIENE [19] Yaya TOURE [20] Guy DEMEL [21] Emmanuel EBOUE (89′[13] ROMARIC)

Antrenor: Sven Göran ERIKSSON (SWE)

Portugalia: [1] EDUARDO – [2] BRUNO ALVES [3] PAULO FERREIRA [6] RICARDO CARVALHO [7] CRISTIANO RONALDO (C) [8] PEDRO MENDES [9] LIEDSON [10] DANNY (55′[11] SIMAO) [16] RAUL MEIRELES (85′[17] RUBEN AMORIM) [20] DECO (62′[19] TIAGO) [23] FABIO COENTRAO

Antrenor: Carlos QUEIROZ (POR)

Cartonaşe galbene: Didier ZOKORA (CIV) 7′, CRISTIANO RONALDO (POR) 21′, Guy DEMEL (CIV) 21′

Peste Bucureşti toarnă cu găleata. Canalele sunt înfundate şi apa ajunge până la pragul maşinilor.Mţam dus sa-i iau soţia de la muncă şi al lăsat aerul condiţionat mergând acasă. Extraordinară forţa naturii. Sper să nu se declanşeze şi la Johanesburg. Aştept primul meci al Seleçao în linişte. În mod normal victoria nu le poate scăpa.

            Meciul Braziliei s-a încheiat. Sud americanii au învins cu 2-1 dând impresia că nu s-au forţat foarte tare. A trebuit să văd meciul „în deplasare” aşa că voi încerca o sinteză.

            Seleçao a trecut la cârmă din primul minut în ritm de samba foarte lentă, brazilienii pasând cu o linişte şi o dezinvoltură venite din ideea că baricada coreeanîă trebuie oricum să cedeze. Coreea de Nord a fost prima echipă pe care am văzut-o apărându-se pe 3 linii, compensând deficitul de forţă ofensivă prin viteza înaintaşilor săi, care la semnal, plecau evrtiginos din terenul propriu. Mai ales Jong Tae Se i-a chinuit destul de mult pe Maicon şi pe Lucio. Kaka a părut uşor mirat de determinarea oponenţilor lui şi s-a tot rotiti căutând intrarea. Singur Robinho s-a agitat mai mult. A explodat la fiecare atingere de balon iar „bicicletele” lui au părut dintr-un film dat pe repede înainte. La pauză s-a intrat cu 0-0 care părea să-l îngrijoreze pe Dunga mai tare decât cele aproape zero garde de pe stadion, cărora le datorăm imaginea unui antrenor al Braziliei cu pulover pe gât şi palton la două rânduri, gen maître d’hotel. Brazilia alăsat samba lentă la vestiare şi a trecut la lambada. Eforturile au dat roade ăn scurt timp. Felipe Melo a schimbat inteligent partea cu Elano. Pe lângă el atrecut, ănvăluin pe extremă, Maicon. Elano i-a psat în adâncime şi maicom, dintr-un unghi imposibil a găsit breşsa dintre portarul coreean şi barăşi aşutat neverosimil. Batrzilia s-a întors la samba dar a intrat şi Coreea în joc, lărgind breşele. Robinho, căutând cu ardoare golul l-a găsit cu o pasă în adâncime pe Elano traversând liniile coreene visătoare. Vârful brazilian a schimbat direcţia mingii cu un şut în colţul lung şi s-a făcut 2-0. carnavalul putea să înceapă. Focul de tabără a vrut să-l aprindă Bastos, fundaşul stânga al piticului Dunga. Deocamdată şuturile lui n-au găsit cadrul porţii însă Bastos promite. Din sărbătoare a făcut parte şi golul coreean căci Braziliei nu i-aplăcut să danseze singură: minge lungă spre Jong Tae Se, pasă înapoi spre Ji Zun Naym, care intră în careu admirat îndeaproape de Lucio, Gilberto Silva şi Maicon. Julio Cesar se aruncă să închidă unghiul dar Ji trage inteligent pe cenru şi se termină 2-1, un meci de care Dunga s-a temut, menţinând în permanenţă doi închizători pentru că n-ar fi vrut să rateze debutul în compania unor adversari pe care elevii săi ar fi fost foarte tentaţi să-i desconsidere. Cred că Brazilia va creşte în meciurile următoare. Coreea de Nord – campioană la disciplină şi ardoare. Dealtfel Jong Tae Se a plâns la imnul ţării sale furnizând o imagine cel puţin inedită.

Brazilia – Coreea de Nord 2:1 (0:0), 15 iunie 2010, Johannesburg / Ellis Park Stadium, spectatori: 54.331, arbitru: Viktor KASSAI (HUN)

Marcatori: MAICON (BRA) 55′, ELANO (BRA) 72’/JI Yun Nam (PRK) 89′

Brazilia: [1] JULIO CESAR – [2] MAICON [3] LUCIO (C) [4] JUAN [5] FELIPE MELO (84′[18] RAMIRES) [6] MICHEL BASTOS [7] ELANO (73′[13] DANI ALVES) [8] GILBERTO SILVA [9] LUIS FABIANO [10] KAKA (78′[21] NILMAR) [11] ROBINHO

Antrenor: DUNGA (BRA)

Coreea de Nord: [1] RI Myong Guk – [2] CHA Jong Hyok [3] RI Jun Il [4] PAK Nam Chol [5] RI Kwang Chon [8] JI Yun Nam [9] JONG Tae Se [10] HONG Yong Jo (C) [11] MUN In Guk (80′ [6] KIM Kum Il) [13] PAK Chol Jin [17] AN Yong Hak

Antrenor: KIM Jong Hun (PRK)

Cartonaşe galbene: RAMIRES (BRA) 88′

Mă opresc aici. Mâine se termină primul rând de meciuri pentru toate cele 32 de competitoare şi voi putea trage o concluzie.

16 iunie 2010

CORIDA SE AMÂNĂ

            Aseară am văzut meciul Braziliei la o colegă de servicu a Danielei. Ea a sporovăit cu colega, eu m-am răcorit cu bere cu prietenul ei şi am tras mâţa de coadă la propriu căci au un motan simpatic. M-am simţit bine iar discuţia a fost interesantă: el deplângea absenţa lui Diego şi Ronaldinho din lotul Braziliei. L-am admirat amândoi pe Bastos şi i-am luat pe coreeni peste picior pe măsură ce berea se depunea. Probabil că i-a plăcut şi lui aşa că azi m-a invitat la meciul Spaniei. Sper să vedem fotbal căci până acum au fost multe meciuri mai fade ca legumele de import.

            Arsene Wenger nu crede în brazilieni. E normal, lui îi place să antreneze tineri, iar Dunga are cea mai bătrână echipă de aici, din Africa de Sud. Deco şi Van der Vaart trimt săgeţi către antrenorii lor pentru că nu i-ar fi folosit pe posturile adecvate. Povestea cu vulpea şi strugurii. Citesc că diseară Xavi va avea o libertate totală pe teren, degrevat de sarcini defensive, lucru decis de antrenor şi acceptat de coechipieri. Înă un motiv să mă aştept la un joc spectaculos. Oficialităţile honduriene s-au mutat în Africa, preşedintele ţării şi mulţi miniştri părăsindu-şi temporar posturile de dragul turneului final. E un gen de nebunie pe care numai fotbalul îl poate produce şi care mă face să surând îngăduitor: mai bine aşa decât să laşi zi de zi impresia că trebuie să pleci acasă.

            Mă pregătesc de Honduras-Chile. Deşi Honduras a fost o prezenţă spunoasă în Spania 1982, nu am aşteptări prea mari. Poate o să apară la rampă Beausejour căci Valbuena şi Roque Santa Cruz n-au jucat, edşi paraguayanul a fost pe teren. Măcar undribling, ca Robinho şi Bastos aseară. Altfel cred că am să devin mai selectiv. Deja 32 de echipe jucând aproape la fel, cu câteva excepţii, e un efort prea mare.

            Vin imaginile. Joacă Beasejour. E uşor de recunoscut pentru că e singurulchbilian de culoare. Până la el descopăr un fotabalist care seamană foarte tare cu Ogăraru. Centru chilian Fernandez, care are o rpimă ocazie şutând de puţin peste poartă. Chilienii se înscriu la comandă. Vor să-şi valorifice statutul de favoriţi. Meciul decurge însă după aeclaşi titpc, cu meţuinea că mingea stă mai mult pe jos, ceea ce place deocamdată. E o bucurie a jocului în câmp ca un cântec la seceriş. Să vedem cine vine cu combina. Pare că chilienii căci ei domină. Şi am dreptate. Fernandez primeşte la 20 de m de poarta honduriană şi-l vede alergând pe extremă pe Isla. Pasa merge către el iar Isla centrează puternic pe jos. Mendoza încearcă să respingă dar Beausejour e acolo şi mingea se duce în poartă. E prima fază ed fotbal în acest meci. Golul răsplăteşte insistenţă omului meu, Beausejour, care s-a mişcat destul de bine pe extrema stângă. Vine pauza. Nimic de consemnat. Începe partea a doua şi începe şi joaca. Pe flacul drept chilian Alexis Sanchez pare jongleurul cu bile de pe bicicleta cu o singură roată. Lângă el apare tot mai des fundaşul dreapta Isla, cu o frecvenşă surprinzătoare. E cel mai ofensiv fundaş de până acum, chiar şi peste Bastos cel reprofilat din mijlocaş. E adevărat şi că Honduras e cea mai slabă trupă ed până acum. Alexis Snachez continuă să ameneinţe ca un strigoi buturile honduriene. Ghetele sale galbene sunt mereu pe linia de 16 m a careului advers ca un Hanibal ante portas. O singură fază din această jumătate nu-i include pe Sanchez şi Isla: combinaţie Fernandez-Vidal pentrul capul lui Ponce din 4 m direct în portar. În mod firesc meciul se termină cu 1-0 şi Bielsa pleacă grăbit spre vestiare căci greul abia începe.

Honduras – Chile 0:1 (0:1), 16 iunie 2010, Nelspruit / Mbombela Stadium, spectatori: 32.664, arbitru: Eddy MAILLET (SEY)

Marcator: Jean BEAUSEJOUR (CHI) 34′

Honduras: [18] Noel VALLADARES – [2] Osman CHAVEZ [3] Maynor FIGUEROA [7] Ramon NUNEZ (78′[15] Walter MARTINEZ) [8] Wilson PALACIOS [9] Carlos PAVON (60′[12] Georgie WELCOME) [13] Roger ESPINOZA [17] Edgar ALVAREZ [20] Amado GUEVARA (C) (66′[6] Hendry THOMAS) [21] Emilio IZAGUIRRE [23] Sergio MENDOZA

Antrenor: Alexis MENDOZA (COL)

Chile: [1] Claudio BRAVO (C) – [3] Waldo PONCE [4] Mauricio ISLA [6] Carlos CARMONA [7]

Alexis SANCHEZ [8] Arturo VIDAL (81′[5] Pablo CONTRERAS) [10] Jorge VALDIVIA (87′[11] Mark GONZALEZ) [14] Matias FERNANDEZ [15] Jean BEAUSEJOUR [17] Gary MEDEL [20] Rodrigo MILLAR (52′[18] Gonzalo JARA)

Antrenor: Marcelo BIELSA (ARG)

Cartonaşe galbene: Carlos CARMONA (CHI) 4′, Matias FERNANDEZ (CHI) 19′, Wilson PALACIOS (HON) 33′

            Mă duc să iau nişte bereşi plec spre tovarăşul de aseară.totţi rei, mai e cineva invitat, aşteptăm cu mare interes Spania.

            Din nou acasă, la răcoarea mult dorită. Elveţia a câştigat cu 1-0 făcând un meci eroic. Mâna lui Hitzfeld s-a văzut din plin. În prima repriză Spania  afost la comandă în permanenţă. Aveam impresia că văd reluarea meciului barcelona-Inter, din semifinalelel Ucl. Suma de individualităţi a Spaniei părea o colecţie de tenori care avea un singur microfon. Dar cu speranţa că oricând din culise se va maia duce încă unul, el puţin. Poate de aceea nici ritmul nu a fost prea ridicat. La reluare s-a întâmplat că elveţienii au îndrăznit mai mult şi au reuşit să marcheze prin fernandes, pe contraatac. Del Bosque a mutat cu Torres şi Jesus Navas, îmbogăţind atatcul dar registrul nu s-a schimabt. Spania acrezut că totul va decurge uşor, de aceea victoria de aseară a Brazilei apare acum într-o altă lumină. Spaniolii au sufeir o înfrângere care afăcut grupa mai interesantă. Următoarele meciuri sunt Spania-Honduras şi Chile-Elveţia. După prima rundă ele arată un pic altfel decât la început.

Spania – Elveţia 0:1 (0:0), 16 iunie 2010, Durban / Durban Stadium, spectatori: 62.453, arbitru: Howard WEBB (ENG)

Marcator: Gelson FERNANDES (SUI) 52′

Spania: [1] Iker CASILLAS (C) – [3] Gerard PIQUE [5] Carles PUYOL [6] Andres INIESTA (77′[18] PEDRO) [7] David VILLA [8] XAVI [11] Joan CAPDEVILA [14] XABI ALONSO [15] SERGIO RAMOS [16] Sergio BUSQUETS (61′[9] Fernando TORRES) [21] DAVID SILVA (62′[22] Jesus NAVAS)

Antrenor: Vicente DEL BOSQUE (ESP)

Elveţia: [1] Diego BENAGLIO – [2] Stephan LICHTSTEINER [4] Philippe SENDEROS (36′[5] Steve VON BERGEN) [6] Benjamin HUGGEL [7] Tranquillo BARNETTA (92′[22] Mario EGGIMANN) [8] Gokhan INLER (C) [10] Blaise NKUFO [13] Stephane GRICHTING [16] Gelson FERNANDES [17] Reto ZIEGLER [19] Eren DERDIYOK (79′[15] Hakan YAKIN)

Antrenor: Ottmar HITZFELD (GER)

Cartonaşe galbene: Stephane GRICHTING (SUI) 30′, Reto ZIEGLER (SUI) 73′, Diego BENAGLIO (SUI) 90’+1, Hakan YAKIN (SUI) 90’+4

Prima rundă de meciuri s-a încheiat aşadar. Au fost 16 meciuri destul de asemănătoare, cu nuami 3 excepţii. Partide în care s-a riscat puţin ed teama unui debut cu stângul de parcă viaţa s-ar termina brusc. Cele 3 meciuri ar fi:

1.        Argentina Nigeria 1-0 pentru Messi şi compania. Lionel a jucat ce aşteptam iar Argentina s-a impus mai clar decât acest 1-0pentru că a avut o sumedenie de ocazii şi consistenţă în joc.

2.        Germania-Australai 4-0. Germanii au jucat excelent, dar Australai merită un chapeau bas pentru că nu s-a baricadat. Aşteptăm germania în meciul următor cu mare interes.

3.        Anglia-SUA 1-1. După mai bine de 200 de ani am putut vedea ce pot face americanii cu stăpânirea engleză. Yankeii au jucat fără complexe şi probabil ne aşteaptă lucururi interesante din partea lor.

Un comentariu: nu neglijaţi Brazilia. Nu a sedus dar Dunga e un tip mai inteligent decât pare la prima vedere.

            Şi acum să o luâm de la capăt. Urmează Africa de Sud-Uruguay şi deja zgomotul enervantelor trompete acoperă totul. Înainte de meci aş vrea sa comentez puţin duelul baziliano-argentinian dintre Pele şi Maradona. El Pibe d’Oro a deschis cu „s-a trezit un domn brunet care evolua cu mumărul 10 să spună că Mondialul nu trebuia să se joace în Africa de Sud ”, Pele a replicat cu „Maradona antrenează doar pentru bani” iar Diego a încheiat (deocamdată!) cu ”locul lui Pele e la muzeu”. Îmi parerău dar cei mai buni fotbalişti ai lumii pao copiile nereuşite ale lui Walter Mathau şi Jack Lewis în seria Morocănoşii. Plus că, deşi Brazilia şi Argentina duc o luptă veche, duelul lor de acum pare prematur şi inutil. Cele două echipe se pot întâlni cel mai devreme în finală, aşa că ar fi mai bine să-şi păstreze energiile pentru acea fază în caz c-o vor atinge.

            Start în meciul Uruguay-Africa de Sud. Sud americanii trec la manşă, lăsaţi de elevii lui Parreira care aplică tactica pârjolirii holdelor şi a otrăvirii fântânilor. Numai că neprevăzutul îşi face apariţia pe stadionul din Pretoria. Forlan prinde o folha seca de la 30 de m, mingea îl şterge puţin pe Mokoena şi vine grăbită să salute bara de sus a lui Khune intrând în plasă. Iar meciul se cam termină aici pentru că Diego Forlan îşi conduce echipa ca pe o trupă de comando, iar Africa de Sud n-are delco forţa să doboare o apărare care a trecut testul în meciul cu Franţa. Pentru conformitate, cu un sfert de oră înainte de final, africanii capitulează definitiv. Angajat în careu, Suarez e faultat de Khune, pe care arbitrul îl elimină. Parreira se decide să-l scoată pe Pienaar, iar Forlan transformă. Fără dispecer, Africa de Usd aşteaptă resemnaţi finalul. Ultima săgeatp îi aparşine lui Alvaro Perreira, cap la centrarea lui Suarez, găsit magistral de Forlan cu o diagonală de 40 de m. Şi iată cum Uruguay devine prima echipă calificată, bineînteles cu condiţia să nu piardă la scor cu Mexicul.

Africa de Sud – Uruguay 0:3 (0:1), 16 iunie 2010, Tshwane/Pretoria / Loftus Versfeld Stadium, spectatori: 42.658, arbitru: Massimo BUSACCA (SUI)

Marcatori: Diego FORLAN (URU) 24′, Diego FORLAN (URU) 80′ Penalty, Alvaro PEREIRA (URU) 90’+5

Africa de Sud: [16] Itumeleng KHUNE – [2] Siboniso GAXA [3] Tsepo MASILELA [4] Aaron MOKOENA (C) [8] Siphiwe TSHABALALA [9] Katlego MPHELA [10] Steven PIENAAR (79′[1] Moneeb JOSEPHS) [11] Teko MODISE [12] Reneilwe LETSHOLONYANE (57′[19] Surprise MORIRI) [13] Kagisho DIKGACOI [20] Bongani KHUMALO

Antrenor: Carlos Alberto PARREIRA (BRA)

Uruguay: [1] Fernando MUSLERA – [2] Diego LUGANO (C) [3] Diego GODIN [4] Jorge FUCILE (71′[20] Alvaro FERNANDEZ) [7] Edinson CAVANI (89′[21] Sebastian FERNANDEZ) [9] Luis SUAREZ [10] Diego FORLAN [11] Alvaro PEREIRA [15] Diego PEREZ (90′[5] Walter GARGANO) [16] Maximiliano PEREIRA [17] Egidio AREVALO

Antrenor: Oscar TABAREZ (URU)

Cartonaşe galbene: Steven PIENAAR (RSA) 6′, Kagisho DIKGACOI (RSA) 42′

Eliminări: Itumeleng KHUNE (RSA) 76′

Afară s-a dezlănţuit din nou potopul, dar cupa mondială merge înainte. Mâine ne va vizita Messi din nou. Noapte bună!

17 iunie 2010

CÂND FRANŢA NU JOACĂ

            Campionatul Mondial cere un anumit ritm. Aşa că mă urc în maşină şi iau din nou drumul Buzăului. Mi-e dor de copii iar Andaşi-a uitat acasă aparatul edntar. Drumul e liber nu mai e nici aşa de cald. Sosire fără probleme. Printre picături mai răsfoiesc presa. Franţa promite marea ofensivă diseară, cu malouda şi henryîn primul 11. ultima şansă alui Domenech se leagă de un jucător cu care s-a certat şi de veteranul care are gândurile la vremurile de glorie demult apuse. Elveţia exultă. Sunt patru note de 8 în formaţia de ieri. Între ele, Gelson fernandes, cel cu golul, născut în Insulele Capului Verde şi turcul Derdyiok, care putea semna umilinţa supremă pentru Spania. Dunga e ţinta ironiilor pentru jocul Braziliei. Până şi felul cum s-a îmbrăcat e criticat. Să fii antrenorul Braziliei e un mare test de anduranţă. Adică să ai dosul tare.

            Se apropie meciul Argentinei. Veron nu joacă, uşor accidentat. Iată şi startul. Se ocupă zonele. Argentina urcă cu Di Maria şi Guttierez. Coreea de Sud s-a inspirat din meciul fraţilor nordici şi răspuned cu o aşezare pe 3 linii. Trece un sfert de oră în care pumele coboară din şa şi luptă corp la corp cu asiaticii. Dar vine o lovitură liberă din stânga, Messi bate în careu şi Park Chu Young reia imparabil în proprie poartă 1-0. coreenii îşi ling rănile şi trimit o suliţă prin Kim Jae Sung, peste poarta lui Romero. Messi e comandorul. Joacă mai retras, a preluat şi din rolul lui Veron, dar nu mai are furia din jocul cu Nigeria. Doar Tevez se bate cu apărarea coreeană ca un oţelar alimentând cuptorul de topire. Trage peste poartă, pleacă cu doi coreeni în cârcă şi e pus jos. Messi mângâie balonul, îl schimbă cu Tevez, pasî la Maxi Rodriguez, centrate la Burdisso, cap spre Higuain, încă un cap si e 2-0. Argentinienii încep să zburd. Messi se stârneşte la linia de centru, pleacă în dribling, face un un-doi cu Tevez şi ajuns la 16 m îi aruncă o nadă portarului coreean. Mingea nu-a ascultă întru totul şi ocoleşte bara lui Jung Sung Ryong. Tribuna aplaudă. Messi e deocamdată singurul care joacă aşa cum aşteaptă cel din tribune. Şi privitorul din fotoliu.

            Ar trebui să vină pauza. Dar DeMichelis e neatent, Lee Chung Yong îi fură mingea şi înscrie. Meciul se joacă. Argentinienii vor să-l rezolve repede. Începe canonada. Messi se scutură de cei doi jandarmi care îi stau în permanenţă în coastă, accelerează, comiibnă cu Higuain şi ratează de puţin bututl portarului coreean. Argentina roteşte canonanda ca braţele uneimori de vânt. Messi, Tevez şi Heintze apar în faţa lui Jung Sung Ryong ţintind din toate poziţiile, într-o canonandă ofensivă ca o dezlînţuire anaturii. Însă echipa lui Maradona trăieşte periculos ca şi căpitanul ei ed vas. Park Ji Sung face jocurile în jumătatea sud-americană. Combină elegant cu celălalt park, autorul autogolului. Mingeîn cros spre zeom Ki Hun şi egalarea trece ca o fantomă printre băieţii în alb albastru provocând fiori. Iată însă că intră ginerele lui Diego, Kun Aguero. E de ajuns ca Messi să mai urce în şa odată, să demareze din poziţia lui favorită de la centrul terenului şi să se ducă vijelios spre gol după ce Aguero îi reglează puţin viteza. Lionel e ghinionist şi din două şuturi nimereşte portarul şi bara. Higuain e ănsă acolo şi face 3-1. mai contează că era în ofsaid? Coreea e răpusă. Mă uit la Higuain. Pare cu o viteză în minus, ca un moşier cu suma făcută. Pare să-l mire frenezia colegilor săi aşa că îi ia peste picior cu o ratre de fiu risipitor. Are o mare calitate: plasamentul. Şi o lovitură de cap ce ocoleşte portarul coreean: 4-1. să mai adaug că golul a fost lucrat din nou de Messi?Că centrarea avenit de la Aguero, cu o precizie extraordinară pentru o lovire cu exteriorul? Maradona pare extrem de inspirat. Aguero a închis orice contestare şi îşi cere locul printr titulari. Cursele lui îl fac să pară un Messi mai robust. Argentina încheie în sunet de fanfară şi carnavalul poate începe la Buenos Aires.

Argentina – Coreea de Sud 4:1 (2:1) 17 iunie 2010, Johannesburg / Soccer City Stadium, spectatori: 82.174, arbitru: Frank DE BLEECKERE (BEL)

Marcatori: PARK Chu Young (KOR) 17′ autogol, Gonzalo HIGUAIN (ARG) 33′, LEE Chung Yong (KOR) 45’+1, Gonzalo HIGUAIN (ARG) 76′, Gonzalo HIGUAIN (ARG) 80′

Argentina: [22] Sergio ROMERO – [2] Martin DEMICHELIS [6] Gabriel HEINZE [7] Angel DI MARIA [9] Gonzalo HIGUAIN (82′[5] Mario BOLATTI) [10] Lionel MESSI [11] Carlos TEVEZ (75′[16] Sergio AGUERO) [13] Walter SAMUEL (23′[4] Nicolas BURDISSO) [14] Javier MASCHERANO (C) [17] Jonas GUTIERREZ [20] Maxi RODRIGUEZ

Antrenor: Diego MARADONA (ARG)

Coreea de Sud: [18] JUNG Sung Ryong – [2] OH Beom Seok [4] CHO Yong Hyung [7] PARK Ji Sung (C) [8] KIM Jung Woo [10] PARK Chu Young (81′[20] LEE Dong Gook) [12] LEE Young Pyo [14] LEE Jung Soo [16] KI Sung Yueng (46′ [5] KIM Nam Il) [17] LEE Chung Yong [19] YEOM Ki Hun

Antrenor: HUH Jung Moo (KOR)

Cartonaşe galbene: YEOM Ki Hun (KOR) 10′ , LEE Chung Yong (KOR) 34′ , Jonas GUTIERREZ (ARG) 54′, Javier MASCHERANO (ARG) 55′, Gabriel HEINZE (ARG) 74′

Mai trag de timp soilind un pic. Noroc cu Anda care mă trezeşte. Riscam să pierd Grecia-Nigeria. Nu joacă Pantelis. Mis-a părut că jhocul echipei sale s-a înviorat după ce a intrat el, în partida precedentă. Mă rog, Rehhagel e un antrenor care vrea să piardă pe mâna lui. Debut prudent.echipele înalţă zmeie. Nigeria obţine o lovitură liberă pe stânga. Bate Kaku Uche, Odemwingie sare falsşîi derutează pe Tzorvas. Fără să fie tinsă de nimeni, mingea se duce în plasă. Echilibruls-a rupt ca într-o plimbare printr-un castel medieval înţesat de capcane. Grecii aruncă mingi la bătaie, dar nigerienii rezită. Kaita sare la cap şi are o contră cu unul din greci. Nervos întinde piciorul şi-l şterge cu crampoanele. Arbitrul nu ezită: roşu direct. Naivitatea Africii a ieşit din nou în evidenţă. Rehhagel pregăteşte calul troian. Scoate un fundaş, pe Papstathoupoulos şi-l bagă pe Samars. Grecii înecp să ruleze singuri pe autostradă, schimbând benzile fără să mai semnalizeze. Enyeama scoate ce poate. Între altele un 1 la 1 cu Salpingidis. Când e depăşit îl salvează fundaşii, cala reluarea acrobatică a lui Samars. Dar aproape de pauză nu mai are ce face. Katsouranis îi pune la şut o minge lui Salpingidis, bombarda întâlneşte piciorul lui Haruna, schimbă direcţia şi explodează în poarta Nigeriei. E 1-1 şi Grecia a marcat pentru prima dată la un turneu final. Partida se reia după pauză cu două şuturi în plin care evidenţiază portarii. Grecii domină. E mai mult dorinţă căci mingea zboară spre careul african. Doar Karagounis încearcă poarta de la distanţă, mizând pe un loz câştigător. Stop cadru pe figura lui de partizan venit din munţi să negocieze capitularea. Numai că Nigeria are resurse luând oxigen după ratarealui Salpingidis. Yakubu scapă singur spre Tzorvas, portarul grec îi scoate şutul dar mingea ajunge la Obasi. Are poart agoală în faţă dar reia grăbit pe lângă. Lagerback e tot mai încruntat. Se pare că a vut pre puţin timp să-i înveţe rigoarea pe super vulturii săi. Meciul se deschied ca un boboc înflorit. Samaras împinge catapulta. Are ceva din alura lui kempes. Roteşte pletele ca Mario dar lovitura sa de cap e scoasă de Enyeama. Dar portarul nigerian răstoarnă şiştarul cu lapte. Tzilos şutează de la 18 m după un corner, Enyeama prea sigur întinde braţele să prindă mingea, care are totuşi mai multă forţă decât a bănuit goalkeeper-ul nigerian aşa că sare din el la doi metri în faţă. Torosidis e acolo şi înfige stiletul. Lagerback s-a întunecat de tot iar grecii şutează dezlănţuiţi din toate poziţiile. Urcă şi Vyntra. Oare unde ar fi fost grecii dacă Vyntra nu făcea greşeala aceea din jocul cu Coreea de Sud când Park Ji Sung i-a luat prim-planul şi s-a dus spre gol ca un borfaş smulgând poşetele de pe braţul doamnelor la promenadă. Grecia continuă premeirele. Obţine prima victorie şi Rehhagel pare sa fi găsit din nou reţeta potrivită.

Grecia – Nigeria 2:1 (1:1) 17 iunie 2010, Mangaung/Bloemfontein / Free State Stadium, spectatori: 31.593, arbitru: Oscar RUIZ (COL)

Marcatori: Kalu UCHE (NGA) 16′, Dimitrios SALPINGIDIS (GRE) 44′, Vasileios TOROSIDIS (GRE) 71′

Grecia: 12] Alexandros TZORVAS – [6] Alexandros TZIOLIS [8] Avraam PAPADOPOULOS [10]

Georgios KARAGOUNIS (C) [11] Loukas VYNTRA [14] Dimitrios SALPINGIDIS [15] Vasileios TOROSIDIS [16] Sotirios KYRGIAKOS [17] Theofanis GEKAS (79′[18] Sotiris NINIS) [19] Sokratis PAPASTATHOPOULOS (37′[7] Georgios SAMARAS) [21] Konstantinos KATSOURANIS

Antrenor: Otto REHHAGEL (GER)

Nigeria: [1] Vincent ENYEAMA – [2] Joseph YOBO (C) [3] Taye TAIWO (55′[21] Uwa ECHIEJILE (77′[5] Rabiu AFOLABI)) [6] Danny SHITTU [8] Yakubu AYEGBENI [11]

Peter ODEMWINGIE (46′ [19] Chinedu OGBUKE OBASI) [12] Kalu UCHE [14] Sani KAITA [15] Lukman HARUNA, [17] Chidi ODIAH [20] Dickson ETUHU

Antrenor: Lars LAGERBACK (SWE)

Cartonaşe galbene: Sokratis PAPASTATHOPOULOS (GRE) 15′, Alexandros TZIOLIS (GRE) 59′, Georgios SAMARAS (GRE) 88′, Chinedu OGBUKE OBASI (NGA) 89′

Eliminări: Sani KAITA (NGA) 33′

Mă încălzesc pentru meciul vedetă jucându-mă cu copiii. Mă ţin în priză căci obosealaa muşcat din mine. Atmosferă ed meci mare. Mexicanii domină fondul soor.parcă am fi pe Azteca. Tot stadionul cântă. Marseillez-a se aude ca printr-un filtru de vuvuzele care atenuează zgomotul. Aici se atenuează grandoarea. Se dă drumul confruntării. Se calcă apăsat cu ciocniri de blindate ca într-o nouă bătălie de la Kursk. E doar o primă impresie de soliditate căci francezii încep să croşeteze la gherghef. Mexicanii nu sunt impresionaţi aşa că Vela şi Franco se înscriu la finalizare. Semnalul cade vreo cinci minute. Nu se întâmplă însă nimic. Francezii nu leagă nimic ac o construcţie cu baza surpată. Govou joacă trist precum o flaore ofilită. Singur Toulalan încearcă să de ao linie directoare. În stânga atacului mexican pulsează o bombă cu ceas. E fundaşul Salcido care începe incursiunile pe bandă ridiculizându-i pe Sagna şi Gallas. Lloris reuşeşte să apere. Appi îl serveşte excelent pe Barrera, cap pe lângă. În mod cert Mexicul arată cu totul altfel decât în primul meci. Aguirre pare genul de stăpân de hacienda care dă cu biciul. Mă iut la Ribery. Se agită în gol ca un poet în pană de creaţie. Driblingurile lui se întind până la deposedare, cicatricea pare că i s-a întins şi ea pe toată partea dreaptă a feţei. Multă oboseală psihică în echipa albaştrilor. Pauză. Momentul reclamelor agasante. Roger Milla din nou dând cep cutiei cu suc de coca. Noroc că nu durează mult. Meciul se reia cu Mexicul la pândă şi ieşind pe contre. Salcido urcă mereu. Malouda preia invitaţia şi şutează dar Perez scoate. Jocul Franţei e incredibil. Niico legătură cu superbul desen din vremea lui Platini. În jocul Franţei e parcă un concurs de plimbat mingea pe tot terenul pentru prezentarea ei fiecărui firde iarbă. Parcă ar fi Napoleon inspectând câmpuzl ed la Eylau a doua zi după celebra bătălie indecisă.

            Mexicanii pândesc din tranşee. Le lipseşte un Pancho Villa. Poate Cuahtemoc Blanco, ce-şi face din nou apariţia. Însă tot Rafa Amrquez lansează torpila. Îi trimite lung peste apărarea franceză lui Hernandez. Ofsaid la limită dar fanionul stă jos. Atacantul mexican ajunge în faţa lui Lloris, îl driblează şi înscrie. Comentatorul remarcă subtil că Franţa s-a calificat după un gol cu mânaşi azi destinul nu uită şi nu iartăles bleus fiind aproape eliminaţi după un gol din ofsaid. Domenech îmi face hatârul şi-l bagă pe Valbuena. Din păcate jocul echipei franceze continuă să scârţâie rău de tot. Iar omul meu nu se remarcă decât prin freza bine linsă, à la Lino Ventura. Mexicanii scapă pe contraatac şi Abidal intră hotărât la Barrera. Îi suflă mingea dar şi picioarele, iar faultul e în careu. Cuahtemoc înscrie din penalty. Mi-aduc aminte de tribuna de acasă, de la Sinaia, când mă duceam la meciurile echipei locale, în divizia C. La o asemenea evoluţie, ca cea a Franţei, publicul zicea că echipa joacă prost ca să-l dea afară pe antrenor. Sfânta înţelepciune populară. Fluier final. Se fac calcule. Mi se pare normal căci se simt primele optimi. Să intrăm şi noi în joc.


Grupa A

  1. Uruguay         2 1-1-0 3-0 4p
  2. Mexic             2 1-1-0 3-1 4p
  3. Franţa             2 0-1-1 0-2 1p
  4. Africa de Sud 2 0-1-1 1-4 1p

Ultimele meciuri:

Uruguay-Mexic

Franţa-Africa de Sud

Grupa B

1. Argentina         2 2-0-0 5-1 6p

2. Coreea de Sud  2 1-0-1 3-4 3p

3. Grecia               2 1-0-1  2-3 3p

4. Nigeria              2 0-0-2 1-3 0p

Ultimele meciuri:

Argentina-Grecia

Coreea de Sud-Nigeria


În prima grupă un egal al fruntaşelor elimină Franţa şi ţara gazdă. Toată lumea îl aşteaptă, mai puţin Mexicul, care nu cred că-şi doreşte Argentina în optimi. E de altfel singura şansă a lui Parreira şi a cocoşului galic. Dincolo Argentina e aproape calificată probabil de pe prima poziţie. Puţin probabila victorie a Greciei ar putea elimina echipa lui Diego, căci primul criteriu de departajare e golaverajul, apoi numărul de goluri şi la sfârşit meciul direct. Dar Argentina stă bine oricum. Nigeria speră şi ea l aun succes care să o ducă mai departe cu condiţia ca Messi să răpună Elada. Cel mai probail tandem e Argentina+Coreea de Sud.

Franţa – Mexic 0:2 (0:0), 17 iunie 2010, Polokwane / Peter Mokaba Stadium, spectatori: 35.370, arbitru: Khalil AL GHAMDI (KSA)

Marcatori: Javier HERNANDEZ (MEX) 64′, Cuauhtemoc BLANCO (MEX) 79′ Penalty

Franţa: [1] Hugo LLORIS – [2] Bakari SAGNA [3] Eric ABIDAL [5] William GALLAS [7]

Franck RIBERY [Y] [10] Sidney GOVOU (69′[20] Mathieu VALBUENA) [13] Patrice EVRA (C) [14] Jeremy TOULALAN [15] Florent MALOUDA [19] Abou DIABY [21] Nicolas ANELKA (46′ [11] Andre Pierre GIGNAC)

Antrenor: Raymond DOMENECH (FRA)

Mexic: [1] Oscar PEREZ – [2] Francisco RODRIGUEZ [3] Carlos SALCIDO [4] Rafael MARQUEZ (C) [5] Ricardo OSORIO [6] Gerardo TORRADO [9] Guillermo FRANCO (62′[10] Cuauhtemoc BLANCO) [11] Carlos VELA (31′[7] Pablo BARRERA) [15] Hector MORENO [16] Efrain JUAREZ (55′[14] Javier HERNANDEZ) [17] Giovani DOS SANTOS

Antrenor: Javier AGUIRRE (MEX)

Cartonaşe galbene: Guillermo FRANCO (MEX) 4′ , Jeremy TOULALAN (FRA) 45’+1 , Efrain JUAREZ (MEX) 48′ , Hector MORENO (MEX) 49′ , Eric ABIDAL (FRA) 78′ , Francisco RODRIGUEZ (MEX) 82′

Mâine vom revedea Germania şi Anglia. Şi Serbia deşi gustul amar, cade gref stricat, persistă…

18 iunie 2010

SERBIA REVINE

            Mă trezesc devreme ca să evit căldura. În ultimul timp am neglijat orice, trăind vacanţa Mundialului, într-o uşoară beatitudine. E timpul să-mi mai caut de lucru mă aşteaptă drumul spre Bucureşti. Emoţii pe traseu. Lumea pare iritată cu şoferii de tir în frunte. Flash-uri chiar şi în localităţi, deşi n-ai unde să te duci sau să accelerezi căci radarul pândeşte. Verdele câmpiei dansează până spre Sineşti. Pierd un capac de roată în bătălia cu gropile de pe podul de la intrare în Voluntari. Ducă-se! La intrare în Bucureşti fetele continuă să fluture de ani de zile facturi şi chitanţe în alb. Complicitatea autorităţilor e revoltătoare. Mai bine  să se taie pensiile într-un efort de mimare a gândirii. Pe mijlocul drumului un canal aruncă apă exalând mirosuri fetide. Balcanii participă la Cupa Mondială. Ajung acasă. Miros de vinete coapte în vecini. Răcoare. Să facem puţină ordie. Mda, nimic interesant. Să vedem presa. Savoare dplină. Salpingidis a luat 8 răsplătind probabil istoria. În schimb Higuain urcă la 9 pentru hat-trick, iar Messi a crescut şi el la 8. să fiu sincer nu-mi place Higuain. E ziua lui căci a marcat de 3 ori însă ratează mult prea nonşalant pentru efortul depus de ceilalţi. Nu pare conectat la furia echipei argentiniene. Ziarele ăi răsplătesc însă plasamentul acordându-i spaţii apmple. În schimb spaniolii au găsit vinovatul în persoana frumoasei Sara carbonero, iubita lui Casillas, care e prezentă la Mondial în calitate de reporter. Imagini inedite cu Sara în spatele porţii spaniole sau intervievându-l pe Iker. Cred că cei care o critică sunt puritanii ultra riguroşi cu salivaţie abundentă la vederea Sarei sau cum spune cineva odată „ai făcut herpeşi de poftă”…se pare că din lotul Coreei de Nord au dispărut 4 fotbalişti. Sunt de negăsit. Cupa mondială deschide porţile spre scăparea dintr-unul din puţinele lagăre rămase pe planetă. Robinho se propune generos pe postul lui Kaka, criticat de presă pentru prestaţia din primul meci. Nu mi se pare elegant însă Robson de Souza a construit mai mulkt decât Ricardo Izecson dos Santos Leite, care a fost absent ca un copil pus să-i înveţe numele pe de rost. Avancronică ameninţătoare la Germania-Serbia. În timp ce se zvoneşte că pantelici s-a luat la bătaie cu Vidici (cei doi dezmint dar vom vedea azi pe teren), nemţii vor lua prânzul la orele dimineţii, pentru că meciul e prea devreme. Se pare că sârbii vor fi desertul. Ştiri inedite din istoria Mundialelor. Marele garincha era tare naiv, fiind singurul care nu s-a bucurat după finala câştigată cu 5-2 cu Suedia în 1958 deoarece credea că se va mai juca şi returul. Masorul l-a păcălit să-i vândă ieftin ieftin un radio scump achiziţionat la faţa locului, spunându-i că transmite numai în suedeză şi nu va putea fi folosit în Brazilia. Garincha cel generos, risipitorul marelui său talent în viaţa de zi cu zi, care avea să-i aducă un sfârşit în mizerie. Alt mare fotbalist, Fritz Walter, era să ajungă în Gulag (a fost prizonier de război), lipsind fotbalul de una din legendele sale. Numele gardianului ungur care l-a salvat ar trebui să onoreze albumul fotbalului ca al căţeluşei Pickles care a găsit cupa Jules Rimet furată de hoţi. O cupă la care nu ajunseseră nici măcar naziştii când aveau Europa la picioare, căci zăcea pe fundul unei cutii de pantofi sub Ptul lui Ottorino Barassi, veice preşedintele italian al FIFA. Frumos fotbalul şi în afar terenului, nu-i aşa? Alin Fornade ni-l recomandă pe Forlan în locul favoritelor. Da, da Diego Forlan sigur aude chemarea strămoşilor. Iar Argentina nu se va simţi prea bine cu un meci în optimi contra Uruguayului. Totuşi favoritele încă nu şi-au spus ultimul cuvânt crede Radu Cosaşu „Să nu ne luăm încă de cap. Spania-elveţia a fost imediat comparată cu Inter-Barca. De aici decurge încă o prejudecată: naţionala să fie pe măsura cluburilor. Adică Italia să fie de forţa Interului, Anglia de valoarea lui Manchester sau Chelsea, Spania de vigoarea Barcelonei sau a Realului. Nu prea se poate”. Şi încheie genial „Îmi îngădui doar să sper că Mondialul se va dezlănţui dincolo de mitul disciplinei tactice care-l fascinează, desigur pe Săndoi şi ne adoarme din doi în doi – n-amgăsi altă rimă.” Adevărul e că la meciul Spania-Elveţia Săndoi a făcut un cuplu atât de soporific cu unul din comentatorii TVR înct am găsit o explicaţie măcar parţială la dezastruoasele contraperformanţe ale naţionalei ed tineret: dacă Săndoi e la fel şi în vestiar, e bine atunci că tinerii jucători au făcut chia şi 0-0 cu Insulele Capului Verde.

            Se apropie deschiderea. Impropriu spus căci e meciulvedetă al grupei C. Germania-Serbia la Port Elizabeth. Să vedem dacă nemţii continuă în acelaşi ritm. Prindnişte titluri din presa franceză. Şarje ca ale gărzii imperiale a lui Cambronne: „Impostori!”, „Nedemni”, „Lamentabil!”, „În aeastă dimineaţă Franţa contemplează un câmp de ruine: echipa sa naţională.” Am citat din L’Equipe. Tonul e dur , mitraliază fără oprire. „Ar trebui ca zeii fotbalului să cadă în cap, pentru a salva o naţională care nu merită decât oprobiul” zice şi Le Figaro. Se mai poate juca după un asemenea tratament? ar zice mulţi jucători de pe la noi. Vom vedea.

            Deocamdată Serbia-Germania. Apar echipele. Germanii au acelaşi 11 ca în partida cu cangurii. La sârbi Pantelici e pe bancă iar Vidici în teren. Să înţelegem că apărătorul lui Manchester a câştigat boxul în vestiar? Deşi echipamentul sârbilor din partida cu Ghana era roşu, iar nemţii joacă azi în alb, sârbii ăşi trădează originea: au schimbat echipamentul cu un altul, tot roşu, probabil din superstiţie. Ca noi care îl târam pe Ţopescu peste tot pentru că băieţii îl considerau talismanul câştigător.

            În fine meciul începe. Sârbii sunt puţinîncrâncenaţi. Sabia eliminării pluteşte deasupra lor. Germanii pasează calm, invitându-se politicos unul pe altul ca angajaţii unui hotel de lux. Klose şutează puternic anunţând că nemţii pot intra oricând în priză. Totuşi ei nu mai au mişcarea din meciul precedent. Krasici începe să dinamiteze partea dreaptă. Badstuber pare un pic panicat. Meciule însă cam searbăd. Plouă cu cartonaşe galbene. Suspansul se amână ca într-o telenovelă ce-şi respectă reţeta. Probabil că aşa gândeşte şi Klose care ia al doilea galben şi lasă manschaftul în zece. Şi suspansul apare. Krasici e găsit pe extremă de Stankovivi, Badstuber e prea mic pentru un război atât de mare, Zigici reia cu capul înapoi şi Jovanovici stopează şi reia cu smash-ul devansând mâna lui Neuer 1-0. germanii schimbă registrul, darsârbii au câştigat războiul ed partizani cu blindatele germane. În ultimul minut într-o dezlănţuire de forţă ce pare o combinaţie de atilerie şi aviaţie Khedira loveşte bara iar reluarea pe spate a lui Muller e scoasă de Kolarov de pe linia porţii. Pauză. Sârbii îşi trag sufletul. Germanii revin decişi să egaleze. Încep să toace liniile sârbe, dar intrările sunt blocate. „Pictorul” se ridică de pe bancă, dând semne de nervozitate. Şi vine o srabandă cu Ozil şi Podolski la rampă. Ozil îi dă de două ori aceeaşi pasă în diagonală  pe stânga lui Lucas dar şuturile sale fac doar camera din spatele porţii să coboare în urmărirea mingii. A treia oară e însă cu noroc. Podolski centrează în careu şi nejanat de nimeni Vidici pune mâna pe minge. Penalty. Podolski şutează slab şi Stojkovici respinge. Şi crucea noastră ortodoxă traversaează lumea pe ecranele televizoarelor la pieptul barvului portar sârb care se închină recunoscător. Într-adevăr penalty-urile se ratează şi Stojkovici ştie aecst adevăr vechi de când fotbalul. Podolski nu se lasă. Dar galopul lui de pe extremă nu mai are andrisant căci Klose e probabil la duş. Low se rezumă edocamdată la îndemnuri. Krasici îşi mai lasă coechiperii să respire. Trece fluierând pe lângă Badstuber şi-l serveşte ideal pe Jovanovici dar bar se opune dblei mijlocaşului sârb. Low mută în sfârşit. Schimbare dublă. Cacau şi Marin în locul lui Ozil şi Muller. „Pictorul” n-a avut curajul să rişte până la capăt., căci marin ar fi trebuit să ia locul unuia din mijlocaşii preponderent defensiviv- Khedira sau Bastian (e greu de scris Schweinsteiger). Marko Marin pare un junior pe lângă apărătorii sârbi. Krasici îl mai trimite odată la reexaminare pe Badstuber şi-i pune mingea lui Zigici care reia pe lângă. Decis, Low mă face să retractez. Are curaj: ăl scoate pe Badstuber şi-l introduce pe Gomez. Risc maxim. Germanii au numai 3 apărători. Incitat Antici îl trimite pe Lazovici în locul lui Jovanovici. Lui Antici îi place deci şahul. A mutta totul pe piciorul lui Krasici care va avea de acum două guri de foc la capătul centrărilor sale. Şi sârbii năvălesc prin spărturile corabiei germane ratând câteva contraatacuri. Kacar îşi permite chiar să dribleze în propriul careu. Se vede că germanilor le e foart egreu să construiască: Khedira şi Bastian au obosit de la norma dublă, Marin dă târcoale, Ozil şi Muller sunt pe bancă iar Podolski a rămas blocat pe opşiunea şut. Meciul se termină eroci cu Stojkovici plonjând şi la mingi pe care le prinde uşor din picioare şi numărând în gând secundele.

Germania – Serbia 0:1 (0:1), 18 iunie 2010, Nelson Mandela Bay/Port Elizabeth / Port Elizabeth Stadium, spectatori: 38.294, arbitru: Alberto UNDIANO (ESP)

Marcator: Milan JOVANOVIC (SRB) 38′

Germania: [1] Manuel NEUER – [3] Arne FRIEDRICH [6] Sami KHEDIRA [7] Bastian SCHWEINSTEIGER [8] Mesut OEZIL (70′[19] CACAU) [10] Lukas PODOLSKI [11] Miroslav KLOSE [13] Thomas MUELLER (70′[21] Marko MARIN) [14] Holger BADSTUBER (77′[23] Mario GOMEZ) [16] Philipp LAHM (C) [17] Per MERTESACKER

Antrenor: Joachim LOEW (GER)

Serbia: [1] Vladimir STOJKOVIC – [3] Aleksandar KOLAROV [5] Nemanja VIDIC [6] Branislav IVANOVIC [10] Dejan STANKOVIC (C) [14] Milan JOVANOVIC (79′[8] Danko LAZOVIC) [15] Nikola ZIGIC [17] Milos KRASIC [18] Milos NINKOVIC (70′[4] Gojko KACAR) [20] Neven SUBOTIC [22] Zdravko KUZMANOVIC (75′[19] Radosav PETROVIC)

Antrenor: Radomir ANTIC (SRB)

Cartonaşe galbene: Miroslav KLOSE (GER) 12′ , Branislav IVANOVIC (SRB) 18′ , Aleksandar KOLAROV (SRB) 19′ , Sami KHEDIRA (GER) 22′ , Philipp LAHM (GER) 32′ , Miroslav KLOSE (GER) 37′ , Neven SUBOTIC (SRB) 57′ , Nemanja VIDIC (SRB) 59′ , Bastian SCHWEINSTEIGER (GER) 73′

Eliminări: Miroslav KLOSE (GER) 37′

Repede la Johanesburg. Începe Slovenia-SUA. Cu o alergare continuă. Golul nu se lasă aşteptat. E doar minutul 13 şi Birsa şutează extraordinar de la 25 de m. Un adevărat Pearl Harbour care face ca meciul să se schimbe ca un rulaj pe contrasens. Birsa trage din orice poziţie. E în zi de şut. Dincole se înscrie la cuvânt Torres, un fotbalisat care seamănă cu actorul Tom Cruise. Partida pare dominată de sloganul „minte sănptoasă în corp sănătos” pentru că alergarea e de bază. Puternic ca un bivol vârful american Altidore declanşează un sprint, pasă spre Findley, mingea curge spre Dempsey, centrare pentru formalitatea lui Donovan, însă Brecko îi fură migea şi gloria. Slovenii au simţit avertismentul şi răspund. Ljubjankici e găsit singur cu Howard, portarul american roteşte braţele, dar slovenul nu se lasă hipnotizat şi trage fără speranţă. E 2-0 şi gluma se îngroaşă. Nu ştiu de ce dar mă duce gândul la Obama. Oare cel mai puternic om de pe planetă s-o fi uitând la meci? Arbitrul fluieră sfârşitul primei părţi când slovenii scăpaseră pe contraatac. Yankeii încep partea doua cu două noi guri de foc. Năvălesc înforţă în câmpul sloven. Şi golul vine repede. Donovan profită de un luft al lui Cesar şi se duce pe extremă până lângă Handanovici de uned trge imparabil. Terenul pare mai mare. Meciul devine fluid ca circulaţia pe un autobahn nemţesc. Altidore se luptă în neştire cu apărarea slovenă. Fuge spre poartă şi pierde balonul pe drum. Şutează şi se ia de piept cu Brecko şi Jokici. Când au mingea americanii se lansează spre în atac ca ogarii la vederea prăzii.meciul curge spre o victorie slovenă. Zona de mijloc s-a diluat dar yankeii nu reuşesc să taie sârma ghimpată a slovenilor. Bob Bradley scuipă întruna ca în filmele cu john Wayne şi mai aruncă un atacant în teren. Iese Onyewu cel puternic, fundaşul cu perciuni de mormon. Şi iată că America egalează. Minge plouată spre Altidore cre stopează cu capul pentru Bradley şi băiatul selcţionerului reia din viteză în poartă. Peste 3 minute SUA mai înscrie un gol perfect valabil darcentralul îl anulează pentru un motiv ştiut doar de el. Slovenii mai aruncă şi ei o lovitură de halebardă, Radosavljevici de la 30 m şi meciul se încheie echitabil după un efort generos al celor două team-uri.

Slovenia – SUA 2:2 (2:0), 18 iunie 2010, Johannesburg / Ellis Park Stadium, spectatori: 45.573, arbitru: Koman COULIBALY (MLI)

Marcatori: Valter BIRSA (SVN) 13′, Zlatan LJUBIJANKIC (SVN) 42′, Landon DONOVAN (USA) 48′, Michael BRADLEY (USA) 82′

Slovenia: [1] Samir HANDANOVIC – [2] Miso BRECKO [4] Marko SULER [5] Bostjan CESAR

[8] Robert KOREN (C) [9] Zlatan LJUBIJANKIC (74′[7] Nejc PECNIK (94′[20] Andrej KOMAC) ) [10] Valter BIRSA (87′[14] Zlatko DEDIC) [11] Milivoje NOVAKOVIC [13] Bojan JOKIC [17] Andraz KIRM [18] Aleksandar RADOSAVLJEVIC

Antrenor: Matjaz KEK (SVN)

SUA: [1] Tim HOWARD – [3] Carlos BOCANEGRA (C) [4] Michael BRADLEY [5] Oguchi ONYEWU (80′[9] Herculez GOMEZ) [6] Steve CHERUNDOLO [8] Clint DEMPSEY [10] Landon DONOVAN [15] Jay DeMERIT [16] Francisco TORRES (46′ [19] Maurice EDU) [17] Jozy ALTIDORE [20] Robbie FINDLEY (46′ [22] Benny FEILHABER)

Antrenor: Bob BRADLEY (USA)

Cartonaşe galbene: Bostjan CESAR (SVN) 35′, Robbie FINDLEY (USA) 40′, Marko SULER (SVN) 69′, Andraz KIRM (SVN) 72′, Bojan JOKIC (SVN) 75′

Mai e un meci. Anglia-Algeria. Când înepuse partida sârbilor am primit o invitaţie la un interviu şi trebuie să răspund. Mai sunt şi altele de făcut. Între altele şi ocupaţia mea casnică favorită: spălatul vaselor.

            Fluier de început în meciul Anglia-Algeria. E ziua de naştere a lui Capello şi băieţiiar vrea să-i dedice victoria. Englezii pleacă spre poarta lui M’bohi cu avântul specific unei mari naţiuni. Algerienii ies însă calm din încercuire. Ei se prezintă azi mult mai curajos. N-au uitat că au lăsat acasă Egiptul care este totuşi campiona Africii. Minutele trec greu. Anglia n-a intrat încă în Mundial. Insularii au dificultăţi în acoperirea terenului. Deşi se vorbeşte atât de mult de schimbarea la faţă a echipei Angliei, reuşită de Capello, Albioul joacă în cel mai pur stil britanic, ca pe vremea lui Ştefănescu şi Cămătaru la acel meci de pomină de pe Wembley. Pe partea stângă a echipei sale Karim Zianiscoate tot mai mult capul. Tehnicitatea lui îi dă de furcă lui Carragher care e tot mai congestionat de effort. Ce mult i-ar fi plăcut acum lui Jamie fotoliul din odaie şi berea de lângă telecomandă…Englezii au început să tragă la poartă. E un procedeu pe care-l vezi tot mai rar, însă tirul nu e reglat. Gerrard şi Lampard se iau la întrecere în lipsă de culoare. Meciul e foarte modest. Nu văd ce caută un fotbalist ca Lennon în lotul Angliei. E doar un alergător gen Bănel Nicoliţă, care s-a jucat puţin cu lama pe faţă. Walcott ar fi fost mult mai potrivit. Aceeaşi întrebare şi despre Barry, un truditor oarecare. Pauză. N-am văzut nimic.din păcate şi după reluare jucătorii continuă să se afle sub efectul unui sedativ, care-I ţine departe de fotbal. Steven, căpitanul, iroseşte o şansă de gol cu uşurinţa unui copil de bani gata. Pe bancă, Beckam se frământă în continuu. Oricine pare să lipsească din locul Angliei, nu doar simpaticul Davidîn care se vede deja antrenorul mâine. Îl caut pe Rooney. Pare departe de forma stelaă din reclame şi din sezonul încheiat. E ca un săritor căruia nu-I ies paşii şi calcă mereu pragul. Fluierul final vine ca o eliberare. Ar fi mizat cineva pe un liedr ca Slovenia, după două etape, în grupa Angliei? Mundialul îşi devorează pe rând favoriţii. Nimeni nu e eliminat deocamdată.

Anglia – Algeria 0:0, 18 iunie 2010, Cape Town / Green Point Stadium, spectatori: 64.100, arbitru: Ravshan IRMATOV (UZB)

Anglia: [1] David JAMES – [2] Glen JOHNSON [3] Ashley COLE [4] Steven GERRARD (C) [6] John TERRY [7] Aaron LENNON (63′[17] Shaun WRIGHT-PHILLIPS) [8] Frank LAMPARD [10] Wayne ROONEY [14] Gareth BARRY (84′[9] Peter CROUCH) [18] Jamie CARRAGHER [21] Emile HESKEY (74′[19] Jermain DEFOE)

Antrenor: Fabio CAPELLO (ITA)

Algeria: [23] Rais M BOLHI – [2] Madjid BOUGHERRA [3] Nadir BELHADJ [4] Anther YAHIA (C) [5] Rafik HALLICHE [7] Ryad BOUDEBOUZ (74′[22] Djamal ABDOUN) [8] Medhi LACEN [13] Karim MATMOUR [15] Karim ZIANI (81′[17] Adlane GUEDIOURA) [19] Hassan YEBDA (88′[20] Djamel MESBAH) [21] Foued KADIR

Antrenor: Rabah SAADANE (ALG)

Cartonaşe galbene: Jamie CARRAGHER (ENG) 58′, Medhi LACEN (ALG) 85′

Mâine e sâmbătă. A trecut deja o săptămână plină şi campionatul mondial s-a instalat în toată regula. Mâine vine din nou Olanda şi poate îl vedem şi pe Robben. Dar iată că am trecut deja la vise. E timpul să mă duc la culcare.

19 iunie 2010

LA PELOTTA NON SE MANCHA

            Gazetarii francezi i-au prins în cătare pe Domenech şi compania şi nu slăbesc tirul. Verva lor mi-aduce aminte de romanele copilăriei: Dumas, Zevaco, Feval şi Ponson du Terail. Cine altcineva decât un junalist de la L’Equipe ar putea scrie „Acest meci a arătat că există trompete mai mari decât vuvuzelele din tribune?”

            Am băut o vadră de cafea şi efectul e invers. Îmi propun să nu fac nimic până la Olanda-Japonia. Pe care o să-l văd iar la colega Danielei, cu prietenul ei, să-i spunem Tibi; mirajul HD-ului e puternic.

            Am văzut „Maradona”  al lui Emir Kusturica. Nu e cine ştie ce pentru că Diego e greu de prins în 90 de minute. Interesante practicile blasfemiatoareale bisericii maradoniene, dar până şi Dumnezeu zâmbeşte auzind „Diego querido” în loc de „Ave Maria”. Mi-a plăcut o replică a lui Maradona, esenţa iubirii lui de o viaţă şi care îl împacă cu lumea: „La pelotta non se mancha.”

            Am ajuns acasă. Am vâzut la Tibi două meciuri, nu unul. S-o luăm pe rând.

Olanda – Japonia 1-0

Olanda a continuat să joace şi să câştige în manieră italiană. În prima jumătate ed oră meciul părea unul de popularizare, disputat la Kobe sau Tokyo, cu japonezii privind admirativ o foarfecă a lui Kuyt sau demarcările lui Van Persie. Asiaticii s-au apărat cuminte şi au trimis mingi în faţă către blondul Honda. A fost suficient ca Sneijder să şuteze de la 18 m într-un balon întors de Van Persie şi portarul Kawashima să-şi introducă mingea în poartă, într-un efort prea entuziast faţă de jucăuşa Jabulani. Şi a rămas 1-0 deşi Afellay a scăpat de două ori singur spre poarta jopeză dar nu şi-a potrivit paşii. Şi în ciuda lui Okazaki cel care a reluat în final de puţin peste poata lui Stekelenburg, ratând un egal nesperat. Batavii sunt cu adevărat prima echipă calificată în optimi.

Olanda – Japonia 1:0 (0:0), 19 iunie 2010, Durban / Durban Stadium, spectatori: 62.010, arbitru: Hector BALDASSI (ARG)

Marcator: Wesley SNEIJDER (NED) 53′

Olanda: [1] Maarten STEKELENBURG – [2] Gregory VAN DER WIEL [3] John HEITINGA [4] Joris MATHIJSEN [5] Giovanni VAN BRONCKHORST (C) [6] Mark VAN BOMMEL [7] Dirk KUYT [8] Nigel DE JONG [9] Robin VAN PERSIE (88′[21] Klaas Jan HUNTELAAR) [10] Wesley SNEIJDER (83′[20] Ibrahim AFELLAY) [23] Rafael VAN DER VAART (72′[17] Eljero ELIA)

Antrenor: Bert VAN MARWIJK (NED)

Japonia: [21] Eiji KAWASHIMA – [2] Yuki ABE [3] Yuichi KOMANO [4] Marcus Tulio TANAKA [5] Yuto NAGATOMO [7] Yasuhito ENDO [8] Daisuke MATSUI (64′[10] Shunsuke NAKAMURA) [16] Yoshito OKUBO (77′[9] Shinji OKAZAKI) [17] Makoto HASEBE (C) (77′[11] Keiji TAMADA) [18] Keisuke HONDA [22] Yuji NAKAZAWA

Antrenor: Takeshi OKADA (JPN)

Cartonaşe galbene: Gregory VAN DER WIEL (NED) 36′

Ghana – Australia 1-1

Mă aşteptam ca africanii să-şi valorifice avantajul moral şi local luate după un 1-0 cu Serbia şi terenul gazdă de pe tărâm african. Dar mai bine a început Australia care a marcat prin Holdman după e respingere aiurea a portarului Kingson, puţin edrutat de efctul Jabulani. E drept că ghanezii au revenit destul de rapid prin Gyan care atransformat un penalty soldat cu eliminarea lui Kewell. Niciun minut însă din cele 65 de superioritate nu a reuşit Ghana să-şi depăşească statutul de outsider care se simte mai bine în regim apărare-contraatac. Australienii au părut eroi numai pentru că s-au apărat în inferioritate şi au smuls un punct edmn ed o alfabetizare reuşită a unui trib de băştinaşi. Esteţii jnocului ed luptă au căzut pe spate. Mie însă mi s-a părut mult balast în jocul celor două echipe, o partidă pentru videoteca lui Blatter, pe care aş fi putut s-o văd şi în liga noastră ce a de toate zilele.

Ghana – Australia 1:1 (1:1), 19 iunie 2010, Rustenburg / Royal Bafokeng Stadium, spectatori: 34.812, arbitru: Roberto ROSETTI (ITA)

Marcatori: Brett HOLMAN (AUS) 11′, Asamoah GYAN (GHA) 25′ penalty

Ghana: [22] Richard KINGSON (C) – [2] Hans SARPEI [3] Asamoah GYAN [4] John PANTSIL [6] Anthony ANNAN [8] Jonathan MENSAH [12] Prince TAGOE (56′[20] Quincy OWUSU-ABEYIE) [13] Andre AYEW [19] Lee ADDY [21] Kwadwo ASAMOAH (77′[11] Sulley MUNTARI) [23] Kevin Prince BOATENG (87′[14] Matthew AMOAH)

Antrenor: Milovan RAJEVAC (SRB)

Australia: [1] Mark SCHWARZER – [2] Lucas NEILL (C), [3] Craig MOORE [5] Jason CULINA [7] Brett EMERTON [8] Luke WILKSHIRE (84′[17] Nikita RUKAVYTSYA) [10] Harry KEWELL [14] Brett HOLMAN (68′[9] Joshua KENNEDY) [16] Carl VALERI [21] David CARNEY [23] Marco BRESCIANO (66′ [11] Scott CHIPPERFIELD)

Antrenor: Pim VERBEEK (NED)

Cartonaşe galbene: Lee ADDY (GHA) 40′, Jonathan MENSAH (GHA) 79′, Anthony ANNAN (GHA) 84′, Craig MOORE (AUS) 85′

Eliminări: Harry KEWELL (AUS) 24′

Să trecem puţin la calcule.


Grupa C

1. Slovenia        2 1-1-0 3-2 4p

2. SUA             2 0-2-0 3-3 2p

3. Anglia           2 0-2-0 1-1 2p

4. Algeria          2 0-1-1 0-1 1p

Ultimele meciuri:

Algeria-SUA

Anglia-Slovenia

Grupa D

1. Ghana               2 1-1-0 2-1 4p

2. Germania          2 1-0-1 4-1 3p

3. Serbia               2 1-0-1  1-1 3p

4. Australia           2 0-1-1 1-5 1p

Ultimele meciuri:

Germania-Ghana

Serbia-Australia


Mă întrerup puţin căci comentaorii vorbesc de o mare eroare de rbitraj la Olanda-Japonia. Van Persie şi-ar fi potrivit balonbul cu mâna înainte să paseze la Sneijder. Da, aşa e. Însă cred că Olanda ar fi obţinut oricum o victorie după calapodul din primul meci. Eroarea nu deranjează pe nimeni.

            Ceea ce observ în cele două grupe de mai sus e că din nou nimeni nu e eliminat. Deisgur Anglia trebuie să bată Slovenia ca să traecă în optimi, dar calculul hârtiei se poate respecta (Anglia şi SUA în turul doi). Dincolo chiar şi Australia speră. Germanii sunt puţin cu spatele la zid dar pariez că le place. Iar Ghana nu pare de speriat. Elevii lui Verbeek puteau mai mult chiar şi în zece oameni. Mundialul scapără bine. Îmi place din ce în ec mai mult. Cortina zilei se trage după Danemarca cu Camerun. Să ne luăm locurile; meciul stă să înceapă. În căutarea locului din fotoliu m-am aşezat puţin în pat. Şi dus am fost. Mă trezesc prin minutul 30 când e deja 1-0 pentru Camerun. A înscris în sfârşit Eto’o. Abia mă dezmetiecsc şi Bendtner egalează, servt de pana Rommedahl. Meciul are o viteză de curse pe motociclete. Pauza vine repede şi trece la fel. Am timp totuşi să mă trezesc pe de-a întregul. Partida se reia în acelaşi ritm de foc, cu li nia e mijloc uşă batantă, ca la handbal. Eto’o joacă acum în banda stângă obţinând ce şi-a dorit după ce şi-a strigat public nemulţumirea. Camerunezii ratează două ocazii mari cu bucuri specifică acestui continent care alege mereu să danseze în faţa primejdiei. Şi primejdia vine: Bendtner trimite o pasă lungă pe extremă la Rommedahl. Makoun e depăşit din zbor iar şutul pare edsenat pe calculator: direct în colţul din dreapta al lui Hamidou. O acţiune care răsplăteşte extraordinara subtilitate a acestui jucător, de multe ori neglijat pentru fotbalişti mai spectaculoşi…în afra terenului.

            Meciul continuă la fel cu o frecvenţă a ocaziilor ca într-o partidă de pregătire. Tomasson şi Emana ratează singuri cu portarul şi partida îşi ia locul în galeria mecuirlor agreabile. Din păcate echipa cameruneză e prima eliminată. Îmi pare rău căci mă gândeam că ei pot ţine sus stindardul Africii.

Camerun – Danemarca 1:2 (1:1), 19 iunie 2010, Tshwane/Pretoria / Loftus Versfeld Stadium, spectatori: 38.074, arbitru: Jorge LARRIONDA (URU)

Marcatori: Samuel ETOO (CMR) 10′, Nicklas BENDTNER (DEN) 33′, Dennis ROMMEDAHL (DEN) 61′

Camerun: [16] Hamidou SOULEYMANOU – [2] Benoit ASSOU-EKOTTO [3] Nicolas KOULOU [5] Sebastien BASSONG (72′[17] Mohamadou IDRISSOU) [6] Alexandre SONG [8] GEREMI [9] Samuel ETOO (C) [10] Achille EMANA [15] Pierre WEBO (78′[23] Vincent ABOUBAKAR) [18] Eyong ENOH (46′ [11] Jean MAKOUN) [19] Stephane MBIA

Antrenor: Paul LE GUEN (FRA)

Danemarca: [1] Thomas SORENSEN – [2] Christian POULSEN [3] Simon KJAER [4] Daniel AGGER [6] Lars JACOBSEN [8] Jesper GRONKJAER (67′[12] Thomas KAHLENBERG) [9] Jon Dahl TOMASSON (C) (86′[14] Jakob POULSEN) [10] Martin JORGENSEN (46′ [7] Daniel JENSEN) [11] Nicklas BENDTNER [15] Simon POULSEN [19] Dennis ROMMEDAHL

Antrenor: Morten OLSEN (DEN)

Cartonaşe galbene: Sebastien BASSONG (CMR) 49′, Stephane MBIA (CMR) 75′, Thomas SORENSEN (DEN) 86′, Simon KJAER (DEN) 87′

            A fost o zi mai relaxată. M-a ajuns puţin oboseala dar mâine pronesc cu forţe proaspete. În meci vedetă Brazilia lui Dunga. După Italia-Noua Zeelandă şi Paraguay-Slovacia. Sună bine.

20 iunie 2010

ITALIA SUFERĂ

            Zi mare. Echipa masculină de handbal a României s-a calificat la Mondiale învingând Rusia în baraj în deplasare. Nota bene după ce în meciul tur de la Buucreşti pierduse cu 32-28. Mă bucur foarte mult. Meciul retur s-a disputat într-un oraş de lângă Moscova denumit Cehov. Calificare dramatică precum în piesele marelui scriitor. Frumos început ed zi.

            Dunga şi Eriksson se complientează elegant. Sper că echipelelor n-o vor face diseară căci vrem goluri şi spectacol. În cantonamentul Franţei a intrat dihonia. Anelka l-a ameninţat şi înjurat pe Domenech în pauza meciului cu Mexic şi a fost trimis acasă. Domenech nu mai ţine demult hîţurile şi trăsura s-a izbit deja de stânci. Nu cred că Franţa se califică. Un sfârşit în genunchi pe care eu unul nu-l regret. Nici la englezi nu e linişte. Capello nu-şi mai recunoaşte echipa. „Now earn your corn, Capello!” strigă Daily mail. Faimosul glas al Albionului care s-a impus în faţa regelui încă din secolul XIII ed când cu Magna Charta. Capello e antrenorul cu cel mai mare salariu, 8,8 milioane €anual, o cifră greu de înghiţit. Aşa că-i înţeleg pe gazetarii englezi, care au mereu umor. „Bine măcar că au pierdut nemţii” e un titlu în The Sun. Aceasta este Anglia, amestec de fuire şi umor sec, o mare naţiune pe care nimeni n-a reuşit s-o doboare vreodată. Citesc că Ronaldinho se consolează pierzând nopţile prin discoteci. Ca atunci când vrei să-i arăţi fostei că nu-ţi pasă, dar de fapt te arunci în valuri de beţii ca să uiţi. Dunga ar fi putut sa de a dovadă de mai multă inteligenţă şi să-l includă în lot şi pe dinţos. Deocamdată merg pe mâna lui.

            Ar trebui să înceapă Paraguay-Slovacia. Formaţiile. Joacă Roque Santa Cruz. La slovaci un jucător cu nume simpatic: Kornel Salata. Roque se vede din start. Primeşte o minge şi trage puternic cu fuleul său elegant dar Mucha deturnează în corner. Paraguay-ul încearcă să domine. Fundaşul stânga Morel distribuie toate baloanele din lovituir libere. Barrios dă la pedale pe extrema dreaptă. Puertnicul Riveros dă din coate la mijloc. Preia şi şutează dar Mucha e din nou la post. Sud americanii au poftă de alergat. Slovacii sunt deocamdată ca irsul în hibernare: le cam dorm în ghete. Şi golul vine firesc. Barrios aruncă o minge între 3 fundaşi slovaci, lui Vera care nu stă pe gânduri şi trage direct cu exteriorul în colţul lui Mucha. Slovacii trag de ei ca să echilibreze ritmul susţinut de această bandă de nebuni pletoşi care seamănă cu incaşii ce cântă pe la noi pe la metrou. Kozak bate un corner şi Salata apare sus singur ca un periscop într-o baltă de pescari. Reluare peste poartă. Banda se stârneşte doin nou şi Roque ratează desprinderea, bravul Mucha scoţând cu piciorul. Pauză. După întrerupere slovacii trec la cârmă. Construiesc metodic ca o echip de meşteri zidari. Din păcate decoratorul lipseşte căci eşafodajul slovac e nefuncţional ca o vilă cu toaleta în fundul curţii. Meciul trenează dureros. Plictisiţi de neputinţa slovacă, paraguayenii vor să le arate slovacilor cum se face. Roque sprintează, ecntrare şi Vera reia puţin pe lângă buturi. Foarte bun acest Enrique Vera care îşi iţeşte pe tot terenul figura lui de căpetenie de peoni răsculaţi. Din nou destinul loveşte implacabil. Minge lungă Torres spre careul slovac, stop pe 16 m al lui Riveros şi şut devastator. Istoria meciului s-a scris. Slovacii mai păstrează o speranţă, să bată…Italia.

Slovacia – Paraguay 0:2 (0:1), 20 iunie 2010, Mangaung/Bloemfontein / Free State Stadium, spectatori: 26.643, arbitru: Eddy MAILLET (SEY)

Marcatori: Enrique VERA (PAR) 27′, Cristian RIVEROS (PAR) 86′

Slovacia: [1] Jan MUCHA – [2] Peter PEKARIK [3] Martin SKRTEL [6] Zdenko STRBA [7] Vladimir WEISS [8] Jan KOZAK [9] Stanislav SESTAK (70′[13] Filip HOLOSKO) [11] Robert VITTEK [16] Jan DURICA [17] Marek HAMSIK (C) [21] Kornel SALATA (83′[15] Miroslav STOCH)

Antrenor: Vladimir WEISS (SVK)

Paraguay: [1] Justo VILLAR (C) – [3] Claudio MOREL [6] Carlos BONET [9] Roque SANTA CRUZ [13] Enrique VERA (88′[8] Edgar BARRETO) [14] Paulo DA SILVA [15] Victor CACERES [16] Cristian RIVEROS [18] Nelson VALDEZ (68′[17] Aureliano TORRES) [19] Lucas BARRIOS (82′[7] Oscar CARDOZO) [21] Antolin ALCARAZ

Antrenor: Gerardo MARTINO (ARG)

Cartonaşe galbene: Jan DURICA (SVK) 42′, Enrique VERA (PAR) 45′, Stanislav SESTAK (SVK) 47′, Vladimir WEISS (SVK) 84′

Italia vine imediat de la Nelspruit împreună cu imnul ei frumos ca Venusul lui Boticelli. Toată lumea merge pe mâna squadrei azzura. Pâă şi elevii lui Lippi, de obicei rezervaţi, dau ca sigură victoria. Răspunsul neo-zeelandezilor e  dezarmant: „ dragi adversari, vă reamintim că nu aţi câştigat nicun meci în 2010.” Încă o gaşcă ce-şi trage seva din flegmaticul regat al Marii britanii. Neo-zeelandezii au chiar şi un jucător, şomerul Eliott – nu are echipă – , care aduce mult cu scoţianul gemill care a chinuit atât de tare Olanda în 1978. Eliott nu joacă azi. Dar partea cu chinuitul rămâne. De-abia începe meciul şi Italia scoate meciul din poartă. O lovitură liberă departe de poarta lui Marchetti, diagonala de 50 m, mingea cade pe coapsa lui cannavaro şi sare uşor spre Smeltz la 5 m de poarta Italiei. Vârful lui Herbert zice mersi şi împinge mingea în plasă. Smeltz era în ofsaid dacă mingea afost atinsă de colegul său Reid înaintea lui cannavaro, dar italienii nu protestează. Ei ripostează hotărât dar Paston e la post. Pepe aruncă suliţa dar zidul castelului de la Antipozi e gros şi proiectilul se frânge. Vine şi Chiellini cu un lob din 6m. Nu ştie cu mingea, doar e fundaş, dar Italia atacă cu toate liniile. Nu-i prea convine postura, fiind obişnuită cu şarjele pe contraatc de pe vremea lui herrera. Trage Zambrotta. Puţin peste vinclu. Noua Zeelandă a închis totul într-un început de apărare disperată. Montolivo şut în bară. Valurile iataliene cresc ca o tornadă. Penalty! De Rossi a fost tras în careu de Smith. Iaquinta înscrie. „Pomană” ar spune criticii squadrei. Reluarea arată calităţile de actor ale lui De Rossi, dar Smith l-a tras discret de tricou. Canonada italiană continuă. Montolivo distribuie muniţia. De Rossi şutează dar Paston respinge. Pauză salvatoare pentru neo-zeelandezi.

            O gură de apă pentru mine şi vreo două pe faţa lui Di Natale. El şi Camoranesi încep în locul lui Pepe şi Gilardino. Di Natale îşi prezintă intenţiile ca un peţitor dar Paston e în rolul tatălui miresei şi refuză golul. Meciul s-a reluat într-un ritm mai domol. Echipele mai respiră. Vreo 15 minute, într-un ping-pong sâcâitor, incât poţi admira haşurile gazonului şi ciorapii italienilor care seamănă cu nişte bomboane pe băţ. Lippi îşi suflecă mâinile, adaugă condimente, Pazzini în locul lui Marchisio, adică un vârf pe un măturător. Numai că Vicelich n-are timp să admire tactica lui Lippi şi trage pe lângă poartă, dând fiori macaronarilor. Italia suferă. Pirlo rămâne şi azi pe bancă. Montolivo mai trage odată dar Paston refuză tot, ca o fată mare asteptând noaptea nunţii. Jucătorul Fiorentinei e de departe cel mai elegant din trupa lui Lippi. Din păcate se murdăreşte şi el în trânta colegilor, într-o zonă retrasă. „Squadra atacă, atacă…” ziec comentatorul. Dar nu scufundă. Cap Iaquinta dar străjerii lui Paston trimit afară. În plină dominare italiană puştiul Wood trage de la 16 m puternic la colţ. Marchetti simte glonţul vâjâindu-i pe la ureche, plonjând târziu. Italia scapă dar cu construcţia îmbolnăvită; e dezlânată ca un robot desfăcut din şuruburi. Partida se duce către 1-1; golul norocs care să saleveze Italia nu vine pentru că Inzaghi e acasă. Lippi priveşte resemnat. „Hai, trageţi” pare să spună presei care va apărea mâine. Camoranesi încearcă salvarea, trahge de la 30 m, dar Paston e încăpăţânat. Italia şi-a pierdut savoarea, ca şi cum barbarii ar fi golit peninsula de orice urmă a imperiului…

Italia- Noua Zeelandă 1:1 (1:1), 20 iunie 2010, Nelspruit / Mbombela Stadium, spectatori: 38.229, arbitru: Carlos BATRES (GUA)

Marcatori: Shane SMELTZ (NZL) 7′, Vincenzo IAQUINTA (ITA) 29′ penalty

Italia: [12] Federico MARCHETTI – [3] Domenico CRISCITO [4] Giorgio CHIELLINI [5] Fabio CANNAVARO (C) [6] Daniele DE ROSSI [7] Simone PEPE (46′ [10] Antonio DI NATALE) [9] Vincenzo IAQUINTA [11] Alberto GILARDINO (46′ [16] Mauro CAMORANESI) [15] Claudio MARCHISIO (61′ [20] Giampaolo PAZZINI) [19] Gianluca ZAMBROTTA [22] Riccardo MONTOLIVO

Antrenor: Marcello LIPPI (ITA)

Noua Zeelandă: [1] Mark PASTON – [3] Tony LOCHHEAD [4] Winston REID [5] Ivan VICELICH (81′[21] Jeremy CHRISTIE) [6] Ryan NELSEN (C) [7] Simon ELLIOTT [9] Shane SMELTZ [10] Chris KILLEN (93′[13] Andy BARRON) [11] Leo BERTOS [14] Rory FALLON (63′[20] Chris WOOD) [19] Tommy SMITH

Antrenor: Ricki HERBERT (NZL)

Cartonaşe galbene: Rory FALLON (NZL) 14′, Tommy SMITH (NZL) 28′, Ryan NELSEN (NZL) 87′

Să facem calculele:


Grupa E

1. Olanda        2 2-0-0 3-0 6p

2. Japonia        2 1-0-1 1-1 3p

3. Danemarca  2 1-0-1 2-3 3p

4. Camerun      2 0-0-2 1-3 0p

Ultimele meciuri:

Danemarca – Japonia

Olanda – Camerun

Grupa F

1. Paraguay                 2 1-1-0 3-1 4p

2.-3. Italia                    2 0-2-0 2-2 2p

2.-3. Noua Zeelandă   2 0-2-0 2-2 2p

4. Slovacia                   2 0-1-1 1-3 1p

Ultimele meciuri:

Italia-Slovacia

Paraguay-Noua Zeelandă


Danemarca trebuie să învingă Japonia căci niponii au avantajul golaverajului. Olanda păstrează prima poziţie chiar şi cu un egal deşi ar putea da peste Italia în optimi. Ţin cu Morten Olsen. A fost mereu un gentleman. Italia ar putea merge în optimi chiar şi cu un egal. La egalitate perfectă cu Noua Zeelandă s-ar tragela sorţi şi mâna sigură a lui Blatter ar reconfirma norocul pe care-l au italienii. Face ce face squadra şi ajunge iar la mâna ltora. Nici măcar o victorie cu Slovacia nu-i asigură locul mai departe. Ultima rundă din grupe mreşte potul. De-ar mări şi nivelul jocurilor nu s-ar supăra nimeni.

            Dorm o ră şi mă pregătesc de derby. Drogba va fi p eteren în ciuda eforturilor braziliene care au încercat să-l împiedice să joace, pe motiv că bandajul lui e periculos. Nu-mi place asta. Să nu se răzbune soart ape brazilienii mei. Mă rog, începe meciul. Direct în viteza a patra. Echipepe par doi sabreri din armele cărora tâşnesc scântei în căutarea lovitureii decisive. Kaka e deocmadată blocat la mantinelă ca hocheiştii. Numai că Brazilie e mereu povestea spusă l agura sobei. Kaka planează ca un vultur care avăzut prada, agaţă o minge din grămadă, briblează, pas fin spre Luis Fabiano şi careul ivorian frige. Din unghi gogeterul Sevillei trage puternic şi Coasta de fildeş se prăbuşeşte 1-0. Confruntarea titanilor creşte. Imaginea e acum a doi boxeri de categoria grea care dau fără gardă. O singură fază de poartă, un gol, dar o luptă minunată în câmp. Prima parte se termină 1-0. la reluare Luis Fabiano simte freamătul Copacabanei. Intră în careu şi începe distracţia cu fundaşii africani pe care-i înşiră printr-o combinaţie de dans şi volei pe plajă. După trei preluări succesive şi insinuări de şarpe Luis lasă mingea să cadă şi-l execută pe Barry. Frumuseţea golului e răpită de cele două henţuri de care a avut nevoie Fabiano în coregrafia dansului său tribal. Extaziat, arbitrul îl întreabă surâzând dacă s-a ajuta de mână iar brazilianul,normal, neagă ghiduş. Sunt curios ce va spune mâine Maradona. Probabil că Brazilia şi-a arnajat meciul. Intră Gervinho la ivorieni. Nu ştiu de ce abi acum; cu Portugalia afost printre cei mai buni. Avertizaţi de o lovitură de cap a lui Drogba, brazilienii dau în sfârşit drumul sambei. Una devărată, nu mimată ca în meciul cu coreenii. După o suită încântătoare Kaka-Maicon-Robinho care periclitează poarta africană, kaka e găsit dinnou pe stânga. Mijlocaşul lui Dunga se duce pe extremă şi centrează în mijlocul careului de unde Elano reia simplu. Kaka râde cu toată gura. „Ce poate fi mai simplu?” pare să spună. Fotbalul s-a întors la origine după atâta şteptare. Din păcate Elano e faultat dur de Tiote şi pleacă spre vestiare susţinut de doi asistenţi. Brazileinii trec la pase cu călcâiul, iar ivorienii au o replică palidă. Intratea lui Tiote i-a descumpănit de parcă au trecut pe lângă un carnagiu pe şosea. Dar glasul de luptă al elefanţilor sună brusc. Drogba e găsit liber în careu şi întoarce spre gol o minge bine centrată. Ceea ce ar trebui să fie o invitaţie la şi mai mult spectacol e doar preludiul unei lupte de stradă. Bastos cade seceart dur. Se umblă direct pe tibie. Brazileini cad ca spicele la recoltă. Dunga gesticulează nervos. Iritat Kaka loveşte şi el. Kader keita „profită”de un cot aplicat de brazilian şi compune o adevărată tragedie, zvârcolindu-sepe gazon vreo 3 minute. Rol răsplătit cu cartonaş roşu pentru Kaka. O confruntare care se termină urât, parţial salvată de îmbrăţişările din final în care adversarii îşi aduc aminte că unii mai sunt colegi pe la echipele de club sau că se vor mai întâlni pe trenurile sau în aeroporturile bătrânei Europe.

Brazilia – Coasta de Fildeş 3:1 (1:0), 20 iunie 2010, Johannesburg / Soccer City Stadium, spectatori: 84.455, arbitru: Stephane LANNOY (FRA)

Marcatori: LUIS FABIANO (BRA) 25′, LUIS FABIANO (BRA) 50′, ELANO (BRA) 62′,

Didier DROGBA (CIV) 79′

Brazilia: [1] JULIO CESAR – [2] MAICON [3] LUCIO (C) [4] JUAN [5] FELIPE MELO [6] MICHEL BASTOS [7] ELANO (67′[13] DANI ALVES) [8] GILBERTO SILVA [9] LUIS FABIANO [10] KAKA [11] ROBINHO (93′[18] RAMIRES)

Antrenor: DUNGA (BRA)

Coasta de Fildeş: [1] Boubacar BARRY – [4] Kolo TOURE [5] Didier ZOKORA [8] Salomon KALOU (68′[18] Kader KEITA) [9] Ismael TIOTE [11] Didier DROGBA (C) [15] Aruna DINDANE (54′[10] GERVINHO) [17] Siaka TIENE [19] Yaya TOURE [20] Guy DEMEL [21] Emmanuel EBOUE (72′[13] ROMARIC)

Antrenor: Sven Göran ERIKSSON (SWE)

Cartonaşe galbene: Siaka TIENE (CIV) 31′, Kader KEITA (CIV) 75′, KAKA (BRA) 85′, Ismael TIOTE (CIV) 86′, KAKA (BRA) 88′

Eliminări: KAKA (BRA) 88′

E târziu. Campionatul Mondial îşi va consuma mâine prima jumătate. Mâine ultimele 3 partide din etapa a doua a grupelor. Începe o nouă săptămână, a partidelor decisive, inclusiv pentru mine.

21 iunie 2010

DOMENECH PURTĂTOR DE CUVÂNT

            Azi o să pierd cel puţin un meci. Am interviu chiar în timpul meciului Portugalia-Coreea de Nord şi drumul dus-întors plus discuţia în sine s-ar putea să „muşte” şi din Elveţia-Chile. Unii taximetrişti au mici televizoare în maşină dar nimeni nu cred că e atât de nebun săs se uite în timp ce şofează. Mai edgrabă sunt pentru lungile lor staţionări. Oricum era greu să urmăresc 64 de meciuri, din care multe ăn miezul zilei când cei ca mine sunt în plin avânt muncitoresc.

            Aseară mă gândeam să mă pun un pic în pielea lui Dunga şi să-i fac echipa pentru meciul următor, adică să găsesc o variantă pentru înlocuirea lui Kaka. Mă uit pe lot şi văd că fostul campion Carlos Alberto a avut dreptate. N-am cu cine. Doar dacă Robinho nu se oferă din nou deşi e ca şi cum aş vrea să arunc în arenă o găină în locul cocoşului de luptă. Vestea bună e că Elano nu a suferit decât o contuzie şi va putea juca. Brazilia este calificată dar Dunga are o temă de studiu.

            Presa deplânge căderea favoritelor. La francezi e debandadă totală. Nervoşi că incidentul cu Anelka a fost făcut public, iar starul lui Chelsea trimis acasă fără consultarea lor, fotbaliştii francezi au refuzat să se antreneze. Ridicolul a atins punctul culminant când Evra şi ceilalţi l-au trimis pe Domenech să le citească ziariştilor un comunicat ce le motiva gestul. Selecţionerul francez seamănă tot mai mult cu căptanul spaniol din „Benito Cereno”,  nuvela lui Joseph Conrad, o stafie umblătoare strînsă în lesa revolei echipajului. Iar Evra, căpitanul echipei şi al răzmeriţei, care avrut să-l bată pe preparatorul fizic al lotului, nu ştie că până şi cel poreclit Incoruptibilul a sfârşit sub ghilotina Revoluţiei…

            Lippi nu ş-a pierdut umorul. După meciul cu Paraguay a spus „Adversarii nu meritau egalul”. Ieri a declarat „Am fost ghinionist.” E clar că Lippi vede alte meciuri prin ochelarii lui de profesor universitar. „Lipseşte Cassano” trage Tuttosport. „Aţi făcut indigestie cu kiwi” – titlu din Corriere della Sera. L’Equipe împarte venin pentru toţi. „Italienii poartă aceleaşi haine murdare şi au râmas fideli artei de a-şi complica singuri viaţa.” Cred că Lippi va juca din primul minut cu Pirlo în edcisivul cu slovacii şi atunci vom vedea cât de tare sunt orbiţi jucătorii de propria lor frumuseţe sau ed declaraţiile reputatului lor tehnician.

            Anglia. Capello e acuzat de regim spaartan inclusiv relaţii reci cu elevii săi. Gerrard şi compania cred că italianul propune o formulă greşită de joc sar se tem să-i sppună şi ţin totul în ei precum câinele cel rău din celebrul banc. Rămân la părerea mea cu stropul de magie lipsă din linia mediană engleză. În rest aş dori ca fanul rătăcit în vestiar să-i fi trezit pe jucători când le-a strigat „ruşine”. Îmi zboară gândul la bietul Gazza care a suferit un teribil accident rutier şi la meciurile de acum 20 de ani când Anglia a fost atât de aproape să eda lovitura.

            Mă duc să fac un duş; să vrei să faci asta în timpul zilei e o întreprindere riscantă. Probabl că cei dela RADET se gândesc că oricum lumea e încinsă de căldură şi n-are ce face cu apa caldă. Mă consolez co ideea că la mii de kilometri, în cantonamentul Spaniei de la Potrchefstroom, Xavi are şi el apă caldă cu intermitenţe.

            Am revenit. Gropile din Bucureşti sunt exasperante. Interviul n-a fost ce speram. Prind ultimele minute ale primei părţi din Elveţia-Chile. Aflu că europenii joacă în 1o, cu Behrami eleimint uşor,şi că chilienii au ratat două ocazii. Pauză şi salt la rezumatul FIFA pentru Portugalia-Coreea de Nord. Senzaţional! S-a terminat 7-0. rămân câteva secunde cu gura căscată. A fost măcel. La 0-0 asiaticii au ratat o cazie destul de mare. N-a contat nici că cei 4 rătăciţi s-au întors la echipă. Mi-e milă de jucătorii lui Kim Jong Hun. Partidul nu iartă asemenea umilinţe. Ronaldo a marcat şi el un gol după ce mingea i s-a urcat jucăuşă pe ceafă.

            Se reia meciul. Forţată de împrejurări Elveţia repetă partitura cu Spania. Dar ulciorul nu merge de două ori l aapă. Rapidul Snachez înscrie cu un şut deviat. Golul este însă anulat. Da, a fost ofsaid. Chilienii nu disperă şi mişună în jurul castelului eleveţian precum căteluşii la alăptat. Rotirea numelor lor e încântătoare: Sanchez, Isla, beausejour, valdivia, carmona, Medel. Sanchez îi fură mingea lui Ziegler dar e blocat excelent de Banaglio. Bun portar poate cel mai bun de până acum. Elveţienii continuă să se apre exact. Acum vedem de ce garda papei este Garda Elveţiană. Creşte posesia chiliană. Gonzalez cap pe lângă. Când şi cănd elveţienii sparg blocada oferind secunde de respiro apărătorilor. Iată însă că Lăudatul Benaglio răstoarnă şi el ciubărul cu lapte. Valdivia îl angajează în adâncime pe Paredes. Benaglio vinesă-i ia mingea, ca un veritabil fundaş. Dar Paredes îl evită şi centrează la Gonzaley care reia în poart agoală. Elveţienii stabiliseră un record de impenetrabilitate. Acum trebuoie să arunce baricadele şi să sune atacul. Se face loc pentru urcările lui Isla. Paredes scapă singur şi trage vrând să rupă plasa. Ratare. Vasul elveţian ia apă. Valdivia conduce atacul din sulky dar ratează. Pareeds şerpuieşte ca la Chamonix şi trage pe lângă. Elveţienii au o mare ocazie de egalare: mingea ajunge la Derdiyok la 10 m de poartă. „Turcul” trimite mirat pe lângă poartă. O ratare tristă care produce crispare pe chipul lui Hitzfeld. Barnetta vrea să mai impulsioneze atacul într-un efort ca al alui Spartacus în ultima bătălie, dar nu mai e timp. Final şi Chile e lider într-o grupă care ar putea scoate Spania pe tuşă sau care poate oferi o optime fabuloasă: Brazilia-Spania.

Portugalia – Coreea de Nord 7:0 (1:0) 21 iunie 2010, Cape Town / Green Point Stadium, spectatori: 63.644, arbitru: Pablo POZO (CHI)

Marcatori: RAUL MEIRELES (POR) 29′, SIMAO (POR) 53′, HUGO ALMEIDA (POR) 56′, TIAGO (POR) 60′, LIEDSON (POR) 81′, CRISTIANO RONALDO (POR) 87′, TIAGO (POR) 89′

Portugalia: [1] EDUARDO – [2] BRUNO ALVES [6] RICARDO CARVALHO [7] CRISTIANO RONALDO (C) [8] PEDRO MENDES [11] SIMAO (74′[5] DUDA) [13] MIGUEL [16] RAUL MEIRELES (70′[14] MIGUEL VELOSO) [18] HUGO ALMEIDA (77′[9] LIEDSON) [19] TIAGO [23] FABIO COENTRAO

Antrenor: Carlos QUEIROZ (POR)

Coreea de Nord: [1] RI Myong Guk – [2] CHA Jong Hyok (75′[16] NAM Song Chol) [3] RI Jun Il [4] PAK Nam Chol (58′[6] KIM Kum Il) [5] RI Kwang Chon [8] JI Yun Nam [9] JONG Tae Se [10] HONG Yong Jo (C) [11] MUN In Guk (58′[15] KIM Yong Jun) [13] PAK Chol Jin [17] AN Yong Hak

Antrenor: KIM Jong Hun (PRK)

Cartonaşe galbene: PAK Chol Jin (PRK) 32′, PEDRO MENDES (POR) 38′, HONG Yong Jo (PRK) 47′, HUGO ALMEIDA (POR) 70′

Chile – Elveţia 1:0 (0:0) 21 iunie 2010, Nelson Mandela Bay/Port Elizabeth / Port Elizabeth Stadium, spectatori: 34.872, arbitru: Khalil AL GHAMDI (KSA)

Marcator: Mark GONZALEZ (CHI) 75′

Chile: [1] Claudio BRAVO (C) – [3] Waldo PONCE [4] Mauricio ISLA [6] Carlos CARMONA [7]

Alexis SANCHEZ [8] Arturo VIDAL (46′[10] Jorge VALDIVIA) [9] Humberto SUAZO (46′ [11] Mark GONZALEZ) [14] Matias FERNANDEZ (65′[22] Esteban PAREDES) [15] Jean BEAUSEJOUR [17] Gary MEDEL [18] Gonzalo JARA

Antrenor: Marcelo BIELSA (ARG)

Elveţia: [1] Diego BENAGLIO – [2] Stephan LICHTSTEINER [5] Steve VON BERGEN [6] Benjamin HUGGEL [8] Gokhan INLER [9] Alexander FREI (C) (42′[7] Tranquillo BARNETTA) [10] Blaise NKUFO (68′[19] Eren DERDIYOK) [11] Valon BEHRAMI [13] Stephane GRICHTING [16] Gelson FERNANDES (77′[18] Albert BUNJAKU) [17] Reto ZIEGLER

Antrenor: Ottmar HITZFELD (GER)

Cartonaşe galbene: Humberto SUAZO (CHI) 2′, Blaise NKUFO (SUI) 18′, Carlos CARMONA (CHI) 22′, Waldo PONCE (CHI) 25′, Tranquillo BARNETTA (SUI) 48′, Gokhan INLER (SUI) 60′, Matias FERNANDEZ (CHI) 60′, Gary MEDEL (CHI) 61′, Jorge VALDIVIA (CHI) 90’+2

Eliminare: Valon BEHRAMI (SUI) 31′

Selecţionerul coreean a luat deja vina asupra lui „Ne-am ratat obiectivul”. Maestre, eşti simpatic. Dar partidul n-o să aibă atâta înţelegere şi cred că te aşteaptă ceva urât. Argentinienii nu scapă prilejul să-şi atace rivalii. „Mâna diavolului” scrie Clarin despre golul doi al lui Luis Fabiano. Atacantul lui Dunga se justifică aiuritor „ Este un gol spectaculos, nu a existat greşeală voluntară, deci este un gol valabil.” Unde e fair-play-ul de altă dată? S-a pierdut în grămada de bani. Maradona a comentat mai puţin virulent. Doar e cu musca pe căciulă şi cred că se păstrează pentru mai încolo. Se pare că m-am înşelat şi e posibil să vedem Brazilia-Argentina mai devreme de finală. Încă nu mi-e foarte clar, dar nici nu mă străduiesc prea tare să mă dumiresc. Deocamdată rpivesc marşul qfavoritelor Argentina şi Brazilia care au convins după două meciuri. Urmează ca Spania să obţină şi ea prima victorieîn faţa Hondurasului, ce a mai slabă echipă de până acum. Sau e Coreea de Nord? Nu mai conteză, să ne uităm puţin pestre grupa Seleçao:


Grupa G

1. Brazilia                    2 2-0-0 5-2 6p

2. Portugalia                2 1-1-0 7-0 4p

3. Coasta de Fildeş     2 0-1-1 1-3 1p

4. Coreea de Nord      2 0-0-2 1-9 0p

Ultimele meciuri:

Brazilia-Portugalia

Coasta de Fildeş – Coreea de Nord

Se cam cunosc ambele calificate. Brazlia sigură, Portugalia 95% pentru că nu cred că ivorieni vor umle mai mult sacul unei formaţii care are sarcină să spele ruşinea. Dunga va juca în funcţie de ce va face Spania diseară dar o optime Spania-Brazilia este foarte probabilă.


Del Bosque nu se simte prea bine. Să vedem meciul. În aşteptarea lui noi evenimente. Muntari s-a contaminat de la Anelka, l-a insultat pe selecţioner şi a fost exclus din lotul Ghanei. Ciudat, pentru că Ghana are şanse de calificare; mondialul continuă să înghită pe nemestecate reţeta bucătarului malefic Sep Blatter.

            Începe meciul. Spaniolii apasă pe acceleraţie fără să stea pe gânduri.desfac jocul pe flancuri. Hondurienii ar vrea să iasă din încercuire dar par fugăriţi de câinii lupi. Aştept golul. Deja Spaniei i s-a refuzat un penalty la un henţ în careu. Cât va rezista Hondurasul? Bară în minutul 6. del Bosque priveşte calm ca un proprietar de vie admirând răsturnatul strugurilor în coş. Ratează Sergio Ramos. Navas zburdă pe dreapta. Golul vine. Superb. Minge la David Villa pe stanga. Împing un bic balonul şi-şi i aelan ca săritorii în înălţime. Vine hondurianul Mendoza. Dribling scurt în dreapta şi imediat trecere spre stânga pe lângă Guevara. Apare Chavez dar Villa continuă spre dreapta şi trage din cădere la vinclu. Să vedem tabela. E minutul 17. spania continuă dansul. Tot pe flancuri căci Xavi e în continuare discret. Pare trist fără Iniesta. Hondurienii sunt ăntinşi ca o plasă în jurul careului. Parcă se ţin de mână într-o casă zgâlţâită de curemur. Villa face ce vrea pe stânga. Sergio Ramos preia mănuşa. Driblează prin exterior ocolind adversarul ca Sandu neagu a Guadalajara. Ecntrare şi Torres reia peste. Bolero fascinant. Superbe reluările TV care vor să clarifice situaţiile la limită în caz ed ofsaid. O bandă lată umbreşte zona liberă, prin contrast cu cea de uned pleacă atacantul. Linia de demarcaţie se vede foarte clar sconţănd din joc sau validând pzţiţia înaintaşului. Salut aceste momente de virtuozitate care nu aparţin fotbalului. Xavi dă semne de trezire. Începe să lege jocul pe centru. Arnitrul o mai comite odată şi refuză încă un penalty Spaniei când Mendoza dă neglijent peste Torres în careu. Furia spaniolă s-a potolit în aşteptarea pauzei. Actul doi începe cu golul doi al alui Villa. Atacantul lui Del Bosque primeşte liber de la Navas şi şutează cu boltă de la 16 m. Chavez deviază puţin balonul vrând să respingă, dar zborul nu e influenţat 2-0. Spania nu se opreşte. Ştie că victoria nu e suficientă pentru a evita Brazili aîn optimi. Navas demarează inepuiyabil pe extremă. Întoarcere bruscă în careu. Izaguirre îi retează picioarele. Penalty clar. Villa ratează hat-trick-ul. Del Bosque schimbă regizorul: iese Xavi intră Fabregas. Cel considerat cel mai bun pasator din lume se lasă în continuare aşteptat. N-a prea jucat azi. Fabregas se aruncă în luptă fluturând stindardul. Pique îi aruncă o minge în adâncime Cesc driblează portarul dar un fundaş hondurian scoate de pe linia porţii. Combinaţii dezinvolte la iberici. Ocaziile se succed ca răpăitul tobelor la defilare. Vântul bate prin mijlocul Hondurasului. Pique înaintează 60 m ca printr-o ţară părăsită şi alimentează nestingherit atacul. Prea multă bucurie dată de uşurinţa cu care simt că pot să marcheze îi împiedică să se concentreze pe campionii Europei şi se lovesc de rămăşiţele apărării adverse ca de un zid invizibil. Antrenorul spaniol îşi prozejează vedetele. Ies Torres şi Sergio Ramos. Urmează la rând Chile şi e nevoie de jucători odihniţi. Ibericii trec uşor la conservarea rezultatului. Să nu-i coste pentru că grupa s-ar putea decide pe seama rezultatelor cu Honduras. David Villa mai dă iama odată ca uliul printre puişorii de găină şi meciul se încheie cu pasa cu călcâiul în careu a lui Fabregas într-o joacă a nou intraţilor cu Mata şi Arbeloa.


Grupa H

1. Chile            2 2-0-0 2-0 6p

2. Spania         2 1-1-0 2-1 3p

3. Elveţia         2 1-0-1 1-1 3p

4. Honduras    2 0-0-2 0-3 0p

Ultimele meciuri:

Spania-Chile

Elveţia-Honduras

Elveţia va învinge Hondurasul la cel puţin două goluri. E perfect posibil, ba chiar şi la diferenţă mai mare. Pe cei care dau şanse şi Hondurasului prefersă nu-i bag în seamă. E cu adevărat cea mai slabă echipă de aici. Decisiv e meciul Spaniei cu Chile. Dacă învinge Chile sau se termină egal, Spania pleacă acasă. Dacă bate Spania, Blatter va trebui să pregătească un frumos trofeu de consolare pentru Chile pentru cel mai merituos outsider. Necazul pentru spanioli e că au nevoie şi de o victorie la scor pentru a câştiga grupa.


Spania – Honduras 2:0 (1:0), 21 iunie 2010, Johannesburg / Ellis Park Stadium, spectatori: 54.386, arbitru: Yuichi NISHIMURA (JPN)

Marcatori: David VILLA (ESP) 17′, David VILLA (ESP) 51′

Spania: [1] Iker CASILLAS (C) – [3] Gerard PIQUE [5] Carles PUYOL [7] David VILLA [8]

XAVI (66′[10] Cesc FABREGAS) [9] Fernando TORRES (70′[13] Juan Manuel MATA) [11] Joan CAPDEVILA [14] XABI ALONSO [15] SERGIO RAMOS (77′[17] Alvaro ARBELOA) [16] Sergio BUSQUETS [22] Jesus NAVAS

Antrenor: Vicente DEL BOSQUE (ESP)

Honduras: [18] Noel VALLADARES – [2] Osman CHAVEZ [3] Maynor FIGUEROA [8] Wilson PALACIOS [11] David SUAZO (84′[10] Jerry PALACIOS) [13] Roger ESPINOZA (46′ [12] Georgie WELCOME) [15] Walter MARTINEZ [19] Danilo TURCIOS (63′[7] Ramon NUNEZ’) [20] Amado GUEVARA (C) [21] Emilio IZAGUIRRE [23] Sergio MENDOZA

Antrenor: Reinaldo RUEDA (COL)

Cartonaşe galbene: Danilo TURCIOS (HON) 8′, Emilio IZAGUIRRE (HON) 38′

 

S-a dus deci şi etapa a doua. De mâine presiune pe telecomandă căci vor fi două meciuri la aceeaşi oră. Le aştept cu nerăbdare.

22 iunie 2010

COCOŞUL GALIC JUMULIT

            Dimineaţă. „Joc” la trecerea timpului. De astăzi schema se diluează. E drept că urmează 4 zile cu câte 4 meciuri pe zi, dar sunt grupate câte două la aceeaşi oră. Şi apoi din optimi la fel două meciuri pe zi. Cantitatea face loc calităţii şi atunci va începe turneul final cu adevărat aşa cu m se susţine.

            Reginele fanate ţin capul de afiş într-o lume ce adoră scandalurile. Domenech se justifică în mod penibil. În spatele răzmeriţei se iţeşte urât freza de kabil a lui Zidane. După ce la criticat pe selcţioner Zizou îl apără pe Anelka „ nu pentru gest, ci pentru faptul că situaţia nu s-a rezolvat în vestiar” ceea ce e tot un picior în scaunul şubred al lui monsieur Raymond. Marele Zidane miţauce aminte de capul în piept aplicat lui Materazzi acum 4 ani. Discuţiile cu aşezarea nepotrivită în teren au apărut şi la italieni. Dar Pirlo a început să alerge la ntrenamente. Nu-mi fac griji. Italia ve merge în optimi învingând Slovacia. Ce va face mai departe? Să ne prefacem surprinşi aşteptând meciul cu Oranje căci pe hârtie lucururile sunt clare. Franţa şi-a pierdut 4 sponsori. „Nevom orienta către fotbalul amator” a motivat unul dintre ei. Se închie cercul pentru cocoşi. Însă că din toamnă Blanc cu chipul său de băiat sfois va oferi altă imagine. Atunci s-ar putea ca sponsorii să vrea să revină. Şi bineînţeles că vor fi primiţi în rostogolirea zornăitoare a monezilor unui nou contract.

            Dezvăluind lucruri din vestiar legate de discuţiile cu Fabio Capello, Terry a intrat în gura colegilor. După ce a căzut în dizgraţie din cauza scandalului sexual „marcând” la iubita unui fost coleg, Terry mai are doar şansa salvării Angliei. Marcând un gol decisiv, salvând dramatic altul, vede el ce face , numai să potolească setea de sânge a celor care-l urmăresc. Germanii organizaţi ca de obiei au luat în calcul şi varinata eliminării şi au rezervat biletele de întoarcere. Unii admiră meticulozitatea ceasta specifică mie însă nemţii îmi seamănă aici cu cei care îşi rifdică monementul funerar din timpul vieţii, lăsând necompletată dat marii treceri.

            Caut să fac ceva să treacă timpul. Sunt liniştit, mâine am un interviu. La artişti e secetă aşa că mă voi duce să-mi iau un telefon mobil gratis contra puncte de fidelitate. Totul s eface repede. Aici portoclaiul bate roşul, sunt ăn cunoştinţă de cauză, folosesc ambele reţele. Revin. Mai e o groază de timp. Să mai văd un DVD. După Maradona, l-am admirat ieri pe Dobrin. Frumos dar cu o viteză în minus. Fotbalul face tranziţia între pretextul de a bea o bere după şi confruntările în zale de azi. Dar cu hagi e altceva. A fost cel mai mare, deşi nu-mi plac topurile sau ierarhiz]ările pentru că sunt toate relative. Dau la o parte vremurile sau performanţele. Dacă Dobrin a fost un speldid lipiţan, Hagi a fost pur sângele.

            Să revenim în anticamera turneului final. Vorbeşte marele Johan Cruyff: „Brazilienii iubeau mingea, o tratau ca pe un prieten. Acum parcă o tratează ca pe un duşman. Nu o văd câştigând turneul. Nu e creativă, nu are prea multe variante.” În principiu Cruyff are dreptate el care a iubit mingea ca nimeni altul. Şi mă doare că are dreptate. Dar mai există Argentina şi poate Olanda, Spania. Să ţin minte vorbele lui Cruyf să le recitesc ăn fazele finale unde sper să ajungă Seleçao. Şefii federaţiei franceze au început deja vânătoarea şi au găsit şi alţi capi ai răscoalei: Henry, Gallas, Abidal. Domenech promite surprizeîn formula de diseară. Să aşteptăm ultima reprezentaţie. În meciul cu coreenii s-a mai dat un 9 în Gazetă. L-a luat Tiago, autor a două goluri. Cristiano Ronaldo a luat 8. În ritmul ăsta aştept primul 10. cronicarii se bucură şi ei de Mondiale. E de înţeles că nota include şi bucuria reţinută în care ochiul a admirat jucătorii la mediaş, Vaslui sau urziceni sperând la zile mai bune.

            Începe primul cuplaj. Rămân la Franţa-Africa de Sud. Domenech s-a ţinut de cuvânt. Sunt 6 jucători noi faţă de meciul anterior. Evra e pe margine. Henry şi el dar asta nu e o noutate.meciul începe promiţător. Gourcuff îl anagajează pe Gignac, piruetă la 6m dar şutul e slab. Foc de paie. Meciul începe să treneze ca un amical aranjat în garbă. Franţa nu s-a treit ca şi noul ei dirijor Gourcuff care pare că abia a oprit ceasul deşteptător. Salt la Rustenburg la Uruguay-Mexic. Uruguay domină. La mexicani Blanco e în teren din primul minut. Bătrânul are ochi şi-l vede cu o pasă printre pe Franc dar vârful mexicannu-şoi potriveşte paşii ratând o bună ocazie. Comentatorul Tv începe să mă calce pe nervi. Ucide mereu suspansul repetând mereu scorul din celălalt meci.forlan nu-l aude. Vea totul transmiţând determinare în jur. Centrează din corner dar Victorino reia peste. Comentatorul insistă; nu mai rezist. Nu vreau să micşorez sonorul aşa că mă întorc la Blemfontein la meciul Franţei. Exact când Africa de Sud deschide scorul. Khumalo reia cu capul din corner întâlnindu-se cu mingea ratată de Lloris care a sărit pe dedesubt. Imedat Ribery se aruncă într-o cursă disperată, îl serveşte pe Gignac dar uriaşul lui Toulouse ratează din nou. Africanii au însă jocul în mână. Mphela trece în viteză de Squillaci şi trage pe lâmgă. Şi vine ghilotina. Roşu Gourcuff. Franţa se dezintegrează. Să vedem reluarea. Un duel aerian, decizie prea dură, dar când e să se aleagă praful. Domenech îşi acoperă faţa cu mâinile. Oare ce i-or fi indicat zodiacele pe care se spune că le tot studiază? Cisse clatină îndurerat din cap. Unul din puţinii francezi care voia să joace. Africanii se străduiesc să-şi valorofoce avantajul. O fac fără prea mare convingere, căci pluteşte un aer de inutil. Dar franţa nu se lasă şi dă ea o mână de ajutor introducându-şi adversarul în cărţile calificării: Tshabalala urcă pe stânga trimite o pasă în adâncime, Diaby face generos un un-doi cuel, mingea sare la Masilela, centrare şi Mphela reia simplu din 2 m. Africanii simt că se poate. Camerele îl surpind pe portarul african Moneeb Josephs strigând ca un leu cu prada în gheare. Mă uit pe tabelă. Uimitor: au trecut aproape 2 meciuir jumătate la acest Mundial şi Franţa nu a înscris. Africanii nu au timp de statistici. Golul doi i-a vitalizat. Pienaar e cureaua de transmisi distribuind tuturor balaone. Ratează Mphela. Tir sud african din toate poziţiile, dar Lloris e la post. În ciuda unor greşeli inerente vârstei tânărul portar cu alură de călugăr franciscan e singurul câştig al naţionalei franceze din acest turneu final. Se termină prima parte pe ambele fronturi. Suarez a marcat pentru Uruguay la final de repriză. Meciurile reîncep de la 1-0 şi 2-0. Ar trebui ca Africa de Sud şi Uruguay să mai înscrie câte un gol ca sud africanii să meargă mai departe. Şi iată că africanii îşi iau rolul în seris. Tshabalala aruncă mingea pe culoar, mphela e acolo, sprint frumos şi poarta apare în cătare. Mphela ocheşte şi trage. Bară. Franţa a muţit. A fost aproape de 0-3. o mare naţiune apare precum Napoleon al III-lea capturat la Sedan, stând de vorbă cu Bismarck. Schim canalul. Uruguay la cârmă. Mexicul răspunde timid în ciuda gesticulărilor lui Aguirre care-şi împinge echipa în faţă cu ambele braţe. Revin la meciul Franţei. Cocoşul galic e jumulit în direct: Mphela îl pierde pe traseu pe Clichy, Lloris se aşează în fund şi spune probabil o rugăciune, dar africanul îi ţinteşte mănuşile. Franţa scapă şi reuşeşte să însrie: Gallas pasă la Ribery în spatele apărării adverse, pasă rapidă la Malouda, reluare simplă în poarta goală. Africanii sunt uşor decumpăniţi. Pienaar sună adunarea, dar nimeni nu-l prea mai aude căci dincolo e tot 1-0 iar aici ar mai fi nevoie de două goluri. În prelungiri Tshabalala ratează lovitura finală dar Franţa e eoricum umilită.

Clasament final grupa A

1. URUGUAY           3 2-1-0 4-0 7p

2. MEXIC                   3 1-1-1 3-2 4p

3. Africa de Sud         3 1-1-1 3-5 4p

4. Franţa                      3 0-1-2 1-4 1p

Franţa – Africa de Sud 1:2 (0:2) 22 iunie 2010, Mangaung/Bloemfontein / Free State Stadium, spectatori: 39.415, arbitru: Oscar RUIZ (COL)

Marcatori: Bongani KHUMALO (RSA) 20′, Katlego MPHELA (RSA) 37′, Florent MALOUDA (FRA) 70′

Franţa: [1] Hugo LLORIS – [2] Bakari SAGNA [5] William GALLAS [7] Franck RIBERY

[8] Yoann GOURCUFF [9] Djibril CISSE (55′[12] Thierry HENRY) [11] Andre Pierre GIGNAC (46′ [15] Florent MALOUDA) [17] Sebastien SQUILLACI [18] Alou DIARRA (C) (82′ [10] Sidney GOVOU) [19] Abou DIABY [22] Gael CLICHY

Antrenor: Raymond DOMENECH (FRA)

Africa de Sud: [1] Moneeb JOSEPHS –  [3] Tsepo MASILELA [4] Aaron MOKOENA (C) [5] Anele NGCONGCA (55′ [2] Siboniso GAXA) [6] MacBeth SIBAYA [8] Siphiwe TSHABALALA [9] Katlego MPHELA [10] Steven PIENAAR [17] Bernard PARKER (68′[18] Siyabonga NOMVETHE) [20] Bongani KHUMALO [23] Thanduyise KHUBONI (78′[11] Teko MODISE)

Antrenor: Carlos Alberto PARREIRA (BRA)

Cartonaşe galbene: Abou DIABY (FRA) 71′

Eliminare: Yoann GOURCUFF (FRA) 25′

Mexic – Uruguay 0:1 (0:1), 22 iunie 2010, Rustenburg / Royal Bafokeng Stadium, spectatori: 33.425, arbitru: Viktor KASSAI (HUN)

Marcator: Luis SUAREZ (URU) 43′

Mexic: [1] Oscar PEREZ – [2] Francisco RODRIGUEZ [3] Carlos SALCIDO [4] Rafael MARQUEZ [5] Ricardo OSORIO [6] Gerardo TORRADO [9] Guillermo FRANCO [10] Cuauhtemoc BLANCO (C) (63′[14] Javier HERNANDEZ) [15] Hector MORENO (57′[8] Israel CASTRO) [17] Giovani DOS SANTOS [18] Andres GUARDADO (46′[7] Pablo BARRERA)

Antrenor: Javier AGUIRRE (MEX)

Uruguay: [1] Fernando MUSLERA – [2] Diego LUGANO (C) [4] Jorge FUCILE [6] Mauricio VICTORINO [7] Edinson CAVANI [9] Luis SUAREZ (85′[20] Alvaro FERNANDEZ) [10] Diego FORLAN [11] Alvaro PEREIRA (77′[19] Andres SCOTTI) [15] Diego PEREZ [16] Maximiliano PEREIRA [17] Egidio AREVALO

Antrenor: Oscar TABAREZ (URU)

Cartonaşe galbene: Jorge FUCILE (URU) 68′, Javier HERNANDEZ (MEX) 77′, Israel CASTRO (MEX) 86′

Caut săvăd golul lui Suarez. Pe site-ul FIFA nu e. Nici pe youtube. Să ăncercăm la televizor. Întâmplător îl găsesc pe ProTV. Reluare cu capul, în viteză din centrarea lui cavani, deschi pe dreapta de Forlan. Mă bucur pentru Urugauy. Trupa condorului Forlan ar putea să ajungă în sferturi căci oricare dintre Nigeria, Grecia sau Coreea de Sud ar fi un adversar la îndemână.

            Momentul mult aşteptat a sosit. Ascultăm imnul Argentinei. Maradona trăieşte moemntul ţinându-se de după umeri cu doi asistenţi, oferind imaginea mult dorită armatei de fotografi aflaţi la doi metri de el. De Micheli sîl mângâie pe cap pe Messi. Azi Lionel e căpitan. În faţă Diego şi-a trimis ginerele, pe Aguero şi pe Milito. Începe meciul. Argentina combină la centru. Se bucură toţi de balon, mângâind-o ferenetic, de parcă s-ar întâlni prima oară cu Jabulani. Grecii ştiu că n-au nivcio şansă decât cu tactica celea adus titlul european în 2004. Aştept ca Messi să înceapă. Show-ul. Deocamdată e greu căci Lionel face să răsară minim doi adversari lângă el atunci când primeşte balonul. E drept că-i plimbă pe tot terenul , dar pentru moment amestecul din rezervor nu s-a omogenizat. Aşa că Aguero vrea să fure zâmbetele, şutând din unghi. Portarul grec Tzorvas face un meci mare. El scoate un balon de la 35 mal lui veron. Grecii se apără ca spartanii lui Leonidas, lăsându-l doar pe Samaras în coasta lui De Michelis. Sarabanda argentiniană continuă totuşi la pas: Aguero blocat de vyntra apoi Rodriguez deturnat de Tzorvas. Deşi scos la coardă messi reuşeşte să prindă un şut violent dar portarul grec pare de cauciuc. Pauză.

            O primă parte relaxată ca un circuit la sala de fitness. Grecii mult prea prudenţi, aşteaptă a doua parte sperând să dea lovitura. Şi lovitura e cât pe ce să se producă. Samaras e singur în faţa linei De Michelis – Burdisso. Vârful grecîl depăşeşte uşor pe De Michelis apoi trage în Burdisso, mingea îi revine şi noul şut trece ca un fulger pe lângă poart alui Romero. Un fulger venit din Olimp care dă fiori pumelor şiinvită Mexicul lareflecţie căci gazonul din faţacasei lui De Michelis pare să ardă tot mai des. Messi se zbate dar grecii continuă să-l blocheze foarte bine. Capăt de linie e tzorvas care ăi scoate în corner o lovitură liberă bătută bine. De la colţ mingea junge la Bolatti care ocheşte zona de sub centură a portarului grec. Agrentina e mreu în terenul grec. Aşa că inevitabilul se prouce. Corner spre De Michelis venit lansat, cap în Milito, mingea revine la fundaşul argentinian care rupe plasa 1-0. maradona se bucură ca un copil care a primit jucăria favorită. Şi împarte bucuria: palermo şi Pastore prind probabil singurele minute la acest Mundial. În principiu nu cred că mai vedem nimic. Dar nu e aşa. Messi se trezeşte şi porneşte prima oară în cursele lui de karting: driblinguri în cascadă şi şut în bară. A doua oară e cu succes. Dar nu pentru Messi. O cursă trasă la indico, şut respins de Tzorvas spre Palermo. Deşi la 37 de ani Palermo mai are instinctul ed killer aşa că însrie cu siguranţă. S-a terminat. Grecii n-au creat niciun moment impresia că ar putea obţine victoria ce le-ar fi putut aduce l aun moment dat calificarea. Diego se plimbă ţanţoş cu un zâmbet satisfăcut pe chip. Are deja 3 victorii şi contestatarii săitrebuie să ia o pauză.

Clasament final grupa B

1. ARGENTINA        3 3-0-0 7-1 9p

2. COREEA DE SUD            3 1-1-1 5-6 4p

3. Grecia                      3 1-1-1 2-5 4p

4. Nigeria                    3 0-1-2 3-5 1p

Grecia – Argentina 0:2 (0:0), 22 iunie 2010, Polokwane / Peter Mokaba Stadium, spectatori: 38.891, arbitru: Ravshan IRMATOV (UZB)

Marcatori: Martin DEMICHELIS (ARG) 77′, Martin PALERMO (ARG) 89′

Grecia: [12] Alexandros TZORVAS – [5] Vangelis MORAS [6] Alexandros TZIOLIS [7] Georgios SAMARAS [8] Avraam PAPADOPOULOS [10] Georgios KARAGOUNIS (C) (46′ [4] Nikos SPIROPOULOS) [11] Loukas VYNTRA [15] Vasileios TOROSIDIS (55′[3] Christos PATSATZOGLOU) [16] Sotirios KYRGIAKOS [19] Sokratis PAPASTATHOPOULOS [21] Konstantinos KATSOURANIS (54′[18] Sotiris NINIS)

Antrenor: Otto REHHAGEL (GER)

Argentina: [22] Sergio ROMERO – [2] Martin DEMICHELIS [3] Clemente RODRIGUEZ [4]

Nicolas BURDISSO [5] Mario BOLATTI [8] Juan VERON [10] Lionel MESSI (C) [15] Nicolas OTAMENDI [16] Sergio AGUERO (77′[23] Javier PASTORE) [19] Diego MILITO (80′[18] Martin PALERMO) [20] Maxi RODRIGUEZ (63′[7] Angel DI MARIA)

Antrenor: Diego MARADONA (ARG)

Cartonaşe galbene: Konstantinos KATSOURANIS (GRE) 30′, Mario BOLATTI (ARG) 76′

Celălalt meci s-a terminat 2-2. Să vedem şi golurile. Nigerienii au deschis scorul prin Uche kalu, reluare din 10 m, jos la colţ, acentrării lui Odiah care a făcut o cursă de alergător de ştafetă pe extrema dreaptă. Apoi coreenii au marcat din două lovituri libere. Prima oară a centrat Kim Dong Jim, Lee Jung Soo s-a dus cu capul înainte să lovească mingea dar centrarea afost pra ascurtă , balonul l-a lovit în picior şi a sărit în poartă. Apoi Park Chu Young a transformat o lovitură liberă, prima oară la acest turneu, şutând pe lângă zid pe colţul lui Enyeama care a plnjat tardiv, după ce fandase în direcţia opusă. Nigeria aegalat din penalty prin Yakubu. Un 11 m stupid, vorba lui Andrei Niculescu: Kim Mam Il îi i amingea lui Obasi, în careul propriu, dar când să degajeze, Obasi se strecoară între el şi minge. În plin avânt fundaşul coreean nu se mai opreşte şi şutează dar mingea nu mai e ci picioarele lui Obasi care cade ca un copac retezat de furtună. Nigerienii au mai ratat două ocazii imense dar maik departe merg asiaticii, bucuroşi nevoie mare la finalul meciului.

Nigeria – Coreea de Sud 2:2 (1:1), 22 iunie 2010, Durban / Durban Stadium, spectatori: 61.874, arbitru: Olegario BENQUERENCA (POR)

Marcatori: Kalu UCHE (NGA) 12′, LEE Jung Soo (KOR) 38′, PARK Chu Young (KOR) 49′, Yakubu AYEGBENI (NGA) 69′ penalty

Nigeria: [1] Vincent ENYEAMA – [2] Joseph YOBO (46′ [21] Uwa ECHIEJILE) [4] Nwankwo KANU (C) (57′ [9] Obafemi MARTINS) [5] Rabiu AFOLABI [6] Danny SHITTU [8] Yakubu AYEGBENI (70′ [18] Victor OBINNA) [12] Kalu UCHE [13] Yussuf AYILA [17] Chidi ODIAH [19] Chinedu OGBUKE OBASI [20] Dickson ETUHU

Antrenor: Lars LAGERBACK (SWE)

Coreea de Sud: [18] JUNG Sung Ryong – [4] CHO Yong Hyung [7] PARK Ji Sung (C) [8] KIM Jung Woo [10] PARK Chu Young (93′ [15] KIM Dong Jin) [12] LEE Young Pyo [14] LEE Jung Soo [16] KI Sung Yueng (87′ [13] KIM Jae Sung) [17] LEE Chung Yong [19] YEOM Ki Hun (64′ [5] KIM Nam Il) [22] CHA Du Ri

Antrenor: HUH Jung Moo (KOR)

Cartonaşe galbene: Vincent ENYEAMA (NGA) 31′, Chinedu OGBUKE OBASI (NGA) 37′, Yussuf AYILA (NGA) 42′, KIM Nam Il (KOR) 68′

Avem primele optimi: Argentina-Mexic şi Uruguay.Coreea de Sud. Şi 4 echipe eliminate. Dar despre asta mai încolo. Acum să facem trecerea spre ziua de mîine când vor veni surprizele după cum profeţeşte Marius Niculae, atacantul lui Dinamo. Anglia sau germania să plece acasă? Adorm repede visând că mă întâlnesc cu Maradona.

23 iunie 2010

ANGLIA-GERMANIA ÎN OPTIMI

            Mă pornesc greu. Cred că motivul e interviul de azi cu miza crescută. S-ar putea să ratez primul r-nd de meciuri,cel puţin parţial. Mă învârt aiuerea prin casă. Oare la fel face Terry în cantonamentul Angliei? A ieşit cam şifonat după confesiunea în faţa ziariştilor căci l-a tamponat şi capello. Slovenii ăşi fac curaj „Englezii au şi calităţi dar le-am descoperit şi multe puncte slabe” declară căpitanul Koren. Lumea e însă cu ochii pe trupa lui signor Fabio, calculând variantele. Doar regina a anunţat că va merge la Wimbledon după 30 de ani. I-o fi raportat MI5 ecva din interirorul lotului astfel încât să renunţe să asculte celebrul imn ce-o are drept personaj principal? Cert e că în aceste ziel non-fotbalul pândeşte orice mişcare. După dezamăgirea din Africa de Sud francezii îşi îndeamnă copiii spre rugby iar la noi se pledează pentru handbal după ce i-am eliminat pe ruşi. Ziariştii trag pentru ultima oară în francezi. Aşa că golesc încărcătorul: „Ridicoli mondiali” în Marca, „Capul cocoşului a fost tăiat” în Hurriyet „Călătorie la capătul infernului” în L’Equipe şi tot aşa. Irlandezii se descarcă şi ei vârtos. Simt nevoia să mă detaşez de aecastă adunare de corbi pe câmpul plin de victime ale războiului. E prea mult. Franţa a fost criticată înainte de începutul turneului final. Cât să rezişti? Domenech pleacă în sfârşit, neregretat şi neînţeţels precum gestul său de refuz de a da mâna cu Parreira la finalul ultimului meci. Iar hexagonul are ce pune în locul vedetelor care au refuzat să antreneze şi să joace. Până la urmă fotblul e un joc în care se găsesc mereu 22 de băieţi, sau fete mai nou, un teren şi o minge. O clarificare şi închei subiectul Franţa. Ieri Cisse era îndurerat nu pentru că primiseră gol ci pentru că înţelesese că el va fi eliminat. Deşi a rămas pe teren s-a pierdut destul de repede în mulţime, ca un pasager în aeroport. Cheful de joc i-a trecut mult presa repede.

            Coreenii din nord vin cu noutăţi vesele. Meciul cu Portugalia, transmis în direct l ateleviziunea naţională a rămas fără comentariu la 0-4, dar mai tragic este că populaţia nu amai primit promisle paste, un aliment de lux. E totuşi o ştire tristă. Când mă gândesc că acum două zile mi-am făcut nişte macaroane cu termenul de valabilitate depăşit cu 5 luni, mai realizez încă odată cât de odios e acest sistem (n-am păţit nimic, gramineele rezistă doar s-a păstrat grâu de pe vremea egiptenilor). Aşa că nu mai are rost să dau cu bâta în mormanul de oale. Parcă nu mai am chef nici de duelul fratricid de la Ghana-germania, care oricum nu va avea loc căci Boateng germanul nu prea are şanse să-l întâlnească în teren pe fratele său Boateng ghanezul. Mai bine mă duc să privesc cum plouă cu furie lovind geamurile. Mă duc să mă schimb. Maia runc câte o privire în monitor. Capello declară: „Obiectivul meu rămâne câştigarea CM! NU sunt nebun”. Aşa a zis şi Sammy Eto’o şi a ieşit primul din cursă. Messer Capello, scuzi dar şansele să iei titlul sunt la fel de mari cu prezenţa reginei la finală, pe stadion, dacă ajungi până acolo.

            Am plecat. Plouă întruna dar traficul e lejer. Stand-by, nuam obţinut decât o nouă amânare. La naiba parcă sunt la baraj. Am prins însă meciurile de la început. Aleg meciul Angliei. Ascult God save the queen cu sonorul la maxim, ca pe oricare imn care-mi place. Stadionul vibrează fantastic pe ritmul acestui cântec baroc ce cântă măreţia unui popor neînfrânt. Şi care ne aduce aminte că cei mari suverani englezi au fost de fapt 3 femei plus un bărbat care era tatăl uneia din cele 3.

            Capello începe spectaculos cu Milner, Defoe şi barry în teren. Anglia în roşu, culoarea jertfei. Sper ca asta să nu însemne capul selecţionerului sacrificat. Oricum englezii au unmeci greu. Pasele nu prea se leagă. E ca bătălia Angliei cu insularii în locul Luftwaffe. Lampard şutează din lovitură liberă de la 35 m dar Handanovici scoate. Milner se chinuie să dribleze pe dreapta. Nu înţeleg insistenţa lui Capello cu acest Milner când Joe Cole stă pe bancă de la începutul turneului. Iată că slovenii condimentează puţin aşteptarea. Ies pe contraatac dar Terry plonhează eroic aruncând mingea în corner. John vrea mult după ce şi-a supărat şeful. Dar slavareavine de la cenuşiul Milner. Centrare perfectă Defoe apare ca hurdlerii în coborâre de pe gardul lăsat în urmă pune gamba şi deviază puternic dând peste cap mâinile lui Handanovici 1-0. purtaţi de val englezii ratează desprinderea: Milner mai centrează odată Handanovici respeinge şi Lampard reia peste din 16 m. Încerc să descifreez jocul Angliei. Defoe e evârf de careu, preferat lui heskey pentru că e mult mai elastic. Pe drepat Milner centrează ca un automat ce aruncă mingile de tenis. Pe centru e Lampard, iar pe stânga Roone şi Gerrard îşi întretaie paşii încercând să disloce apărarea slovenă. Şi până la urmă le iese o combinaţie ce-l aduce pe Gerrard la 11 m de poartă. Steve şutează elegant jos la colţ dar înaltul handanovici se întinde şi scoate. Vine pauza. Slovenii n-au reuşi să apară în meci pentru că şuturile anemice ale lui Birsa ni-l arată mai izolat ca puştiul uitat acasă în seria Home Alone. Începe partea doua. Anglia s-a eliberat de presiune. Gerrard şi-a regăsit clarviziunea şi pasele. Defoe ratează al doile gol din poziţie clară. Cred că Anglia furniezează fotbalul cel mai pur, ca berea nefiltrată. La un atac al ei vezi cele mai bun epase centrări şi şuturi. Mai puţin driblinguri. Dar pentru asta e Messi şi e de înteles de ce îl adoră lumea. Gerrard şi Rooney parcă m-au auzit. Steven îi fură o minge fundaşului cesar aleargă spre careu maia re un fundaş în faţă mă aştepr să forţeze ca Messi Steven pare edrutat, îl găseşte pe Rooney cu care combină, reprimeşte în careu, pasă din nou spre Rooney care frânge suspansul cu un luft de divizie inefrioară. Automatul Milner centrează din nou şi Terry ratează medalia de erou: „capul” lui vlclean, jos la colţ e scos de Handanoici. Vine apoi marea ocazie a lui Rooney. Glen Johnson îi aruncă o minge peste toată apărarea slovenă, Rooney e singur cu Handanovici dar trage în bară. Şi Anglia se opreşte. Birsa sună atacul. Nou intratul Dedici se duce vijelios, Terry îl blochează, Dedici revine dar Glen Johnson aruncă departe grenada. Intră Cole. Vechiul joc cu cine e şeful. Capello pare săţi răspundă lui Terry care în confesiunea lui inclusese şi mirarea ca Joe nu e folosit: „da îl folosim pe Joe Cole, dar eu decid din ce minut”. Meciul s-a liniştiti pentru că ambele echipe merg mai departe. Dincolo e 0-0 deci Anglia şi Slovenia merg braţ la braţ în turul doi. Slovenii vor să striec sărbătoarea Albionului. Noroc că Upson îi fură mingea lui dedici când acesta se pregătea să tragă şi să trimtă Angli aîn avionul spre Londra. Upson preferat lui caragher cel epuizat. Se termină. Mut repede la SUA-Algeria şi prind o grămadă la colţul terenului. Americanii au marcat după ce Anglia-Slovenia se încheiase. Donovan areluat imparabil din 6 m o centarre respinsă de portarul M’bolhi. Asta după ce 90 de minute a fost 0-0. Triste Slovenia.

Clasament final grupa C

1. SUA            3 1-2-0 4-3 5p

2. ANGLIA    3 1-2-0 2-1 5p

3. Slovenia      3 1-1-1 3-3 4p

4. Algeria        3 0-1-2 0-2 1p

Pare echitabil. Americanii au amai avut un gol valabil anulat şi în acest meci, după ecl din meciul cu Slovenia.

Slovenia – Anglia 0:1 (0:1), 23 iunie 2010, Nelson Mandela Bay/Port Elizabeth / Port Elizabeth Stadium, spectatori: 36.893, arbitru: Wolfgang STARK (GER)

Marcator: Jermain DEFOE (ENG) 23′

Slovenia: [1] Samir HANDANOVIC – [2] Miso BRECKO [4] Marko SULER [5] Bostjan CESAR 

[8] Robert KOREN (C) [9] Zlatan LJUBIJANKIC (62′ [14] Zlatko DEDIC) [10] Valter BIRSA [11] Milivoje NOVAKOVIC [13] Bojan JOKIC [17] Andraz KIRM (79′ [23] Tim MATAVZ) [18] Aleksandar RADOSAVLJEVIC

Antrenor: Matjaz KEK (SVN)

Anglia: [1] David JAMES – [2] Glen JOHNSON [3] Ashley COLE [4] Steven GERRARD (C) [6] John TERRY [8] Frank LAMPARD [10] Wayne ROONEY (72′ [11] Joe COLE) [14] Gareth BARRY [15] Matt UPSON [16] James MILNER [19] Jermain DEFOE (86′ [21] Emile HESKEY)

Antrenor: Fabio CAPELLO (ITA)

Cartonaşe galbene: Bojan JOKIC (SVN) 40′, Glen JOHNSON (ENG) 48′, Valter BIRSA (SVN) 79′, Zlatko DEDIC (SVN) 81′

SUA – Algeria 1:0 (0:0), 23 iunie 2010, Tshwane/Pretoria / Loftus Versfeld Stadium, spectatori: 35.827, arbitru: Frank DE BLEECKERE (BEL)

Marcator: Landon DONOVAN (USA) 90’+1

SUA: [1] Tim HOWARD – [3] Carlos BOCANEGRA (C) [4] Michael BRADLEY [6] Steve CHERUNDOLO [8] Clint DEMPSEY [9] Herculez GOMEZ (46′ [22] Benny FEILHABER) [10] Landon DONOVAN [12] Jonathan BORNSTEIN (80′ [7] DaMarcus BEASLEY) [15] Jay DeMERIT [17] Jozy ALTIDORE [19] Maurice EDU (64′ [14] Edson BUDDLE)

Antrenor: Bob BRADLEY (USA)

Algeria: [23] Rais M BOLHI – [2] Madjid BOUGHERRA [3] Nadir BELHADJ [4] Anther YAHIA (C) [5] Rafik HALLICHE [8] Medhi LACEN [11] Rafik DJEBBOUR (65′ [9] Abdelkader GHEZZAL) [13] Karim MATMOUR (85′ [10] Rafik SAIFI) [15] Karim ZIANI (69′ [17] Adlane GUEDIOURA) [19] Hassan YEBDA [21] Foued KADIR

Antrenor: Rabah SAADANE (ALG)

Cartonaşe galbene: Hassan YEBDA (ALG) 12′, Jozy ALTIDORE (USA) 62′, Anther YAHIA (ALG) 76′, Medhi LACEN (ALG) 83′, DaMarcus BEASLEY (USA) 90′, Anther YAHIA (ALG) 90’+3

Eliminare: Anther YAHIA (ALG) 90’+3

Două ore au trecut repede. Începe cuplajul Germania-Ghana şi Serbia-australia. Voi vedea germania. Prima surpriză. Joacă şi Jerome Boateng, adică germanul. Low l-a pus fundaş stânga în locul lui Badstuber care se resimte probabil după raidurile lui Krasici. Germanii au un echipament negru complet care pune în umbră faimosul lor vultur. Start. Germanii se duc în faţă dar Ghana e o trupă foarte robustă. Jucătorii ei de atac au o uşărinţă fantastică în lovirea mingii. La centrări piciorul pendulează doar puţin şi lovitura pleacă în forţă încât ai impresia că s-au antrenat c]u nui de cocos. Meciul e unul de skandenberg în care privirile scânteiază. Podolski începe să pună stângul la lucru. Trage la poartă şi Jonathan Mensah e aproape de autogol. Riposta africană: Ayew îl dezechilibrează pe mertesacker entrează dar Asamoah ratează. Meciul e viu ca un tablou impresionist. Lahm urcă spre careu şi e blocat în ultima clipă. Gyan scapă pe turnantă dar e blocat şi el. Ozil ăl imită într-o ocazie mult mai clară. Lahm scoate de pe linia porţii o reluare cu capul a lui Kevin Boateng. Se pşendulează ca într-un roller coaster. Bastian e azi mult mai ofensiv şi urcă mai des preluând arcul lui Ozil şi Muller. Trage puternic din lovitură liberă, Kingson respingeiar Khedira reia în blocaj. Echipele ăşi trag sufletul în pauză. 0-0 şi la Serbia-Australia. Partida se reia. Germanii forţează, ca totul să fie clar. Dar ghanezii nu sunt dispuşi să cedeze. Asamoah scapă singur cu neuer şi ratează. Rămâne 0-0 şi echipele trăiesc pe muchie de cuţit. Dincolo e tot 0-0 şi calificate sunt Germani şi Ghana. Nemţii nu găsesc culoarele deşi ar vrea să înscrie. Rămâne şutul. Şi iată că ozil primeşte un balon la 18 m central şi trage violent scuturând colţul drept al plasei lui Kingson. E 1-0 dar tot germanii şi ghanezii merg mai departe. Africanii încă n-au realizat şi Tagoe reia periculos cu capul pe lângă poartă, făcându-l pe Jerome Boateng să îmbrăţişeze bara. Intră Muntari. N-a mai plecat acasă după ce şi-a ceut scuze. Pericolul vine însă de la Ayew care face un un-doi cu gyan, primeşte în poziţie foarte bună dar Lahm îl blochează în genunchi cu figura lui de scutier viclean. Germanii aplică acum reţeta care le-a atras atâtea antipatii în trecut: fotbal economic cu multe pase şi apărare impenetrabilă. În 5 minute Australia marchează două goluri sârbilor iar aici ghanezii şi germanii încep un dans ca în stampele japoneze. Toţi îşi pasează mingea la limită, nimeni nu mai ameninţă, e o horă a prieteniei. Mai sunt 5 minute şi înscriu şi sârbii. Le mai trebuie un gol ca să se califice. Australienii ar mai fi avut nevoie de două acum le-ar trebui 3. banca ghaneză gesticulează făcând calcule. Dar finalurile vin fărăca nimc să ai cadă cum zic crupierii. Germania şi Ghana merg în optimi. Germania va întâlni Anglia. Edja e un şoc pe care nu mai am putereasă-l comentez. Serbia dezamăgeşte crunt. Oare noi am fi făcut mai mult?

Clasament final grupa D

1. GERMANIA          3 2-0-1 5-1 6p

2. GHANA                 3 1-1-1 2-2 4p

3. Australia                  3 1-1-1 3-6 4p

4. Serbia                      3 1-0-2 2-3 3p

Ghana – Germania 0:1 (0:0) 23 iunie 2010, Johannesburg / Soccer City Stadium, spectatori: 83.391, arbitru: Carlos SIMON (BRA)

Marcator: Mesut OEZIL (GER) 60′

Ghana: [22] Richard KINGSON – [2] Hans SARPEI [3] Asamoah GYAN (82′ [14] Matthew AMOAH) [4] John PANTSIL [5] John MENSAH (C) [6] Anthony ANNAN [8] Jonathan MENSAH [12] Prince TAGOE [Y] (64′ [11] Sulley MUNTARI) [13] Andre AYEW (92′ [18] Dominic ADIYIAH) [21] Kwadwo ASAMOAH [23] Kevin Prince BOATENG

Antrenor: Milovan RAJEVAC (SRB)

Germania: [1] Manuel NEUER – [3] Arne FRIEDRICH [6] Sami KHEDIRA [7] Bastian SCHWEINSTEIGER (81′ [18] Toni KROOS) [8] Mesut OEZIL [10] Lukas PODOLSKI [13] Thomas MUELLER (67′ [15] Piotr TROCHOWSKI) [16] Philipp LAHM (C) [17] Per MERTESACKER [19] CACAU [20] Jerome BOATENG (73′ [2] Marcell JANSEN)

Antrenor: Joachim LOEW (GER)

Cartonaşe galbene: Andre AYEW (GHA) 40′, Thomas MUELLER (GER) 43′

Australienii au marcat două goluri de generic, primul Cahill cu capul în stilul Lăcătuş din centrarea lui Hagi la meciul de pomină PSV Eindhoven-Steaua 5-1, al doilea un şut puternic de la 30 m pe jos al lui Holman. Sîrbii au înscris prin Pantelici, reluare din apropiere la un şut respins în faţă de Schwartzer care apărase excelent până atunci. Spre final sârbii au avut un penalty însă destinul alesese să-i pedepsescă pentru decepţiamară pe care au produs-o.

Australia – Serbia 2:1 (0:0), 23 iunie 2010, Nelspruit / Mbombela Stadium, spectatori: 37.836, arbitru: Jorge LARRIONDA (URU)

Marcatori: Tim CAHILL (AUS) 69′, Brett HOLMAN (AUS) 73′, Marko PANTELIC (SRB) 84′

Australia: [1] Mark SCHWARZER – [2] Lucas NEILL (C) [4] Tim CAHILL [5] Jason CULINA [6]

Michael BEAUCHAMP [7] Brett EMERTON [8] Luke WILKSHIRE (82′ [19] Richard GARCIA) [9] Joshua KENNEDY [16] Carl VALERI (66′ [11] Scott CHIPPERFIELD) [21] David CARNEY [23] Marco BRESCIANO (66′ [14] Brett HOLMAN)

Antrenor: Pim VERBEEK (NED)

Serbia: [1] Vladimir STOJKOVIC – [5] Nemanja VIDIC [6] Branislav IVANOVIC [10] Dejan STANKOVIC (C) [13] Aleksandar LUKOVIC [14] Milan JOVANOVIC [15] Nikola ZIGIC (67′ [9] Marko PANTELIC) [16] Ivan OBRADOVIC [17] Milos KRASIC (62′ [7] Zoran TOSIC) [18] Milos NINKOVIC [22] Zdravko KUZMANOVIC (77′ [8] Danko LAZOVIC)

Antrenor: Radomir ANTIC (SRB)

Cartonaşe galbene: Aleksandar LUKOVIC (SRB) 18′, Michael BEAUCHAMP (AUS) 49′, Luke WILKSHIRE (AUS) 50′, Milos NINKOVIC (SRB) 59′, Brett EMERTON (AUS) 67′

În celălalt meci din optimi rezultat azi se vor întâlni Ghana şi SUA. Mă duc la culcare având în minte zâmbetul lui Ozil, lucru mai rar pe figura lui ed cuceritor mongol cu ochi exoftalmici.

24 iunie 2010

ITALIA PE ULTIMUL LOC

Plouă întruna de ieri. Parcă ar veni toamna. În ton cu vremea din Africa de Sud. Toţi ochii sunt pe Germania-Anglia. Meciul deja a început. Excepţional titlu în The Mirror „Jeirmainia” joc de cuvinte cu prenumele lui Dafoe. Gerrard declară „Acum începe Cupa Mondială pentru noi”. Faimoasa mândrie britanică. Capello e mulţumit „ Asta e echipa pe care o ştiam”. Meciul din optimi va arăta însă adevărata faţăa aechipei Angliei. La nemţi e bucurie după calificare. „Ne bucurăm că întâlnim Anglia” a sps Low. Totuşi Bierhoff, care conduce delegaţia Germaniei la acest turneu final, s-a trezit primul şi a declarat „ Era bine să evităm Anglia”. Ce mi se pare extraordinar e că indiferent cine bate, va trebui să joace cu Argentina (sau cu Mexic, mă rog) pentru un loc în semifinale, în timp ce pe culoarul celeilalte semifinale se află Uruguay, Coreea de Sud, Ghana şi SUA. Chemarea lui Ghiggia a sunat mai tare decât speram în geleznele uruguayene. Să joace Forlan o nouă finală, după două luni? Mondialul începe cu adevărat acum. Iar Germania-Anglia e în fond un meci firesc pentru eci care , ca mine pledează pentru un turneu final cu 16 echipe.

Continui să nu înţeleg evoluţia ilogică a sârbilor. Antici declară resemnat „Meritam mai mult”. Da, dar de ce n-aţi obţinut? Când te sinucizi în direct cu două lovituri de pedeapsă începi să realizezi că grupa nu are decât 3 meciuri şi posibilitatea de a reveni nu e infinită. Sârbii şi-au probat încă o dată faimoasa lor capacitate de autodsitrugere, cu rezultate incerte, de care lumea avea să fie şocată prima oară într-un sfârşit de iunie 1914, la Sarajevo.

Sârbii ne-au pomenit şi pe noi. Vidici a spus: „Atmosfera în vestiarul nostru e sumbră pentru că am făcut cea mai bună primă parte de la acel 5-0 cu România în calificări.”şi aşa si-a adus aminte Cupa Mondială de noi. Fără comentarii…

Azi joacăItalia.pirlonu e anunţat în primul 11. cred că Lippi riscă foarte mut. Italienii ăşi dau cu părerea, sport naţional. Se hazardează un politician care militează pentru autonomia nordului să declare că meciul va fi cumpărat prin transferul unor jucători slovaci în serie A. După ce ăşi pune toată lumea în cap, Umberto Bossi, aşa îl cheamă, bate în retragere, spunând că a fost o glumă. „Ridi, pagliaci!”, o glumă în stil Becali. Nici slovacii nu stau pe roze. Selecţionerul Weiss s-a certat cu fiul săsu şi i-a făcut homosexuali de rahat pe ziariştii care voiau s-ţi ceară o părere. Weiss ămi aduce aminte de butada lui Churchill „Când cineva încearcă să te impresioneze agresiv cu personalitatea lui închipuieţi cum arată pe WC în cea mai neagră constipaţe”. Nu ştiu de ce  dar am impresi că meciul cu cele mai multe goluri de azi va fi Danemarca-japonia. Danezii au doar şansa victoriei, samuraii şi pe cea a egalului. E poate dorul deElkjaer Larsen însă mai cred şi că bunicul Morten Olsen îşi va dori să rămână în istoria Cm cu o partidă de pomină.

Au cuvântul marii jucători. Maradona „ Niciun jucător de la CM nu este măcar la 30% din nivelul lui Messi. De asemenea nicun jucător nu este la 30% din nivelul lui Tevez. Pentru că tevez te emoţionează când joacă.” Cu Messi sunt de acord dar la un procentaj de 70%. Dar despre tevez e o declaraţie din categoria gesturilor lui Diego prin care vrea să-şi motiveze elevii, începând cu pupăturile şi îmbrăţişările. El Pibed’oro continuă show-ul de pe bancă colorând un turneu final sărac în vedete. Şi tot Maradona a mai zis „Poate o să-l sun pe Mourinho dacă o să am nevoie de sfaturi”. Geniul recunoaşte geniul. Diego e mai savuros ca oricând dar să-l vedem ce va face dacă nu-i va nerge jocul. Beckenbauer prefaţează marele meci al optimilor. „Un astfel de meci trebuia să se dispute în semifinale nu în optimi. Oricum englezii par obosiţi pentru că joacă mai multe meciuri decât noi…a fot o prostie să termine pe locul doi, nu prea le-a ieşit strategia.” Se cam tem nemţii căci amintirea acelui 1-5 de la Munchen de acum 9 ani încă mai persistă. Dunga rezistă greu presiunii. A înjurat un ziarist făcându-l „Animal! Măgar! Pămpălău!” E drept că a zis încet, doar pentru el, dar microfonul a aînregistrat.e surprinzător că deşi se ştie că tehnica a evoluat în aşa fel încât intimitatea e aproape de zero,Dunga nu s-a putut abţine. Războiul cu ziariştii e vechi de când lumea fotbalului dar sper ca piticul Dombey (Dunga sau Mutulică) sa nu ajungă să fie linşat de suporteri dacă nu câştigă cupa, ca bietul instructor de înot Countinho. Care a muirt într-un accident pe când făcea scufundări. Sau poate de către presă, care iată ştie să reacţioneze: atacantul algerian Saifi a pălmuit o reporteră la ieţirea de la vestiare, supărat pe ziarul reprezentat de ea. Numai că Ashma Halimi a replicat cu un pumn în gură. Nu ştiu unde se va ajunge pe aecastă spirală. „Fotbalul e jocul care face oameni din golani” scrie azi Traian Radu Ungureanu, idee ce pare să se pootrivească cu gestul lui Saifi.

Şi acum să ne pregătim pentru Bratelli d’Italia, frumosul imn al squadrei azzura. Noutăţi la peninsulari. Gatusso titular. La slovaci micul Weiss e pe tuşă. Începe meciul. Determinare la italieni. Vor să aibă mingea cât mai repede. Îmi dau seama că Italai nu a condus niciodată la acest Mundial. Şi iatăcă era s-o păţească din nou. Hamsik primeşte de la Vitek în zona pivotului dar reia slab. Se joacă prudent. Pare acel drol de guerre din iarna’39-’40. numai că un proiectil rătăcit explodează în poarta Italiei. De Rossi pasează greşit lui Kucka. Pasă rapidă la Vitek care la graniţa careului mare, dar cu poarta mare în faţă. Şut precis la colţul lui Marchetti şi e 1-0. italai încearcă o ripostă dar nuţi revine din lovitura primită. Montolivo nu e nicăieri. Trage slab iar apoi ratează din careu. Pare imaginea însăşi aunei echipe neputincioase şi camereleinsită pe chipul preocupat al lui Pirlo, rămas din nou pe bancă. La paraguay-Noua Zeelandă e 0-0. vine pauza. Lippi mută cu Quagliarella şi maggio în locul lui gatusso şi Criscito. Doi oameni de la Napoli şi parcă Italai e ami vioaie. Centrează pepe şi Iaquinta reia cu capul însă lovitura e slabă. Prilo începe alergarea. Maggio împinge jocul pe flancul drept. E mai activ edcât Criscito acest fundaş dreapta care-mi aduce aminte de fostul baseball-ist căsătorit cu marilyn Monroe. Zambrotta aleargă haotic pe stânga.are o privire speriată, departe de aerul şmecehresc cu care nega că l-a trs de tricou pe Hagi în careu acum 10 ani. Ultimul meci al lui Hagi l anaţională, încheiat cu un cartonaş roşu, sfârşit de drum ca al lui Zidane…

Intră Pirlo. Montolivo predă cutia cu butoane. Mijlocul Italiei se limpezeşte. Maggio găseşte o pasă către Di Natale dar vârful lui Udine trage p elângă deşi Iaquinta era singur cu poart agoală. Pirlo îl angajează pe Quagliarella. Şut pe jos, Mucha prinde, dar Italia speră. E un alt joc în care a apărut tensiunea pentru căse apropie punctul culminant. Pirlo împinge uşor jocul şi Di Natale trage iar dar Mucha e acolo. Suspansul creşte. E ca în filmele în care te aştepţi să apară în cadru criminalul lovind cu cuţitul. Italia are nevoie de un gol pentru că la Polokwane uned e celălalt meci scorul se menţine 0-0. lippi s euită spre tabelă cu chipul unui părinte care primit vestea că fiii lui au căzut pe front. Şut Quagliarella dar Skrtel scoate de pe linia porţii. Italienii cer gol. Reluările nu ne pot edifica. Pare un nou caz Bahramov. Agilul Stoch care e un veritabil piston în mijlocul sovac se duce întins şi trage p elângă. Putea să scufunde corabia Italiei. Mijlocul ei e rarefiat căci Pirlo nu s eretrage. Şi asta îi costă pe macaronari. Hamsik centrează din corner, respinge Chiellini tot către hamsik care trimite în faţa porţii lui Vitek. Chiellini pare ţintuit, nu strînge şi Vitek reia necruţător la colţul scurt 2-0. Mai e un sfert de oră şi Italia va spune adio Mundialului. Italienii par blocaţi şi Stoch se plimbă nestingherit prin faţa fundaşilor lui Lippi. Dar iată că Pirlo schimbă elegant partea spre Quagliarella. Acesta i amingea şi atacă frontal. Un doi în careu cu Iaquinta şut respinge Mucha la Di Natale care reia în poart agoală. Meciul se încinge bine. În poarta slovacă Quagliarella s-a ciocnit cu Mucha. Portarul Slovaciei încearcă să tragă de timp. Italia a primit gura de jătatec de care avea nevoie. Îşi reconfirmă titlul de regină a suspansului. E calr cel mai tensionat meci de până acum. Dincolo rămâne 0-0. mingea pluteşte în careul slovac. Respinge Skrtel la Di natale. Dribling şi ecntrare în faţa porţii. Quagliarella reia în gol. Ofsaid. „Fuck you” iese de pe buzele napoletanului. Vibrez la efortul Italei. Însă slovacii lovesc decisiv. Chiellini trimite tare spre marchetti şi portarul nu poate controla trimiţănd în aut. Aruncare spre nou intratul Kopunek care vine tare pe culoar fără DE Rossi, rămas pe loc. Kopunek înţeapă mingea înaintea lui Marchetti şi aceasta se duce cu boltă în plasă. S-a terminat? Nu căci Quagliarella şutează cu boltă în vinclu de la 22 m 3-2. Unde a fost acest vârf până acum, signor Lippi? E minutul 5 din prelungiri. Slovacii fac ultima schimbare. Pepe dă cu mingea de pământ de vervi. O ultimă şansă. Chiellini aruncă lung de la margine. Mingea ajunge la Pepe care reia crobatic pe lângă. Banca Italiei sare în aer. Se aude fluierul de sfârşit. Weiss antrenorul ăşi sărută fiul pre creştet. Quagliarella plânge consolat de Cannavaro. Îmi pare rău pentru Italia dar Lippi poartă o mare parte din vină. Să laşi acasă pe Toni, Totti, Del Piero, Cassano şi apoi pe bancă pe Pirlo şi Quagliarella. În fine se vor ocupa gazetarii de el. Maetrul aîmbătrânit şi s-a văzut. Renunţ la Paraguay-Noua Zeelandă. Însuşi antrenorul sud americanilor Gerardo martino a declarat că a fost un meci slab al elevilor săi. Aveam să văd un rezumat mai târziu şi să-i dau dreptate. Jumătăţi ed ocazii. Să potrivim clalsamentul:

Clasament final grupa E

1. PARAGUAY         3 1-2-0 3-1 5p

2. SLOVACIA           3 1-1-1 4-5 4p

3. Noua Zeelandă        3 0-3-0 2-2 3p

4. Italia                        3 0-2-1 4-5 2p

Italia pe ultimul loc, în spatele Noii Zeelande care pleacă acasă neînvinsă. Cine ar fi crezut aşa ceva? Probail nici pariorii englezi care mizează pe victoria la Wimbledon a copiilor lor încă în pântecul mamei.

Slovacia – Italia 3:2 (1:0), 24 iunie 2010, Johannesburg / Ellis Park Stadium, spectatori: 53.412, arbitru: Howard WEBB (ENG)

Marcatori: Robert VITTEK (SVK) 25′, Robert VITTEK (SVK) 73′, Antonio DI NATALE (ITA) 81′, Kamil KOPUNEK (SVK) 89′, Fabio QUAGLIARELLA (ITA) 90’+2

Slovacia: [1] Jan MUCHA – [2] Peter PEKARIK [3] Martin SKRTEL [5] Radoslav ZABAVNIK [6] Zdenko STRBA (87′ [20] Kamil KOPUNEK) [11] Robert VITTEK (92′ [9] Stanislav SESTAK) [15] Miroslav STOCH [16] Jan DURICA [17] Marek HAMSIK (C) [18] Erik JENDRISEK (94′ [22] Martin PETRAS) [19] Juraj KUCKA

Antrenor: Vladimir WEISS (SVK)

Italia: [12] Federico MARCHETTI – [3] Domenico CRISCITO (46′ [2] Christian MAGGIO) [4] Giorgio CHIELLINI [5] Fabio CANNAVARO (C) [6] Daniele DE ROSSI [7] Simone PEPE [8] Gennaro GATTUSO (46′ [18] Fabio QUAGLIARELLA) [9] Vincenzo IAQUINTA [10] Antonio DI NATALE [19] Gianluca ZAMBROTTA [22] Riccardo MONTOLIVO (56′ [21] Andrea PIRLO)

Antrenor: Marcello LIPPI (ITA)

Cartonaşe galbene: Zdenko STRBA (SVK) 16′, Fabio CANNAVARO (ITA) 31′, Robert VITTEK (SVK) 40′, Peter PEKARIK (SVK) 50′, Giorgio CHIELLINI (ITA) 67′, Simone PEPE (ITA) 76′, Jan MUCHA (SVK) 82′, Fabio QUAGLIARELLA (ITA) 83′

Paraguay – Noua Zeelandă 0:0, 24 iunie 2010, Polokwane / Peter Mokaba Stadium, spectatori: 34.850, arbitru: Yuichi NISHIMURA (JPN)

Paraguay: [1] Justo VILLAR – [3] Claudio MOREL [4] Denis CANIZA (C) [5] Julio Cesar CACERES [7] Oscar CARDOZO (66′ [19] Lucas BARRIOS) [9] Roque SANTA CRUZ [13] Enrique VERA [14] Paulo DA SILVA [15] Victor CACERES [16] Cristian RIVEROS [18] Nelson VALDEZ (67′ [10] Edgar BENITEZ)

Antrenor: Gerardo MARTINO (ARG)

Noua Zeelandă: [1] Mark PASTON – [3] Tony LOCHHEAD [4] Winston REID [5] Ivan VICELICH [6] Ryan NELSEN (C) [7] Simon ELLIOTT [9] Shane SMELTZ [10] Chris KILLEN (79′ [22] Jeremy BROCKIE) [11] Leo BERTOS [14] Rory FALLON (69′ [20] Chris WOOD) [19] Tommy SMITH

Antrenor: Ricki HERBERT (NZL)

Cartonaşe galbene: Victor CACERES (PAR) 10′, Roque SANTA CRUZ (PAR) 41′, Ryan NELSEN (NZL) 56′

Viaţa continuă. La Rustenburg cu Danemarca-japonia. Deja am menţionat că danezii n-au decât varinat victoriei pentru că nici nu stau la discuţie. Simon Poulsen şutează din start. Se pare c-am ales bine. Koldrup reia pe lângă din corner. Danezii aleargă ca nebunii. Sunt peste tot ca în năvălirile tătare. Japonezii muşcă şi ei. Okubo centrează matsui şterge balonul dar mingea se loveşte de piciorul lui Sorensen. Matsui nu se lasă. Pasează pe culoar şi Hasebe şuteazp violent peste poartă. Pe reualre migea vine periculos spre camera din spatele porţii şi mă feresc instinctiv ca spectatorii de la începuturile cinematografiei când locomotiva „intra” în sală depe pânză. Tomasson trage puţin pe lângă. Japonia are o lovitură liberă de la peste 30 m lateral dreapta. Se pregăteşte Honda. Şi şutul se duce glonţ în plasa lui Sorensen, prins puţin pe picior greşit. Un gol extraordinar. Danezii nu se lasă. C. Poulsen îl angajează pe Tomasson dar Kawashima scoate. Nordicii au obosit puţin căci japonezii au închis ecluza şi mingea nu mai curge în jumătatea lor. Koldrup îl faultează pe Okubo la 27 m , conform televiziunii. Toţi ochii sunt pe Honda. E prima lovitură liberă după gol. Honda e lângă minge dar cel care bate este Endo. Perfect. Mingea ocoleşte zidul şi se duce la colţ 2-0. a trecut o jumătate de oră şi danezii par să nu mai înţeleagă nimic. Morten Olsen îl scoate pe Jorgensen. Intră al treilea Pulsen jakob. Japonezii celebrează avantajul printr-un pressing necruţător. Sunt mereu în preajma mingii. Fundaşul komano ajunge să şuteze în cross obţinând un corner. Morten Olsen scrie de zor. Vine pauza. Partea a doua continuă la fel, cu danezii în ceaţă şi japonezii peste tot ca floricelele de porumb pocnicn în tigaie. Endo bate din nou o lovitură liberă mingea nu mai e aşa puternic ci se duce cu boltă spre Sorensen. Braţele lui par să aibă un fel de arc căci mingea îi ricoşează peste cap, în bară. Scăpaţi danezii se aruncă în atac şi Tomasson ratează din careu. Olsen scoate un fundaş central şi bagă un atacant. Antrenotul danez se agită cum nu l-am mai văzut până acum. Totuşi danezii nu găsesc poarta secretă de intrare în tabăra japoneză. Au trecut la mingi lungi pe Bendtner. Rommedahl pune piciorul cu noroc pe o minge şi i-o pasează lui Tomasson care luftează. L-au cam lăsat curelele pe fostul golgeter al li Milan. Nici Rommedahl nu mai are verva din partida cu Camerun. Japonezii sunt tot mai siguri pe măsură ce trece timpul. Jakob Poulsen trăzneşte bara cu un şut din întoarcere. E ceva putred în Danemarca. Penalty la Agger. Hasebe l-a împins. Se pregăteşte Tomasson. Şut în portar dar mingea îi revine şi nu mai ratează. Danezii au punctat numai pentru impresie. Honda primeşte la coţul careului, trece ed Rommedahl căci apărarea daneză e rarefiată şi atrebuit să se replieze un atacant, se opreşte se întoarce şi pasează spre Okazaki liber cu poarta goală. Golul e o simplă formalitate. Banca japoneză dă frâu liber bucuriei. Una din rezerve îi ttrage uşor un şut în und lui Okazaki. Bine ca nu-şi face sepuku. În tribuneun suporter danez încearcă să consoleze o fată îmbufnată. Fluier final. Imaginicu bucuria niponă. Olanda a învins Camerunul. Am să văd mâine golurile. Acum clasamentul.

Clasament final grupa F

1. OLANDA   3 3-0-0 5-1 9p

2. JAPONIA   3 2-0-1 5-2 6p

3. Danemarca  3 1-0-2 3-5 3p

4. Camerun      3 0-0-3 2-6 0p

Optimile: Olanda-Slovacia şi Japonia-Paraguay.

Danemarca – Japonia 1:3 (0:2), 24 iunie 2010, Rustenburg / Royal Bafokeng Stadium, spectatori: 27.967, arbitru: Jerome DAMON (RSA)

Marcatori: Keisuke HONDA (JPN) 17′, Yasuhito ENDO (JPN) 30′, Jon Dahl TOMASSON (DEN) 81′, Shinji OKAZAKI (JPN) 87′

Danemarca: [1] Thomas SORENSEN – [2] Christian POULSEN [4] Daniel AGGER [6] Lars JACOBSEN [9] Jon Dahl TOMASSON (C) [10] Martin JORGENSEN (34′ [14] Jakob POULSEN) [11] Nicklas BENDTNER [12] Thomas KAHLENBERG (63′ [21] Christian ERIKSEN) [13] Per KROLDRUP (56′ [18] Soren LARSEN) [15] Simon POULSEN [19] Dennis ROMMEDAHL

Antrenor: Morten OLSEN (DEN)

Japonia: [21] Eiji KAWASHIMA – [2] Yuki ABE [3] Yuichi KOMANO [4] Marcus Tulio TANAKA [5] Yuto NAGATOMO [7] Yasuhito ENDO (91′ [20] Junichi INAMOTO) [8] Daisuke MATSUI (74′ [9] Shinji OKAZAKI) [16] Yoshito OKUBO (88′ [15] Yasuyuki KONNO) [17] Makoto HASEBE (C) [18] Keisuke HONDA [22] Yuji NAKAZAWA

Antrenor: Takeshi OKADA (JPN)

Cartonaşe galbene: Yasuhito ENDO (JPN) 12′, Yuto NAGATOMO (JPN) 26′, Per KROLDRUP (DEN) 29′, Christian POULSEN (DEN) 48′, Nicklas BENDTNER (DEN) 66′

Cameun – Olanda 1:2 (0:1), 24 iunie 2010, Cape Town / Green Point Stadium, spectatori: 63.093, arbitru: Pablo POZO (CHI) 

Marcatori: Robin VAN PERSIE (NED) 36′, Samuel ETOO (CMR) 65′ penalty, Klaas Jan HUNTELAAR (NED) 83′

Camerun: [16] Hamidou SOULEYMANOU – [2] Benoit ASSOU-EKOTTO [3] Nicolas NKOULOU (73′ [4] Rigobert SONG) [7] Landry NGUEMO [8] GEREMI [9] Samuel ETOO (C) [11] Jean MAKOUN [12] Gaetan BONG (56′ [23] Vincent ABOUBAKAR) [13] Eric CHOUPO MOTING (72′ [17] Mohamadou IDRISSOU) [14] Aurelien CHEDJOU [19] Stephane MBIA

Antrenor: Paul LE GUEN (FRA)

Olanda: [1] Maarten STEKELENBURG – [3] John HEITINGA [4] Joris MATHIJSEN [5] Giovanni VAN BRONCKHORST (C) [6] Mark VAN BOMMEL [7] Dirk KUYT (66′ [17] Eljero ELIA) [8] Nigel DE JONG [9] Robin VAN PERSIE (59′ [21] Klaas Jan HUNTELAAR) [10] Wesley SNEIJDER [12] Khalid BOULAHROUZ [23] Rafael VAN DER VAART (73′ [11] Arjen ROBBEN)

Coach: Bert VAN MARWIJK (NED)

Cartonaşe galbene: Dirk KUYT (NED) 17′, Nicolas NKOULOU (CMR) 25′, Rafael VAN DER VAART (NED) 65′, Giovanni VAN BRONCKHORST (NED) 70′, Stephane MBIA (CMR) 81′

Mâine se termină faza grupelor. O să aleg Portugalia – Brazilia şi Spania – Chile.în dauna Coreei de Nord cu Coasta de Fildeş şi a Elveţiei cu Honduras. După Italia şi Franţa s-ar putea ca Spania să plece şi ea acasă. Vom vedea. Pun punct aici şi reiau dimineaţă. A fost o zi spectaculoasă care sper să-mi dea un somn liniştit. Emoţiile meciului Italiei îşi vor face efectul…

25 iunie 2010

MECIURILE PRIETENIEI

            Subiectul zilei e Italia, desigur. „Bufoni mondiali” titrează cam dur Gazeta Sporturilor. „Finala de pe aeroport, Franţa-Italia” găselniţă lansată pe internet. Ce zice Lipp? „Mă doare de mor. Îmi asum întreaga responsabilitate pentru eliminare. N-am fi câştigat oricum Mundialul dar echipa din grupa asta n-a fost Iotalia.” Marcelo Lippi n-a avut inspiraţie, pe totţi ne lasă la un moment dat, dar ştiesă se retragă demn. Jucătorii ăşi pun cenuşă în cap. Slovacii îşi strigă bucuria. „ E cea mai frumoasă zi din viaţa mea după naşterea fiului meu” declară Weiss. O să mai aştepte mult şi bine pentru alta căci ăl aşteaptă Robben în optimi. „Italia delusione e lacrime. Giocatori senza parole” scrie Corriere dello sport. Alt titlu din acelaşi ziar „Italia, che vergogna. Fuori e ultima nel girone.” Gazzeta dello sport loveşte „Cea mai porastă naţională din istorie”. Am citta cele mai dure titluri. Totţi merg pe ideea că Italai s-a făcut de râs, netrecând de grupe, după 36 de ani, de pe vremea lui Valcareggi care era îndemnat să se arunce de pe stânca tarpeiană. Jucau pe atunci în naţională Riva, Rivera, Zoff, mazzola şi …Fabio Capello. Lippi are şi un apărător în persona lui Dunga. „Încetaţi să ne mai criticaţi. Nu e doar vina lui Lippi că Italia a fost eliminată.” Da, nu e doar vina lui ci numai 90%. Aşa e viaţa. Mai şi pierzi. Să aşteptăm şi meciurile de azi şi vom trage o concluzie. Caout golurile la Olanda-Camerun 2-1. ia să vede.1-0 Van Persie. Un doi pe dreapta cu Van der Vaart şi şut din unghi printre piciarele portarului camerunez. 1-1 Eto’o din penalty. Geremi a executat o lovitură liberă în Van edr Vaart care s-a ferit ridicând braţul. Din nefericire era în propriul careu. 2-1 Huntelaar. Robben scapă pe dreapta talonat de Rigobert Song. Nu vrea să forţeze aşa că se întoarce, se duce spre centru şi şutează cu stângul în bară. Mingea revine la Huntelaar care însrie de aproape. Aşa s-a scris istoria celui de-al treilea meci câştigat de Olanda lăsând impresia că nu forţează. Specialiştii vădOlanda foarte sus.cel puţin în sferturi pentru că Slovacia nu contează, cu toată victoria ei cu Italia. Le dau dreptate.

            Anglia-Germania continuă să canalizeze energiile. Ozil este denumit Messi al germanilor. Nici chiar aşa. „Thenica e moştenire de la turci, iar disciplina şi mentalitatea de a nu renunţa niciodată sunt implanturi germane” declară el, musulmanul carerecită din Coran chiar şi înainte de meci. Îmi plac titlurile din ziarele engleze. Daily record cu o mostră de umor: „ 3 meciuri, 2 goluri, o victorie…noroc zero!” concurat de The Guradian „ vestea bună: Anglia s-a calificat! Vestea rea: întâlneşte Germania”. În schimb Daily Star sare calul cu „Întoarcerea cămăşilor negre” cu trimitere la culoarea uniformelor SS. Ca şi cei care au descoperit că tatăl lui Capello a stat 3 ani în lagărele naziste după ce Italaia capitulat în 1943 şi asta îi va motiva în plus pe băieţii lui Fabio. Jermain  Defoe declară că el se aşteaptă la penalty-uri pentru care englezii se pregătesc de 40 de zile. Mai e doar puţin şi febra se va stinge lăsând locul protagoniştilor. Numai mâine nu-i poimâine cu zice vorba din popor.

            Presa ţine să reamintească scorul ultimului Brazilia-Portigalia, 6-2 meci amical. Să fiu sincer nu m-ar deranja săs e repet şi azi. Până una lat ziariştii din Argentina au surprins o bătaie la antrenamentul Braziliei între Luisao şi Julio cesar pe care i-a despărţit Robinho. Uned era Dunga? „A fost o glumă” au susţinut actorii pugilatului. Vedem urmele diseară. Spania-Chile e celălalt meci de interes al zilei. Va juca Iniesta. Spania trebuie să câştige căci e greu de presupus că Elveţia se vaîmpiedica de Honduras. Problema este că dacă elveţia reuşeşte un golaveraj mai bun decât al Spaniei ibericii vor întâlni cel mai probabil Brazilia în optimi, dând peste cap calculele „marilor specialişti de la castrol careau ajuns la concluzia că Spania-Brazilia e cea mai probabilă finală. Poate au făcut calculele la abac. În această atmosferă de surescitare toată lumea uită de Chile care are şansa ei chiar şi învinsă. Dar Chile are în primul rând o echipă foarte bună. Meciul se anunţă crâncen. Chile nu va risca să stea la mâna elveţienilor. Abia aştept.

            Deicamdată noi titluri. Presa slovacă a scris că eliminarea Italiei a fost „un orgasm fotbalistic”. Iată că sexul vinde bine şi ziare fiind folosit nu doar în reclame. Jermain Defoe s-a simţit dator să-i răspundă lui Beckenbauer „Beckenbauer e prostul dacă vorbeşte aşa despre noi”. De multe ori fotbalul a penalizat declaraţiile stupide şi am impresia că Defoe tocmai a semnat sentinţa formaţiei lui Capello.

            Se apropie meciul Braziliei. Ziua de azi mai are o miză. S-au marcat până acum 95 de goluri aşa că sunt curios să văd cine va înscrie golul 100 al CM 2010.

            Legătura la meciul de limbă portugheză de la Durban. Sunt 25 de garde. Queiroz trimite în teren o echipă defensivă cu fundaşul Coentrao în atac. Normal, ăl avantajează egalul. Declaraţiile că va juca ofensiv nu mai contează. La brazilieni mijlocul e susţinut de Dani Alves, cei doi închizători, Gilberto Silva şi Felipe Melo şi de Julio Baptista, pe poziţie de vârf. Începe meciul. Brazilia se instalează în terenul advers. Dă drumul jocului ei de pase care pare un cântec de leagăn menit să adoarmă adversarul. Acea samba ceva mai lină. Ţine de minge ca un jandarm stăpânind mulţimea. Portughezii s emulţumesc să arunce balonul spre Ronaldo şi Danny, de cele mai multe ori prin filtrul Tiago. El ratează prima ocazie: Pepe îi centrează, Tiago preia larg şi şutează pe lângă. Brazilienii nu sunt deranjaţi. Deşi nu forţează se simte lipsa lui Kaka, aflat undeva în tribună. Lucio şi Gilberto Silva încearcă să găsească culoarea iar Dani Alves poarta şutând în două rânduri doar pentru a-şi roda ghetele. Jocul Braziliei dă roade. Luis Fabiano are mingea în colţul careului şi o strecoară cu efect  printe fundaşii portughezi care parcă admiră frumuseţea execuţiei. Din spate apare bursc Nilmar care şutează în palmele lui Eduardo iar balonul şterge bara. Portugheziirăspund cu un plonjon în careu al lui Tiago,în speranţa unui penalty. Arbitrul nu ezită şi scoate cartonaşul galben. Brazilia reduce fotbalul la esenţe: diagonală Maicon spre fabiano stop perfect şut pe lângă. Simplu şi frumos. Dar mult prea rar căci mitanul se termină în scrâşnet de crampoane. Pepe şi Felipe Melo se lovesc ca doi gladiatori. Dunga îl scoate pe Melo care nu-şi domolise furia nici după ce luase un galben. Final cu zerope tabelă şi 7 cartonaşe galbene în teren. Meciul se reia în acelaşi ritm. Mi-aş dori un gol portughez ca să văd dacă Brazilia se poate trezi din letargia care o face să piardă atât de uşor baloanele. Luitanii par să mă audă. Vor ceva mai mult edcât pendulările de fante ale lui Ronaldo care se roteşte ca pe un podium de prezentare. Cristiano fuge cu Lucio, care acordă corner cu un ultim efort. Mingea ăi revine, se duce spre poartă, jandarmul Lucio e în coasta lui, dar Ronaldo trimite perfect pe tavă lui Raul meireles la 6 m. În faţa lui mai e doar Julio Cesar care se aruncă cu pchii închişi şi braţele înainte. Vrăjit Meireles cu toată poarta în faţă ocheşte chiar acele braţe care par o rugă nesfârşită. Julio Cesar se accidentează. Banca Braziliei intră în panică. Repede doi masori sunt lângă portarul brazilian. Unul îl freacă pe spate, altul pregăteşte lichidele şi un tricou ed schimb căci celălalt se pare că a cedat. Julio Cesar pare enervat de atâta solicitudine. Corner. Centrate portugheză şi Lucio respinge lung. „Să înceteze gluma asta” pare să spsună el dar nimeni nu-l bagă în seamă. Colegii lui par să-i eda apă la moară lui Cruyff. Pasează lateral în zona neutră din jumătatea portugheză apoi aruncă în faţă mingea pe care şlusitanii o preiau uşor. Degajare lungă spre Luco sau Juan şi totul se reia. Îmi spun că aşa ceva e normal din moment ce jocul Braziliei e ordonat de micul Josue care pare dintr-o echipă de juniori. Când imaginea e gros planam impresia că e ceva defect la cadrelecu Josue. E mult prea mic. Pasează repede spre omul ecl mai apropiat şievită orice ciocnire. Pare vărul lui Elton care făcea deliciul tribunei stelsite acum câţiva ani. Acel Elton pe care primul contact cu un adversar l-a aruncat cu roţile în sus încât aveam impresia că pe teren intrase fii-mea care avea atunci 5 ani.lucio e singurul care vrea mai mult. Urcăîn terenul portughez dar nu-l găseşte decât pe Ramires. Şut deviat şi Eduardo scoate greu. A fost cât pe ce să strice pietenia instaurată în teren. Lucio pare să-şi ecară scuze lovind o centrare cu mâna, în careu. Gelos Juan se apucă să dribleze tot în propriul careu, Danny îi fută mingea dar alunecă şi se loveşte de Julio Cesar. Meciul se termină în fluierăturile publicului care nu înţelege de ce a dat banii pe un film de Oscar şi s-a ales doar cu trailerul împănat cu multe reclame. La Nelspruit ivorienii lui Drogba au oprit tabela la 3-0 în meciul cu coreenii. O să văd cum fac cu golurile căci trebuie s-o iau din loc repede. E vineri şi mergem la Buzău, la copii. Totul decurge normal, cât ed normal poate fi să mergi pe un drum cu două benzi pe sens, una mai îngustă decât cealaltă. Când ajungem Spania-Chile abia aînceput. La Bloemfontein se joacă la ceeaşi oră Elveţia-Honduras. N-am ajuns la cota 100. în mod logic Spania preia cârma.torres sprintează mereu cao gazelă. E acolo în coasta apărării chiliene. Dar elevii lui Bielsa nu vor să fie carne de tun. Beausejour combină cu Valdivia şi-l serveşte pe Gonzalez la 7 m. Şut peste. Spania răsuflă uşurată. Nimeni nu şi-a închipuit un meci uşor cu aceşti spanioli greu de domolit. Xavi şi Inieta se rotesc mereu căutând pasele decisive dar lumina nu apre. Salvare vine în mod nespera. O minge spre Torres aflat pe extrema stângă. Lângă el apre cinevaîn bleu. Dar pară chilienii sunt în roşu iar spaniolii în albastru. E portarul Bravo, mult ieşit din poarta chiliană. Rueşeşete să respingă balonul dar la David Villa care ăncearcă direct poarta. Şi mingea se duce cuminte în plasă dând cu tifla golakeeperului sud american cuprins de mirajul aventurii carea făcut atâtea victime de la Higuita la Chilavert. Elveţia nu recepţionează chemarea. E ţinutî în şah de Honduras. Spaniolii au un corner. Se înalţă Pique şi reia peste. Chilienii repun rapid. Mingeae la Beausejour care accelerează. Capdevilla nu e şi chilianul vede clar ţinta. Golul pare aproape dar pique se repliază superb şi blochează şurul lui beausejour. Defensiva spaniolă nu pare în cea mai bună formă. Este însă de ajuns ca Iniesta să preia un balon la 20 m de poartă să-l trimită lui Villa retur la 12 m şi şut în colţul lung în stilul decisivului din semifinala cu Chelsea de anul trecut. E 2-0 şi arebitrulse simte dator să-şi aducă şi elprinosul. Estrada vede al doilea galben pentru un fault la Torres. Sancţiune gratuită căci fundaşul chilian l-a agăţat pe Tprres în md involuntar. Meciul s-a cam decis. Elveţia continuă să nu răspundă. Bielsa nu renunţă. Intrduce doi jucători şi prinde speranţe căci unul din ei, Millar, trimite un lob de la 20 m, deviat de Pique, şi însrie. E 2-1, mai e aproape o repriză iar la egal Chile evită Brazilia. „Să vezi meci” îmi spun uitând că chilienii au un om mai puţin. Mă surpinde apatia sau neputinţa elveţienilor. Chile împingepuţin jocul dar se stinge rapid. Spaniolii dau drumul maşinii de pase care e cea mai performantă la nivelul actual. Surprinzător chilienii se resemnează. Am ajunsîntr-un punct în care logica se frânge cu troznet: deşi două goluri elveţeien îi pot trimite acasă, deşi un gol le poate aduce primul loc şi un adversar mai slab în optimi, Chile nu mai riscă nimic. Un meci decisiv în care una din echipe se mulţumeşte să piardă la limită. Dacă ăsta e fotbalul la nivelul lui cel mai înalt eu prefer lufturile lui Toja din campionatul intern. Partida se transformă în amical; chileinii pot mai mult dar nu mai vor. Descumpănit Bielsa se ia cu mâna de tâmple după ce a strigat în continuu. Fotbalul e tare ciudat câteodată. Fabregas încearcă să şteargă impresia dar luftează în careu. Elveţienii par să fi luat aceleaşi pastile ca chilienii. De la Bloemfontein nu vine nicio veste. Un meci de la care am sperat multe se termină urât. Reţin golul 100 în dreptul lui Iniesta şi fac clasamentele:


Clasament final grupa G

1. BRAZILIA             3 2-1-0 5-2 7p

2. PORTUGALIA      3 1-2-0 7-0 5p

3. Coasta de Fildeş     3 1-1-1 4-3 4p

4. Coreea de Nord      3 0-0-3 1-12 0p

Clasament final grupa G

1. SPANIA     3 2-0-1 4-2 6p

2. CHILE        3 2-0-1 3-2 6p

3. Elveţia         3 1-1-1 1-1 4p

4. Honduras    3 0-1-2 0-3 1p


Optimi: Brazilia-Chile şi Spania-Portugalia.

Portugalia – Brazilia 0:0, 25 iunie 2010, Durban / Durban Stadium, spectatori: 62.712, arbitru: Benito ARCHUNDIA (MEX) 

Portugalia: [1] EDUARDO – [2] BRUNO ALVES [5] DUDA (54′ [11] SIMAO) [6] RICARDO CARVALHO [7] CRISTIANO RONALDO (C) [10] DANNY [15] PEPE (64′ [8] PEDRO MENDES) [16] RAUL MEIRELES (84′ [14] MIGUEL VELOSO) [19] TIAGO [21] RICARDO COSTA [23] FABIO COENTRAO

Antrenor: Carlos QUEIROZ (POR)

Brazilia: [1] JULIO CESAR – [2] MAICON [3] LUCIO (C) [4] JUAN [5] FELIPE MELO (44′ [17] JOSUE) [6] MICHEL BASTOS [8] GILBERTO SILVA [9] LUIS FABIANO (85′ [23] GRAFITE) [13] DANI ALVES [19] JULIO BAPTISTA (82′ [18] RAMIRES) [21] NILMAR

Antrenor: DUNGA (BRA)

Cartonaşe galbene: LUIS FABIANO (BRA) 15′, JUAN (BRA) 25′, DUDA (POR) 25′, TIAGO (POR) 31′, PEPE (POR) 40′, FELIPE MELO (BRA) 43′, FABIO COENTRAO (POR) 45′

 

Coreeade Nord – Coasta de Fildeş 0:3 (0:2), 25 iunie 2010, Nelspruit / Mbombela Stadium, spectatori: 34.763, arbitru: Alberto UNDIANO (ESP)

Marcatori: Yaya TOURE (CIV) 14′, ROMARIC (CIV) 20′, Salomon KALOU (CIV) 82′

Coreea de Nord: [1] RI Myong Guk – [2] CHA Jong Hyok [3] RI Jun Il [4] PAK Nam Chol [5]

RI Kwang Chon [8] JI Yun Nam [9] JONG Tae Se [10] HONG Yong Jo (C) [11] MUN In Guk (67′ [12] CHOE Kum Chol) [13] PAK Chol Jin [17] AN Yong Hak

Antrenor: KIM Jong Hun (PRK)

Coasta de Fildeş: [1] Boubacar BARRY – [3] Arthur BOKA [4] Kolo TOURE [5] Didier ZOKORA [9] Ismael TIOTE [10] GERVINHO (64′ [8] Salomon KALOU) [11] Didier DROGBA (C) [13] ROMARIC (79′ [7] Seydou DOUMBIA) [18] Kader KEITA (64′ [15] Aruna DINDANE) [19] Yaya TOURE [21] Emmanuel EBOUE

Antrenor: Sven Göran ERIKSSON (SWE)

 

Chile – Spania 1:2 (0:2), 25 iunie 2010, Tshwane/Pretoria / Loftus Versfeld Stadium, spectatori: 41.958, arbitru: Marco RODRIGUEZ (MEX)

Marcatori: David VILLA (ESP) 24′, Andres INIESTA (ESP) 37′, Rodrigo MILLAR (CHI) 47′

Chile: [1] Claudio BRAVO (C) –  [3] Waldo PONCE [4] Mauricio ISLA [7] Alexis SANCHEZ (65′ [16] Fabian ORELLANA) [8] Arturo VIDAL [10] Jorge VALDIVIA (46′ [20] Rodrigo MILLAR) [11] Mark GONZALEZ (46′ [22] Esteban PAREDES) [13] Marco ESTRADA [15] Jean BEAUSEJOUR [17] Gary MEDEL [18] Gonzalo JARA

Antrenor: Marcelo BIELSA (ARG)

Spania: [1] Iker CASILLAS (C) – [3] Gerard PIQUE [5] Carles PUYOL [6] Andres INIESTA [7]

David VILLA [8] XAVI [9] Fernando TORRES (55′ [10] Cesc FABREGAS) [11] Joan CAPDEVILA [14] XABI ALONSO (73′ [20] Javier MARTINEZ) [15] SERGIO RAMOS [16] Sergio BUSQUETS

Antrenor: Vicente DEL BOSQUE (ESP)

Cartonaşe galbene: Gary MEDEL (CHI) 15′, Waldo PONCE (CHI) 19′, Marco ESTRADA (CHI) 21′, Marco ESTRADA (CHI) 37′

Eliminare: Marco ESTRADA (CHI) 37′

 

Elveţia – Honduras 0:0, 25 iunie 2010, Mangaung/Bloemfontein / Free State Stadium, spectatori: 28.042, arbitru: Hector BALDASSI (ARG)

Elveţia: [1] Diego BENAGLIO – [2] Stephan LICHTSTEINER [5] Steve VON BERGEN [6] Benjamin HUGGEL (78′ [23] Xherdan SHAQIRI) [7] Tranquillo BARNETTA [8] Gokhan INLER (C) [10] Blaise NKUFO (69′ [9] Alexander FREI) [13] Stephane GRICHTING [16] Gelson FERNANDES (46′ [15] Hakan YAKIN) [17] Reto ZIEGLER [19] Eren DERDIYOK

Antrenor: Ottmar HITZFELD (GER)

Honduras: [18] Noel VALLADARES (C) – [2] Osman CHAVEZ [3] Maynor FIGUEROA [5] Victor BERNARDEZ [6] Hendry THOMAS [7] Ramon NUNEZ (67′ [15] Walter MARTINEZ) [8] Wilson PALACIOS [10] Jerry PALACIOS (78′ [12] Georgie WELCOME) [11] David SUAZO (87′ [19] Danilo TURCIOS) [16] Mauricio SABILLON [17] Edgar ALVAREZ

Antrenor: Reinaldo RUEDA (COL)

Cartonaşe galbene: Hendry THOMAS (HON) 4′, Gelson FERNANDES (SUI) 34′, David SUAZO (HON) 58′, Osman CHAVEZ (HON) 64′, Wilson PALACIOS (HON) 89′

Şi acum o reverenţă celor 16 care pleacă. Europa include cele mai multe (Franţa, Grecia, Slovenia, Serbia, Danemarca, Italia, Elveţia), urmată de Africa (Africa de Sud, Nigeria, Algeria, Camerun, Coasta de Fildeş),. Restul e format din două echipe meritorii (Australia şi Noua Zeelandă) şi două de coloratură, un eufemism pentru umplutură (Honduras şi Coreea de Nord). Mă uit pe ce pronosticasem. Am intuit 10 din cele 16 echipe calificate. Calculul hârtiei s-a respectat în linii mari. S-au produs şi surprize, unele mari, ăntre care Franţa afost şi ea intuită. În ciuda lor ideea unui turneu final cu 16 echipe stă în picioare. E suficient doar să priveşti procentul mare de echipe africane scoase din cursă ca să-ţi dai seama de unde se poate tăia. Însă Africa are multe ţări adică voturi. Ştiu că nu am nicio şansă cu aecastă pledoarie a calităţii în detrimentul cantităţii dar mă mai răcoresc şi eu un pic. În fine. Cele mai amri dezamăgiri au fost Franţa şi Italia. Două echipe uzate,pe care tehnicienii lor n-au ştiut cum să şe resusciteze. În cazul Franţei e vorba de multă nepricepere şi blazare. În cazul Italiei de selecţie greşită, lipsă de idei şi puţin ghinion. Două echipe mari au rămas datoare însă nu mă îndoiesc că se vor revanşa. Mare dezamăgire a fost şi Serbiacare părea să-şi fi revenit după victoria cu nemţii. Am vorbit însă de sindroml sacrificiului inutil care-I macină pe sârbi. Aproape ed ei stau elveţienii parcă blocaţi după cartonaşul roşu al lui Behrami. Succesul cu Spania a conţinut o doză mare de şansă. Grecia şi Danemarca şi-au arătat limitele în confruntările cu valul asiatic, iar Slovenia a pierdut meritoriu într-o grupă în care i-a avut în mână pe americani. Echipele africane au dezamăgit in corpore, lăsând impresia că le ai trebuie vreo 10 ani pentru a dobândi ştiinţa jocului, aşa cum nu te poţi duce l ao întâlnire în City-ul londonez îmbrăcat în haine de şef de trib edcât cel mult odată. Un zâmbet pentru Australia şI Noua Zeelandă, care au fost simpatcice ca Joe Pesci în Armă mortală. Şi o strângere de mână politicoasă pentru Honduras şi Coreea de Nord al căror loc nu era în niciun caz la acest turneu final.

            Mondialul a juns la jumătate ca durată şi la 75% din numărul de meciuri jucate. Sper ca de acum să apară şi fotbalul adevărat. Speranţă cu care tragem cortina peste grupe şi mergem în optimi care debutează fără pauză, de mâine.

26 iunie 2010

BINE AI VENIT URUGUAY!

            Azi se joacă două optimi pentru o semifinală. Mai întâi Urugay-Coreea de Sud la Port Eliyabeth şi apoi SUA-Ghana la Rustenburg. Învingătoarele se vor întîlni la Johanesburg pentru un loc în primii 4. mă găndesc că aici trebuuia să fie Franţa sau Serbia sau… România!? Am fi putut depăşi performanţa din 1994? Cred că nu. Ca dovadă că stăm şi visăm. Mizez pe Urugay. Am mai spus e timpul unei mari performanţepentru ei. Să vedem ce ştiri mai sunt. Apropiatul duel anglo-german e un subiect suculent. Bild şi The Sun poartă un meci de tenis serviciu-rever că tot e Wimbledon, fiecare găsind 5 argumente ăn favoarea victoriei favoriţilor. Din cele mai amuzante „Noi avem portar” scrie Bild. „Suntem pe val” replică The Sun. The Sun şi Bild sunt cotidiene gen Libertatea sau mai corect este invers aşa că n-aş da prea mare atenţie unor ziare uned eprimează tittlul scris cu litere cât mai mari. Dar ele ilustrează o stare de spirit, semn că toţi abi aaşteaptă teribila ocnfruntare. Până atunci să remarcăm semnalul tras de Cannavaro „Trebuiesă investim urgent în tineri. Tot mecanismul trebuie schimbat, pornind de la stadioane şi de la cultura suporterilor.” De acord bătrâne maur, dar dacă erai puţin mai atent la paraguayanul ăla cu nume de închisoare, Alcatraz sau ceva de genul ăsta (Alcaraz) sau la Smeltz neo-zeelandezul azi cred că declarai cum o să-l anihilezi pe Robben. Şi o picanterie din tabăra sârbilor. Înainte de meciul câştigat cu Germania, elevii lui Antici au băut alcool şi au fumat pe rupte. În rest au fost cuminţi. Poate că asta era cheia. Acum 28 de ani, în Spania, băieţii lui Billy Bingham nord-irlandezul rădeau sticlelel de bere şi au ajuns în primele 12 trimiţând Iugoslavi aacasă. Tudor Ocatvian scrie un articol excelent intitulat „Oda bucuriei cântată la vuvuzelă”. Citez din el: „Echipele naţionale cu pretenţii au devenit ed fapt nişte încropeli festive în patriotismul cărora nu cred nici cei mai vehemenţi suporteri. Pentru vedetele cu contracte de milioane de euro la cluburile lor, aest campionat e o corvoadă şi o chestie de protocol. Pot să pariez că nicunul din marii fotbalişti ai momentului n-o să-şi rupă picioarele la CM 2010.un nor-coreean plânge, amărâtul, pe imn la gândul că o să se întoarcă acaă la spart piatră nu fiindcă e patriot… Străinii din echipele de top ale Europei au ochii umezi numai când semnează contractele.”

            Ca tot vorbeam de Wimbledon. Un francez Nicolas Malahut şi un american, John Isner, au intrat în istorie jucând cel mai lung meci încheiat cu 70-68 în setul decisiv. Partida s-a întins pe durat a trei zile, cei doi evoluând peste 10 ore şi prilejuind unuia din concurenţii care aştepta la rând pentru partida următoare o replica următoare: „ Ştie cineva când naiba putem să intrăm şi noi pe teren sâ ne încălzim?” Sper ca optimile din Africa de Sud să nu ajungă să concureze recordul de mai sus prin serii nesfârşie de penalty-uri.

            Aştept meciul Uruguay-ului refelctând la cele scrise ed Tudor Octavian. Şi totuşi un turneu finala are resursele lui de poezie. Nu pot uita că în timpul meciului cu Spania un oficial hondurian s-a dus lqa banca adversă să ceară autografe. Iar Jong Tae Se chiar plângea de emoţie, patriotică nu cred nici eu, mai degarbă era bucuros că joacă cu Brazilia. Şi eu în locul lui aş fi dat apă la ţoareci. E adevărat căpe nord-coreeni s-ar putea să-i aştepte ciocanul de spart piatră, dar nu şi pe Jong Tae Se care trăieşte de obicei în Japonia, iar când vine acasă are un regim privilegiat.

            Am văzut şi golurile de la Coasta de Filedş-Coreea de Nord. Un şut plasat al lui Yaya Toure din careu a adus deschiderea de scor. Apoi Romaric a reluat cu capul în gol o minge lucrată de Drogba: şut din întoarcere, tot din careu, bară, Romaric cap gol. Spre final S. Kalou a relaut o centrare devansând intervenţia portarului nord-coreean. Goluri frumoase şi inutile căci pritenia portughezilor cu brazilienii dăduse roade la Durban prin calificarea comună.

            Mai e puţin. Aş vrea să dorm un pic. O rog pe Daniela să mă trezească cu 10 minute înainte de începere. Mă trezesc brusc ca eroul din „Mări sub pustiuri” de D.R. Popescu. Mai e timp.plonjez din nou în pernă. La a doua trezire e deja minutul 22 şi Uruguay are 1-o după ce Korea a lovit bara. A marcat Luis Suarez. Coreenii vor să egaleze repede dar Uruguay arată de ce n-a primit gol până acum, respingând tot.  Park Ji sung şi Cha Du Ri aleg soluţia şutului dar nu nimeresc poarta. Văd pentru prima oară perechi pe atacul Uruguayului. Cuplurile se mişcă agale, sud americanii conducând dansul. Maxi perreira găseşte o portiţă pen de se strecoară, e delja l amrginea careului, saltă frumos peste un adversar şi trage în măna lui Kim Sung Yeung. Penalty? Arbitrul german Stark face semncă nu. Şi fluieră finalul dup puţin timp. Mă dezmeticesc repede. Meciul reîncepe. Ploaia porneşte şi ea. Korea caută în continuare egalarea. Suarez interceptează mingea la cca 30 m de poarta coreenilor. Imediat apar Cavani şi Forlan pe cel două flancuri. Dar Luis alege să tragă slab pe jos. Să nu-i coste pe elevii lui Tabarez pentră că adevrsarii presează tot mai mult. Lee Young pyo se lansează pe stânga. Park Chu Young sare peste balonul centrat pe jos şi Fucile respinge din faţa lui Kim jae Sung. Corner. Balon în careu, Park Ohn Young reia peste. Urugay se joacă cu focul. Coreenii sunt tot mai des lângă careul celest. Cavani îl calcă pe Lee Chung Yong în careu dar arbirul face aceleaşi semne ca la faza de penalty din prima parte. Mai sunt cam 2o de minute. Loviută liberă Korea, n-au prea avut noroc cu cele pe care le-au tot exersat în acest meci. Poate acu,. Minge înaltă în careu, respinge Victorino spre colţul careului mic. Un apărător sud american sare la cap cu Lee Chung Yong, Muslera vine şi el să ajute dar nu atinge mingea şi coreeanul reia norocos cu capul pe lângă cei doi. E 1-1 şi se pare că vor fi prelungiri încă de la primul meci eliminatoriu. Timp ar mai fi. Autorul golului coreean şutează slab lansat pe culoar. Drept răspuns Fucile centrează pentru o reluare slabă cu capul marca Suarez.. mare ocazie. Nervos Forlan nu se concentrează şi ratează şi el un şut cu boltă. Mă pregătesc de încă 30 de minute de prelungiri. Dar Forlan centrează din corner până la Suarez. Destul de lent acest jucător cu nume celebru. Şi acum ăşi împinge uşăr balonul în faţă ca să-şi ia avânt pentru şut. Fundaşul coreean care e în faţa lui atinge ingea surprins dar nu reuşeşte s-o îndepărteze. Şi urmează un şut perfect, în colţul lung, cu efect. Mingea loveşte bara şi intră în plasă. Cred că vom tot vedea acest gol în selecţiile dedicate turneelor finale. Pentru că merită. Coreenii s-au tăiat. Totuşi Lee Dong Gok are o mare şansă. Scapă singur în careu. Şut slab dar mingea trece printre picioarele lui Muslera şi se rostogoleşte agonizant spre gol. Lugano o ajunge la timp şi degajează. Asta a fost. Uruguay merge mai departe, scontat, şi aşteaptă meciul SUA-Ghan pentru a vedea cu cine joacă în sferturi. Când mă gândesc că în locul SUA toţi aşteptau Anglia realizez că Franzli Beckenbauer n-a vorbit aiurea ci chiar a studiat programul. Nu stupid, ci bloody stupid…

Uruguay – Coreea de Sud 2:1 (1:0), 26 iunie 2010, Nelson Mandela Bay/Port Elizabeth / Port Elizabeth Stadium, spectatori: 30.597, arbitru: Wolfgang STARK (GER)

Marcatori: Luis SUAREZ (URU) 8′, LEE Chung Yong (KOR) 68′, Luis SUAREZ (URU) 80′

Uruguay:[1] Fernando MUSLERA – [2] Diego LUGANO (C) [3] Diego GODIN (46′ [6] Mauricio VICTORINO) [4] Jorge FUCILE [7] Edinson CAVANI [9] Luis SUAREZ (84′ [20] Alvaro FERNANDEZ) [10] Diego FORLAN [11] Alvaro PEREIRA (74′ [14] Nicolas LODEIRO) [15] Diego PEREZ [16] Maximiliano PEREIRA [17] Egidio AREVALO

Antrenor: Oscar TABAREZ (URU)

Coreea de Sud: [18] JUNG Sung Ryong – [4] CHO Yong Hyung [7] PARK Ji Sung (C) [8] KIM Jung Woo [10] PARK Chu Young [12] LEE Young Pyo [13] KIM Jae Sung (61′ [20] LEE Dong Gook) [14] LEE Jung Soo [16] KI Sung Yueng (85′ [19] YEOM Ki Hun) [17] LEE Chung Yong [22] CHA Du Ri

Antrenor: HUH Jung Moo (KOR)

Cartonaşe galbene: KIM Jung Woo (KOR) 38′, CHA Du Ri (KOR) 69′, CHO Yong Hyung (KOR) 83′

Azi Wimbledonul a ţinut iar capul de afiş şi tot pe terenul 18, cel cu maratonul Malahut-Isner. Din păcate protagonistul a fost un român, cel mai bun tenisman al momentului (Mare e grădina Ta, Doamne!) şi veţi vedea de ce spun din păcate. Vitor Hănescu, aşa îl cheamă, era în ultimul set al meciului cu Daniel Brands din Germania şi anume al cincilea. Scorul 2-0 şi 2-2 la seturi pentru german. De obicei calm şi taciturn Hănescu, uşor accidentat, încerca să tragă de timp ca să amâne meciul pentru a doua zi. Dar spectatorul de tenis e pretenţios şi publicul a început să-l fluiere. Ba s-au găsit câţiva, uscături sunt peste tot, cre să-l şicaneze. Nu ştiu, nu mă pricep, dacă jucătorul nostru putea să ceară amânare. Oricum gestul lui nu are scuze. Pentru că el şi-a pierdut cumpătul, a înjurat, a scuipat spre public şi a părăsit arena abandonând şi siderând întreaga lumesportivă, o copie nereuşită a lui McEnroe. Cel mai uşor ar fi să comentez că nu trebuie să ne mai mire când lumea ne aplică eticheta de ţigani în sesn peiorativ. Adevărul este că că avem un fel specific, deloc nobil sau măcar hilar, de a ne face de râs, ceva grotesc, la limita dintre penibil şi scârbos.

            Începe SUA-Ghana la Rustenburg. Oaspeţi de vază în tribune. Fostul preşedinte Bill Clinton şi Abedi Pele despre care aflu că e tatăl lui Andre Ayew din echipa Ghanei. Africanii chiar preiau iniţiativa. Şi deschid meciul de la 1-0. Asamoah interceptează la mijlocul terenului pasează la Boateng, cursă cu doi americani alături, schimbare bruscă de direcţie spre stânga care-l dezechilibreză pe DeMerit şi şut la coţul scurt pe lângă Howard. Americanii se grupează. Amână semnalul de începerea atacului şi Gyan targe bine din lovitură liberă dar Howard scoate. Echipele se invită una pe alta să preia comanda într-un rim cu parfum de epocă, epoca anilor ’70. Americanii s-au împotmolit ca în mlaştină în apărarea ghaneză. Singur puternicul Altidore se bate cu Paintsil şi Mensah. Atacantul american seamănă foarte tare cu fostul vârf britanic John Barnes. Yankeii ratează egalarea după un carambol de pase greşite. Mingea ajunge la Findley care trage în picirul lui Kingson. Ghanezii se simt datori să răspundă. Asamoah fuge îl devansează pe De merit şi trage în mănuşa lui Howard. Vine pauza şi aştept cu interes asaltul american din partea doua. Nu greşesc. Intră Feihaber. Altidore e angajat din nou pe pivot, întoarcere, pasă la feilhaber şut dar kingson scoate în corner cu un reflex excelent. E doar un prim semn al vitaminelor pe care americanii le-au primit în vestiar. Se vede clar pe teren. În timp ce ghanezii filigranează în atac yankeii au adus baseball-ul pe teren. Şi declanşează canonada. Rachetele pleacă acum pleacă acum ca din orgile lui Stalin, celebrele katiuşe. Dempsey nu ajunge la o centrare, Feilhaber trage ăn blocaj. Donovan e luat pe sus de Boateng. Armata dirijată de Kingson rezistă deocamdată dar e ca în „Atacul de la Smârdan” a lui Grigorescu. Şi inevitabilul se produce. Dempsey îi strecoară mingea printre picioare lui John mensah şi se duce decis spre careu. Din spate îl prinde Jonathan Mensah care îi pune piedică în careu. Penalty. Bate perfect Donovan şi e 1-1. americanii vor să trăiască visul cât mai mult. Altidore scapă pe turnantă dar Kingson iese şi deposedează ca un veritabil libero. Ghanezii au doar replic mocnite dar americanii se apără mult mai atent. Şi sunt gata să dea lovitura finală. Bradley trage neglijent din poziţie foarte bună. Altidore se bate în stil Cămătaru cu John Mensah şi trimite pe lângă din cădere. Mai e puţin şi valul yankeu se opreşte ca o maşină blocată în zăpadă. Gyan profită şi are ocazia să evite prelungirile dar reia alături centrarea lui Asamoah. Prelungiri. Fantoma meciului record de la Wimbledon îşi fâlfâie aripile. Howard schimbă mingi cu antrenorul de portari al SUA. Moduri diferite de a reîncărca bateriile. Degeaba însă pentru că asta nu-l salvează pe portarul american imediat ce meciul reîncepe. Pasă lungă spre Gyan, duel aerian crunt cu Bocanegra, Gyan a scăpat spre poartă, se uită, fixează ţinta şi trage imparabil. Americanii îşi spun probabil că au mai văzut filmul ăsta şi trebuie s-o ia de la capăt.feilhaber trage în blocajul voleibalistic al centralior ghanezi. Mă uit l aGyan. Un jucător foarte bun, traversând terenul cu pas zvelt, un atacant lăsat mai mereu singur în lupta cu apărările adverse. Americanii nu renunţă. Sunt doar puţin descumpăniţi ca turcii la atacul nocturn al lui Ţepeş Vodă. Centrare Cherundolo şi Edu reia cu capul apropae dintre braţele lui Kingson. Bob Bradley e încremenit cu o uşoară durere în privire. E ca un puşcaş marin înainte de plecarea în misiune, acultând indicaţiile superiorilor. Se schimbă terenurile. Totul sau nimic pentru America. Dar băieţţi lui Bob au obosit şi nu mai au putere. Ghanezii încep să tragă vârtos de timp. Îşi calculează orice pas ca l aun meci de şah cu mutări la limită. Dempsey mai încearcă o dată. Trage în Jonathan Mensah. Corner. A venit şi Howard în careu. Mingea respinsă e aruncată iar în careu. Şi howard sare la centrare cu Kingson. E fotografia zilei dar America e învinsă. Africanii termină glorios cu Paintsil făcând turul de onoare cu steagul Ghanei în mâini. Jucătorii lui Bradley s-au aşezat ameţiţi pe banca de rezerve. Mulţi plâng. Un meci trăit total, cu pasiune, cum numai fotbalul ştie să producă.

SUA – Ghana 1:2 (1:1, 0:1) d.p., 26 iunie 2010, Rustenburg / Royal Bafokeng Stadium, spectatori: 34.976, arbitru: Viktor KASSAI (HUN)

Marcatori: Kevin Prince BOATENG (GHA) 5′, Landon DONOVAN (USA) 62′ penalty, Asamoah GYAN (GHA) 93′

SUA: [1] Tim HOWARD – [3] Carlos BOCANEGRA (C) [4] Michael BRADLEY [6] Steve CHERUNDOLO [8] Clint DEMPSEY [10] Landon DONOVAN [12] Jonathan BORNSTEIN [13] Ricardo CLARK (31′ [19] Maurice EDU) [15] Jay DeMERIT [17] Jozy ALTIDORE (91′ [9] Herculez GOMEZ) [20] Robbie FINDLEY (46′ [22] Benny FEILHABER)

Antrenor: Bob BRADLEY (USA)

Ghana: [22] Richard KINGSON – [2] Hans SARPEI (73′ [19] Lee ADDY) [3] Asamoah GYAN [4] John PANTSIL [5] John MENSAH (C) [6] Anthony ANNAN [7] Samuel INKOOM (113′ [11] Sulley MUNTARI) [8] Jonathan MENSAH [13] Andre AYEW [21] Kwadwo ASAMOAH [23] Kevin Prince BOATENG (78′ [10] Stephen APPIAH)

Antrenor: Milovan RAJEVAC (SRB)

Cartonaşe galbene: Ricardo CLARK (USA) 7′, Steve CHERUNDOLO (USA) 18′, Jonathan MENSAH (GHA) 61′, Carlos BOCANEGRA (USA) 68′, Andre AYEW (GHA) 90’+2

 

Mă duc la culcare târziu în miez de noapte şi îmi spun că a meritat fiecare minut al acestei prime zile a noului Mundial. Bine aţi venit în sferturi Ghana şi Uruguay!

27 iunie 2010

ACESTA ESTE FOTBALUL

Ziua de ieri a fost introducere aproape perfectă. Două echipe robuste, disciplinate, au marcat repede, s-au apărat exact în faţa unor veleitare la fel de disciplinate, s-au văzut egalate şi au lovit din nou din aruncări de suliţă bine ţintite. A fost tot ce fotbalul minimalist din ziua de azi putea oferi mai mult şi mai frumos: multă alergare, încrâncenare, disciplină şi un strop de culoare în ghetele lui Boateng şi Gyan, în şutul magic al lui Suarez. Astăzi însă sunt aşteptaţi în scenă artiştii. Oricât aş fi entuziasmat de programul Ghanei sau Uruguay-ului Cupa Mondială nu poate fără Anglia, Germania şi Argentina. Campionatul Mondial nu-i un produs de nişă aşa cum nu poţi să ai un succes de casă doar cu figuranţi. Sau poate, vezi Franţa şi Italia, dar ăsta e doar scarificul cerut ed zeul fotbal un pic mai devreme edcât era cazul. Accidente ed parcurs. Tabloidele se mai hrănesc pentru ultima dată din atmosfera de dinainte de show: „De ce-i batem pe nemţi?” scrie ed Daily Star. Motive care mai de care mai puerile: „Suntem mai buni în pat. Avem fete mai frumoase decât ei. Suntem tari în muzică. Suntem mai haioşi decât germanii”. N-aş zice de vreme ce Bild răspunde „Podolski trebuie să şuteze mult şi să ţintească bine pentru că portarul lor o comit adesea”. Peste tot aecst ping-pong amuzant se aşează declaraţia lui Hoeness care surprinde foarte bine atmosfera „Ori ed câte ori jucăm cu ei englezii încă se cred în Al Doilea Război Mondial. Au trecut atâtea decenii şi ei continuă şi acum să sape tranşee”.

Hănescu tenismanul şi-a găsit apărători ba chiar suporteri necondiţionaţi. Pasămite i se admite furia în stare pură, o mămăligă explodând din calmul lui resemnat şi privirea profund românească, un om care s-ar fi săturat să fie privit ca un papă-lapte, pe care-l poţi face preş când ţi se năzare. Adică revolta ar fi primul aliat al unui învingător. Ştiu că se practică să dai în cel lovit dar într-o reprezentare axiologică normală nu pot să accept gesturile lui Hănescu. Să se revolte altfel. Că tot am revăzut The Doors aseară şi se zice că geniilor li se iartă multe, poate că fiecare a dansat măcar o dată pe muzica celebrilor americani sau a făcut excese ca Morrison, dar nu cred că ar vrea cineva să-şi găsească sfârşitul într-o cadă de baie la nici 28 de ani. Şi apoi Jim Morrison cânta extraordinar pe când Hănescu n-a produs nimic cu excepţia unor meciuri decisive pierdute în ecl mai pur stil românesc după ce luase un avantaj ce părea hotărâtor.

Vine legătura la Bloemfontein. Deutscland uber alles e fluierat iar God save the queen e reluat de tot stadionul. Distribuţii de gală. Nemţii echipa din partida cu Australia, englezii formula învingătoare cu Slovenia. Inclusiv echipamentele din respectivele partide. Start. Cele două echipe se studiază alene. Tensiunea se simte până şi în fluturarea tricoului sesizată când camera vine aproape. Prima ocazie: Muller trimite la Ozil pe dreapta, careul scapără qzil trage dar jamesscaote în corner. Temperatura creşte. Echiple sunt încă spate în spate înainte ca doi duelişti. Gerrard vine în centru să preia hăţurile. Dar Defoe e bine păzit în lesa lui Mertesacker. Rooney ia mingea şi se învârte în căutarea unui coechipier care să-i eda lui startul. Khedira şutează mult peste. Şi iată că golul vine ca un pumnal scos din mănecă şi înfipt  pe la spate: Neuer degajează lung mingea cade în zona lui terry şi-l sare Klose îl păcăleşte pe Upson şi reia din cădere cu piciorul drept perfect întins, pe lângă James.englezii sunt conduşi prima oară. Rooney preai, urcă şi trage. E mult mai activ. De fapt e prim aoară când îl văd dispus să rişte plecând decis cu mingea spre buturile adverse. Capello nu disperă. Îşi aplaudă băieţii. Încurajat barry trage pe mijlocul porţii lui Neuer dar lovitura e slabă. Milner, rătăcit pe stânga e deposedat de …arbitru. Nimeni nu ordonează jocul Angliei. Micul Harry Potter este încă în camera lui de pe Aleea Boschetelr. Nemţii nu-şi asumă riscuri căci mijlocul lor e tare ca cetatea Troiei, descoperită de aun arheolog neamţ, Schliemann. Muller combină cu Khedira, pasă la Klose, ratare uluitoare. Englezii n-au timp să respire. Ozil trimite la Klose, mingea curge la Muller, deschidere cu boltă spre Podolski. Lucas se uită spre colţ şi trage cu precizie nemţească printre picioarele lui James. E 2-0 şi englezii se aruncă cu furie înainte. Milner centreazăşi Lampard reia în mâna lui Neuer. Cred că meciul s-a jucat de vreme ce Frankie a ratat această şansă ed revenire rapidă. Şi Klose pare să fie de acord cu mine; înecpe un recital de confirmare. Muller îi pasează, trece fluierând de Upson dar glen Johnson îl deposedează în ultimă instanţă. Apoi imediat scoate o minge dintre Barry şi Upson trage dar Gerrard scoate. Apărarea engleză pare un Charlie Chaplin multiplicat în 4 exemplare. Dar meciul e departe de a fi jucat. Corner spre Gerrard centrare de manual şi Upson reia de lângă Boateng în poarta lui Neuer ieşit cu braţele întinse l amaxim, de parcă ar vrea să şi le lungească. Anglia virează cu frâna de mână. Mingea sare la 20 m pe pcicorul lui Lampard. Balonul e lobal în transversală şi cade dincolo de linia porţii. Larionda face semn ca jocul să continue, asitentul neindicând nimic. Lampard are braţele în sus, engleziise privesc nedumeriţi şi Podolski s estrecoară şi trage violent pe lângă poartă. Respir greu. Am ainima în gât ca după un sprint prelungit fără încălzire. Englezii s-au trezit ca după un duş cu furtunul peste costumul de prezentare. Gerrard urlă la toată echipa. Dar toţi aşteaptă săţi tragă sufletul în cele 15 minute de pauză. Partida se domoleşte puţin atâta cât larionda să fluiere. Mă uit pe lotul Angliei cu cohi de Fabio Capello. Nu prea am ce alege. Poate doar Joe Cole în locul lui Barry şi Gerrard mai retras, dacă vreau să risc, sau în locul lui Milner. Se reia jocul. Capello n-a mutat. Echipele pleacă normal: viteaîntâi, a doua, cel mult a treia la şutul lui Gerrard. Lampard trece mai departe: şut în transversală de la 40 m. Fabio mută acum căci Frank e în zi de şut! Gerrad încearcă să ţină isonul dar şutul lui e ca în copilărie când ne plasam cât mai departe şi trăgeam să vedem cine ajunge la poartă. Greşeşte Lahm, Defoe se repede dar Neuer degajează. Anglia accelerează. Muller vrea să ofere un respiro, fentă, şut dar Ashley Cole acordă corner. Asistentul, acelaşi cu golul nevalidat, nu arată nimic (la pauză beckam l-a luat la întrebări). Pare să aibă probleme cu vederea. Britanicii măresc în continuare ştrocul. Barry spre Rooney, mingea curge spre dreapta la Milnerînsă Boateng reuşeşte o contră eficientă la şutul pe care scria 2-2. Altruist Rooney îi oferă o minge şi lui Defoe dar Friedrich îi suflă balonul ca Mary Elizabeth Mastrantonio săgeata lui Robin Hood/Kevin Costner. Minutele de glorie din prima repriză s-au întors. Khedira simte pulsul şi trage dar pe lângă. Capello se decide. Cole în locul lui Milner. Merge şi aşa, varinat prudentă. Cred că următoare mutare va fi Crouch în locul lui Defoe,care nu prea s-a văzut astăzi. Lampard are o lovituă liberă. Poate acum. Şut şi mingea sare din zid la Muller care pleacă turbat pe contraatac. Pasă scurtă la Bastian şi fuga pe dreapta. Bastian ţie cu dinţii deminge şi îi repasează lui Muller când faza dădea în fiert. Muller se uită spre stânga de parcă ar vrea să centreze dar trage de la 14 m doborându-l pe James 3-1. golul seamănă cu reuşita lui Hagi din meciul cu Argentina cu Bastian în rol de Ilie Dumitrescu. La englezi e linişte. Parcă a r aduna răniţii. Muller reia din drop pe lângă. Vârful lui Bayern s-a dezlănţiut. În fine urcă şi englezii. Cu toţii. Joe cole încearcă să pătrundă. Intercepţie şi lansare lungă pe stânga la Ozil. Barry nu-i face faţă, ozil se duce ca trenul, pasă în centru, Muller vine potrivind luneta la ochi şut cu boltă şi e 4-1. Low îi scoate pe Muller şi Klose. „Un pic de edcenţă totuşi, jucăm cu Anglia” pare să spună „pictorul”. Capello scimbă şi el: Heskey în locul lui Defoe. Albionul nu renunţă dar misiunea e sinucigaşă. Englezii sunt ca o mână de luptători încăpăţânându-se să şină piept unei armate ce năvăleşte din toate părţile. Armata se amuză şi-i lichidează unul câte unul. Aşa ca Anglia se domoleştetrecând în reflux. Nemţii sunt mult prea puternic şi englezii îşi ling rănile. Doar rebelul Gerrad pătrunde vijelios în careu, pe lângă Mertesacker fentă (lucru în premieră la Steven în Africa de Sud) şut dar Neuer îi răpeşte gloria. Totul s-a sfârşit. În tribună Mick Jagger e resemnat. Se aud ole-urile rtibunei germane la pasele nemţilor. Capello îl trimite şi pe Shaun Wright Phillips în locul lui Glen Johnson. Tardiv. Nimic nu mai pică. Toţi aşteaptă finalul mai puţin Barry, Rooney şi Lampard care se încăpăţânează să mai schimbe tabela. Neuer a prins însă aripi şi mătură tot. Beckam vorbeşte l atelefon. Îşi anunţă probabil sosirea acasă. Larionda ia mingea şi fluieră penru ultima oară. Mă la spe spate în fotoliu. Meciul a fost superb. Câte echipe ar mai fi mmişcatla 1-4? Acesta este fotbalul. Capello a declarat la cald „Dacă egalam am fi jucat altfel! Nu mă gândesc la demisie!” messer fabio s at prea puţin în insulă pentru a dobândi demnitatea înfrângerii. Când apărarea a fost răvăşită ca cea a Australiei ar fi cazul să înţeleagă că la marile firme asemenea greşeli se admit o singurădată. Îmi pare sincer rău că nu am văzut în jocul Angliei acea schimbare de stil despre care toţi ziceau că ar fi opera lui Capello. Aşa că maestre, nici Elizabeta reina fecioară n-ar fi vrut să-l decapiteze pe favoritul ei conte de Essex dar nu a avut de ales, chiar dacă Low a recunoscut fair-play că a fost gol tot nu vei scăpa: Anlgia va merge mai departe cu alt selecţioner.

Germania – Anglia 4:1 (2:1), 27 iunie 2010, Mangaung/Bloemfontein / Free State Stadium, spectatori: 40.510, arbitru: Jorge LARRIONDA (URU)

Marcatori: Miroslav KLOSE (GER) 20′, Lukas PODOLSKI (GER) 32′, Matt UPSON (ENG) 37′, Thomas MUELLER (GER) 67′, Thomas MUELLER (GER) 70′

Germania: [1] Manuel NEUER – [3] Arne FRIEDRICH [6] Sami KHEDIRA [7] Bastian SCHWEINSTEIGER [8] Mesut OEZIL (-83′ [9] Stefan KIESSLING) [10] Lukas PODOLSKI [11] Miroslav KLOSE (-2′ [15] Piotr TROCHOWSKI) [13] Thomas MUELLER (72′ [23] Mario GOMEZ) [16] Philipp LAHM (C) [17] Per MERTESACKER [20] Jerome BOATENG

Antrenor: Joachim LOEW (GER)

Anglia: [1] David JAMES (GK) – [2] Glen JOHNSON (87′ [17] Shaun WRIGHT-PHILLIPS) [3] Ashley COLE [4] Steven GERRARD (C) [6] John TERRY [8] Frank LAMPARD [10] Wayne ROONEY [14] Gareth BARRY [15] Matt UPSON [16] James MILNER (64′ [11] Joe COLE) [19] Jermain DEFOE (71′ [21] Emile HESKEY)

Antrenor: Fabio CAPELLO (ITA)

Cartonaşe galbene: Arne FRIEDRICH (GER) 47′, Glen JOHNSON (ENG) 81′

Mai e puţin până la Argentina-Mexic. Ne aşteaptă spectacolul de gală ed pe bancă, de la Diego şi în teren căci Maradona anunţă cea mai sigură echipă, cu Otamendi în locul lui Gituerrey şi Veron pe bancă. Îmi pare rău ed veron. De fapr îmi parfe rău pentru că messi nu va mai fi aşa liber ca în meciul cu Nigeria pentru că va trebui să ste şi l apupitrul lui Juan Sebastian. Mexicanii îşi fac speranţe. Cam câte, ne spune Rafa Marquez “Să jucăm perfect!” am înţeles, l amai puţin nic niu mă aşteptam contra lui Messi.

Vin imaginile şi imnurile. Îmi place că imnul mexican se cântă cu mâna deasupra inimii şi cotul ridicat ca într-o prefigurare a zborului. Start şi argentinienii dau buzna în jumătattea adversă. Mexicanii încearcă să calmeze aecst iureş ţinând mingea edparte. Maradona e şi el calm. Şi asta se transmite băieţor lui căci mexicul controlează începutul dar arbitrul intervine cerând curăţarea terenului de rolele din hârtie aruncate din tribune. Messi preia balonul. Până acum a stat mai mult pe jos. Marquez îl blochează. Se vede însă că Lionel are chef de joc. Dar ce e asta? Salcido şutează fantasticîn bară. Semnl recepţionat ed Guardado. Urcă frenetic combină cu Dos Santosşi de le alinia careului mare reia cu exteriorul milimetric pe lângă poartă. N-am văzut minge să treacă aşa aproape de poartă la acest turneu. E clar mexicanii au în ceput mai bine. Dar vine prim acursă a lui Messi. Recuperează balonul, fuge talonat de Rafa marquez şi lobează uşor. Perez prinde fără probleme.şi-n timp ce Higuain pun eun stop neglijent l ao diagonală a lui DI Maria , Javeir hernandez îl evită din viteză pe Burdisso şi şutează aproape. Mexicanii au o cadenţă neaşteptat de bună. Argentina încă nu leagă. Doar messi încearcă ceva dar e pus repede jos. Triunghiul Messi-Higuain_tevez e luat onm l aom iar maxi Rodriguez şi mascherano sunt prea îndepărtaţi. Aş zice că lipseşte veron. La mexicani Torrado vămuieşte imperial mingile la centrul terenului. Când oboseşte îi lasă bagheta lui marquez. Aşa că toate culoarele sunt bine închise, dar reduta mexicană cedează brusc ca şi cum o bombă ar fi explodat în mijlocul ei. Messi porneşte, îl deschide pe Tevez, perez iese îl blochează mingea sare în spate tot la Messi lob spre poartă, tevez pune capul şi e 1-o. dar a fost un ofsaid mare. Arbitrul şi asitentul validează golul. Mexicanii au văzutr însă o reluare pe una din tabele şi sar la rbitru. Rosetti se duce să se consulte cu tuşierul şi după două minute arată entrul. Mexicanii dau din cap enervaţi. Totuşi nu se avântă preferând o construcţie mai elaborată. Dar golul validat aiurea apasă. Osoroi greşeşte garv pasându-I lui Higuain, vârful pumelor se trezeşte brusc, intră în careu, driblează portarul şi înscrie în ciuda eforturilor lui Osorio ed a-şi recupera grfeşeala, fundaşul mexican urcându-de literalmente pe Higuain. Maradona aleargă cu braţele sus de parcă el ar fi marcat. Mexicanii renunţă l afineţuri. Salcido trage spre vinclu dar Romero roteşte coada şi scoate. Au apărut culoare în apărarea mexicană. Di maria înfdige drapelul şutând din apropiere. Perez scoate. Messi preia, schimbă cu maxi Rodriguez pentru a căpăta viteza neecsară, îl deschied inteligent pe tevez, “apaşul” trimite la Otamendi ecntrare şi Higuain pune capul. 3-0 a fost aproape dar mingea s-a scurs pe lângă butul lui Perez. Prima parte se duce ca mingea la care javier Hernandez nu ajunge ăn careul lui Romero. O parte decisă de viteza lui Messi, steagul asistentului şi forşa nebănuită a lui Higuain, de hold-up pe străzile din Buenos Aires. Se sună finalu. Pauza mă asaltează cu nelipsitele reclame şi cu specialistul în vinuricare ne învaţă cum să degustă,. Din păcate el are o figură de ţap mefistotelic încât primul gest e să cauţi copii să-I ascunzi. Se reia. Mexicanii vor să înscrie repede dar rulează în gol. Încep în terenul advers cu acceptul Argentinei care nu are de ec să lupte. Mai mult, tevez ucide meciul. Mascherană îi paseazî central la graniţa careului mare. Tevez se zbate şi încearcă un şut cu stângul. Torrado blochează. Tevez se întoarce pe dreptul, şutează şi vinclul lui Perez sare în aer. E 3-0, mai sunt 35 de minute dar pentru mexicani totul a devenit o corvoadă. Pumele vor şi mai mult. E parcă un concurs ed aruncare acelebrului lor lassou denumit a bola. Messi nu are noroc la gol. E mereu în cărţi dar nimeni nu vrea să-l lase nici măcar coechipierii. Mexicanii nu renunţă de tot. E totuşi un turneu final. Barrera trece de Otamendi şi de Maxi Rodriguez dar trage în plasa laterală. Salcido şutează şi el, Romero trimite în corner. Bate berrear se înalţă Javier hernandez golul pare o formalitate dar mexicanul nu cadrează bine şi mingea se duce peste. Îmi plac mexicanii. Se vede că luptă pentru onoare căci mâna din dreptulinimii obligă. Toţi aşteaptă ca Messi să eda gol. Intră veron. Poate acum. Barrera reia în stil negrete ’86 dar mingea e respinsă de pe linia porţii. Până la urmă mexiul însrie., văzându-şi răsplătite eforturile. Torrado îi trimite lui Javier Hernadez care e cu spatele la poartă. Javier preia fulgerător şi se întoarce şi mai şi pe lângă de Michelis. Evitare otamendi şi şut spre umărul lui Romero 3-1. meciul devine un asalt a doi floretişti dezlănţuiţi. Messi vrea din nou dar Rafa îi ştie mişcările blocându-l excelent. Salciso urcă mereu ca un piston bine uns. Fundaş foarte ofensiv ca Maicon, bastos, Lahm sau Chilianul Isla. Mexicanii mai vor un gol dar Heinze scoate eroic din gura porţii. Argentinienii mai fac un asalt pentru Lionel. Zadarnic. Se reîntorc mexicanii. Presează susţinut dar Heinze e acolo ca la Mărăşeşti. Messi nu se lasă. Se duce pe dreapta la o lovitură liberă. Preia, îşi face culoar pe centru, driblează, e blocat, trece ca un tăvălug, are o fantă, şut dar Perez se arcuieşte şi respinge. Înciudat maradona dă ochii peste cap. Ştie ce eliberare ar fi pentru Messi să marcheze. deocamdată trebuie să mai aştepte, cel puţin meciul următor pentru că Rosetti fluieră finalul. Ne aşteaptă un meci pentru istorie pe 3 iulie la Cape Town, Argentina-Germania.

Argentina – Mexic 3:1 (2:0), 27 iunie 2010, Johannesburg / Soccer City Stadium, spectatori: 84.377, arbitru: Roberto ROSETTI (ITA)

Marcatori: Carlos TEVEZ (ARG) 26′, Gonzalo HIGUAIN (ARG) 33′, Carlos TEVEZ (ARG) 52′, Javier HERNANDEZ (MEX) 71′

Argentina: [22] Sergio ROMERO – [2] Martin DEMICHELIS [4] Nicolas BURDISSO [6] Gabriel HEINZE [7] Angel DI MARIA (79′ [17] Jonas GUTIERREZ) [9] Gonzalo HIGUAIN [10] Lionel MESSI [11] Carlos TEVEZ (69′ [8] Juan VERON) [14] Javier MASCHERANO (C) [15] Nicolas OTAMENDI [20] Maxi RODRIGUEZ (87′ [23] Javier PASTORE)

Antrenor: Diego MARADONA (ARG)

Mexic: [1] Oscar PEREZ – [2] Francisco RODRIGUEZ [3] Carlos SALCIDO [4] Rafael MARQUEZ (C) [5] Ricardo OSORIO [6] Gerardo TORRADO [14] Javier HERNANDEZ [16] Efrain JUAREZ [17] Giovani DOS SANTOS [18] Andres GUARDADO (61′ [9] Guillermo FRANCO) [21] Adolfo BAUTISTA (46′ [7] Pablo BARRERA)

Antrenor: Javier AGUIRRE (MEX)

Cartonaşe galbene: Rafael MARQUEZ (MEX) 28′

Mă duc la culcare cu vorbele lui Gerrard „Nu putem avea ca scuză golul anulat”. Cei care au dăruit lumii fotbalul ştiu să piardă ca nimeni altcineva. De aceea pot mobiliza mereu acele energii fantastice care fac ca God save the Queen să se audă ed nenumărate ori pe parcursul meciului.

28 iunie 2010

XXXXXXXX

După ziua de ieri toată lumea comentează ele două goluri controversate: cel neacordat lui Lampard şi golul don ofsaid al lui Tevez. Se pledează pentru introduecrea controlată a tehnicii în fotbal, un cip în minge care să semnalizeze depăşirea liniei porţii, schimbarea regulamentului care să permită revenirea după greşeli ed arbitraj. Subscriu întrucât e ztare frustrant să peirzi din cauza unor asemenea erori, numai că Blatter, care ar vrea să schimbe regula ofsaidului sau să organizeze anual turnee finale, o să suţină în continuare doar bazaconii, nu modificări logice, eventual născute din căpşorul lui sucit. Citesc titluril epresei engleze şi constat cât ed mult s-a schimbat tonul. Umorul a dispărut, discursul e dur cu accente de funest: „O Anglie abjectă se prăbuşeşte” scrie The Times. „Germania elimină o Anglie lugubră” notează BBC. Daily Star „Anglia masacrată”. Italienii spre exemplu sunt mult mai inspraţi când vine vorba de înfipt stiletul. Germanii salută decent victoria „Mulţumim, domnule arbitru” scrie Bild neuitându-i pe fotbalişti „ Mulţimim băieşi, a fost de neuitat!”. Caut să trecmai edparte dar îmi mai sare în ochi un titlu „Timpul a expirat, Fab. Ia-ţi rataţii şi pleacă !” lacrimile şi sângele lui Sir Winston din care s-a clădit victoria.

Azi avem Olanda-Slovacia şi Brazilia-Chile. Dunga se teme dar de cine nu se teme el? Reintră Kaka, iar chilienii promit o replică dârză. Nu mă aştepr la spectacol. Brazilia cu Portugalai afost searbădă cao supă dietetică. Rămân suporterul lor. Pentru Christ Redentor şi maracana, între altele. Olanda va merge cu siguranţă mai departe. Ştiu că la fel am zi sşi despre Italia că va învinge Slovacia, dar Olandae cu totul altă echipă, o Italie în glorie, ca în 1978 sau 1982. pronosticul tuturor e un sfert Brazilia-Olanda. Îl prefer în mod necondiţionat chiar şi cu alte erori de arbitraj care ar putea să mai apară.

Mă învârt bezmetic; timpul trece greu. Owen e de părere că s-a greşit tactic: „Nicio persoanădin lume nu mă va putea convinge că jucătorii germani sunt mai buni decât ai noştri. Am fost surclasaţi pentru că am fost învinşi tactic.” Zilele lui Capello sunt numărate. Harry redknapp, fost internaţional şi managerul lui Tottenham, cel mai probail succesor: „ Anglia trebuie condusă ed un englez! Să fim serioşi, mai rău decât Eriksson şi Capello nu poate fi.” Aşa e la înfrângere. Regele a murit, trăiască regele!

Începe Olanda-Slovacia. Cu Robben în teren. Slovacii sunt hotărâţi să nu facă concesii. Jendrisek şutează bine de la 18 m, dar peste. Olanda pune în funcţiune morile de vânt. Sneijder îi caută cu mingea pe fiecare de parcă ar căra două găleţi de beton pentru fundaţia casei. Van Persie reia cu capul în Durica şi mingea sare în corner. Olanda pare acum hydra din Lerna cu jocul ei hipnotizant. Van Persie pasează la Sneijder dar şutul pe jos e slab şi Mucha prinde. Robben stă la cutie. Iată-l primind o pasă în adâncime. Se întoarce spre centru, Durica l-a scăpat, robben înaintează, Zabavnik simte pericolul, plonjează gata să se ciocnească de Skrtel care s-a aruncat din direcţie opusă dar şutul aplecat deja şi se strecoară printr Mucha şi bară 1-0. Slovacii repun fără zvâcnet, chiar dacă micul Stoch se agită în continuu. Celebra lentoare a Europei centrale cu cafenelele vieneze şi promenadele prin Prater. Olandezii lasă impresia că încă nu au găsit un adversar pe măsură la acest turneu final. Se joacă la pas de parcă ar fi 400C. Ar fi interesant ce părere are Cruyff despre acest veritabil catenaccio olandez. Robben trgae la indgo acţiunea de la gol, până la şut care nu mai are aceeaşi forţă. Pauză. A început ploaia. Închid geamurile şi mă aşez din nou. Slovacii reiau şi amână forcingul. Invitaţii batavii ratează ca la antrenament. Robben pe acelaşi calapod, şut respins de Mucha, Kuyt tir în portarul slovac şi van persie din lovitură liberă dau impresia că Olanda ar putea înscrie oricând. Slovacilor încearcă şuturile. Stoch din careu şi Stekelenburg aruncă peste. Olandezii nu bagă în seamă avertismentul. Vittek primeşte la 16 m. În faţa lui a mai rămas numai Stekelenburg, ţintuit pe mijlocul porţii. Vittek îşi potriveşte cam mult mingea vrând să fie sigut şi tgrage plasat dar Stekelenburg are un reflex de zile mari. Olanda preia batista de la periniţă, Kuyt trage scoate Mucha şi dă batista la Vgittek care e blocat pe ratări din aceeaşi poziţie şi gata. Olanda îşi spune că joac atrebuie să înecteze. Van Bronckhorst bate o lovitură liberă spre Kuyt, vârful olandez ăntră în careu, dribling cu capul, peste Mucha ieşit şi apsă în cemtru spre Sneijder. Golul e joacă de copii. Meciul ejcuat în ciuda faultului în careu al lui Stekelenburg la jakubko, pregătit să prei un balon deviat. Bate Vittek pentru statistică şi clasamentul golgeterilor şi se termină 2-1 pentru că arbitrul fluieră imediat după gol.

Olanda – Slovacia 2:1 (1:0), 28 iunie 2010, Durban / Durban Stadium, spectatori: 61.962, arbitru: Alberto UNDIANO (ESP)

Marcatori: Arjen ROBBEN (NED) 18′, Wesley SNEIJDER (NED) 84′, Robert VITTEK (SVK) 90’+4 penalty

Olanda: [1] Maarten STEKELENBURG – [2] Gregory VAN DER WIEL [3] John HEITINGA [4] Joris MATHIJSEN [5] Giovanni VAN BRONCKHORST (C) [6] Mark VAN BOMMEL [7] Dirk KUYT [8] Nigel DE JONG [9] Robin VAN PERSIE (80′ [21] Klaas Jan HUNTELAAR) [10] Wesley SNEIJDER (92′ [20] Ibrahim AFELLAY) [11] Arjen ROBBEN (71′ [17] Eljero ELIA)

Antrenor: Bert VAN MARWIJK (NED)

Slovacia: [1] Jan MUCHA – [2] Peter PEKARIK [3] Martin SKRTEL [5] Radoslav ZABAVNIK (88′ [14] Martin JAKUBKO) [7] Vladimir WEISS [11] Robert VITTEK [15] Miroslav STOCH [16] Jan DURICA [17] Marek HAMSIK (C) (87′ [10] Marek SAPARA) [18] Erik JENDRISEK (71′ [20] Kamil KOPUNEK) [19] Juraj KUCKA

Antrenor: Vladimir WEISS (SVK)

Cartonaşe galbene: Arjen ROBBEN (NED) 31′, Juraj KUCKA (SVK) 40′, Kamil KOPUNEK (SVK) 72′, Martin SKRTEL (SVK) 84′, Maarten STEKELENBURG (NED) 90’+3

Mă uit puţin la Oglinda, filmul lui Sergiu Nicolaescu. Cred că Antonescu a fost un mare patriot, dar greşeala cu evreii nu l-ar fi slavat deo condamnare la moarte într-un eventual proces corect după război. Nu e aici locul să mă lansez. Începe Brazilia-Chile. Nu joacă Elano şi Felipe Melo. Chile are primele mingi dar Brazilia se apără în zale. Dani alves îi trimite pe xtremă lui Luis Fabiano, care fuge mingea i se încurcă în picioare şi şutul nu mai nimereşte poarta. Pe bancă Dunga duce mâna la falcă gânditor. Gilberto Silva vrea să-i risipească temerile şutând de la diatanţă dar Bravo se opune. Colegii lui preiau din mers şi vreme de câteva minute le trag preşul de sub picioare chilienilor. O suită de cornere fără respiro sunt încununate ed o piruetă ratată a lui Robinho în careu. Suază oferă o gură de oxigen încercând un lob, ratat din cauza lui Lucio, prezent în cârca lui. Chilienii pasează l arisc, ca nişte acrobaţă pe frânghie. Brazilienii în schimb aruncă mereu mingea în grămadă beneficiind de tehnica lor stelară. Ramires trage pe direcţia lui Bravo. Robinho nu-şi coordoneazămişcările, semănând de multe ori cu o vulpe beată. Probabil e bucuriaîmplinită de a jucat la turneul final, cea care l-a făcut să renunţe la Europa doar ca să prindă lotul. Chilienii continuă să caute busola. Procentajul de recuperări al braziliei e de-a dreptul fantastic. Kaka încă nu s-a văzut. Dar nici nu e nevoie. Corner Maicon şi Juan reia cu capul la vinclu 1-0. maşina auri-verde pare să fi demarat. Robinho accelerează pe stânga, primeşte kaka în entru, sprint cu privirea atât de sus de parcă ar fi fixat în ghips, pasă la Fabiano, dribling pe lângă Bravo şi e 2-0. chilienii iau mingea şi şutează în disperare. Balaurul a urlat de două ori şi elevii lui Bielsa i-au luat frica. Seleçao zbvurdă în aşteptarea puazei. Bastos încearcă poarta dar nu intră. 3-0 ar fi fost prea mult. Vine fluierul de stop. Chilienii reiau cu 3 fundaşi, Bielsa întărind atacul. Favoritul meu beausejour e cel mai prezent. Atacul chilian a cucerit toate cotele din faţa careului brazilian şi vrea să avanseze. Juan însă respinge tot ajutat de coasa lui Gilberto Silva. Brazilienii sunt ca nişte pisici urmărind ghemul de lână. Odată luat în stăpânire, nu ştii ce urmează. Urmează golul trei. Ramires se duce de nebun de la mijloc, schimbă direcţia spre Robinho, şut plasat e la 16 m şi tabela maipune o bilă în contul brazilian. Dunga aproape că plânge de emoţie. Meciul se mută pe Copacabana. Chilienii se prind în horă. Sanchez pasează cu călcâiul în careu. Începe sarabanda. Valdivia peste din 16 m. Kaka tot peste. Suazo îşi face poziţie de tra sla ţintă dar Julio Cesar rspinge. Tot Suazo revine şi pune mingea pe bară. Nilmar reia cu capul peste poartă. Beausejour trage pe lângă. Chilienii întrerup dansul înecrcând o construcţie mai lungă, cu multe pase, până la poarta lui Julio Cesar. Valdivia se încumetă să şuteze dar poarta e un pic mai încolo. Bastods driblează tot pe stânga, dar şutul dă apă la moară celor ce susţin că fundaşii nu ştiu să tragă la poartă. Centralul englez Webb intervine ca educatoarea bătând din palme să stopeze jocul copiilor. Fluier final.

Brazilia – Chile  3:0 (2:0), 28 iunie 2010, Johannesburg / Ellis Park Stadium, spectatori: 54.096, arbitru: Howard WEBB (ENG)

Marcatori: JUAN (BRA) 35′, LUIS FABIANO (BRA) 38′, ROBINHO (BRA) 59′

Brazilia: [1] JULIO CESAR – [2] MAICON [3] LUCIO (C) [4] JUAN [6] MICHEL BASTOS [8] GILBERTO SILVA [9] LUIS FABIANO (76′ [21] NILMAR) [10] KAKA (81′ [20] KLEBERSON) [11] ROBINHO (85′  [16] GILBERTO MELO) [13] DANI ALVES [18] RAMIRES

Antrenor: DUNGA (BRA)

Chile: [1] Claudio BRAVO (C) – [2] Ismael FUENTES [4] Mauricio ISLA (62′ [20] Rodrigo MILLAR) [5] Pablo CONTRERAS (46′ [10] Jorge VALDIVIA) [6] Carlos CARMONA [7] Alexis SANCHEZ [8] Arturo VIDAL [9] Humberto SUAZO [11] Mark GONZALEZ (46′ [21] Rodrigo TELLO) [15] Jean BEAUSEJOUR [18] Gonzalo JARA 

Antrenor: Marcelo BIELSA (ARG)

Cartonaşe galbene: KAKA (BRA) 30′, Arturo VIDAL (CHI) 47′, Ismael FUENTES (CHI) 68′, RAMIRES (BRA) 72′, Rodrigo MILLAR (CHI) 80′

            Vom avea aşadar un sfert Brazilia-Olanda. Deja am emoţii. Brazlia a jucat azifoarte bine dar Olanda transmite o mare forţă. Până atunci mai sunt două optimi şi sfertul uruguay-ghana. Între ele două zile de pauză, primele la aecst turneu. Eu iau pauza acum , în miez de noapte. Răcoare şi somn. Pe mâine!

29 iunie 2010

XXXXXXXX

            Continuă discuţiile pe marginea erorilorde arbitraj care au contribuit la un sfert Argentina-Germania. Se reiau soluţiile: 5 arbitri, proba video, senzori sau minge cu cip. Jupânul Blatter ar ceda puţină putere: “Dacă ar fi disponibil un sistem tehnologic, precis şi deloc complicat, aş accepta senzori pentru linia porţii. Dar acum nicio varinată nu oferă 100% siguranţă.” Iar platini, ajund boss-ul UEFA, declară: “Trebuie să respectăm egalitatea oriunde în lume. E nevoie de 20 de camere şi la derbyuri dar şi în Feroe.” Aşa e dar sunt sigur că FIFA are bani să ofere sistemele cadou fiecărei federaţii. Multe sisteme. Se estimează că soluţia de compromis ar fi cea cu 5 arbitri, cu doi asistenţi de poartă. Criticile însă nu contenesc. Cel mai vehement este “colegul” meu de dirigenţie, Radu naum în articolul “Heil, Sepp!” “De vinî e dictatorul bătrân din vârful tribunei. Când stai cu fundul pe un morman de 4 miliared de €, în vreme ec suspuşii tăi trăiesc după reguli din Evul Mediu, nu există edcât o explicaţie: guvernare à la Mobutu…suntem cu toţii prizonieri de conştiinţă într-o colivie ed aur din care cântă inconştient un popor de vuvuzele. De duminică nu ne mai putem preface orbi. Un tip puţind a balegă, încâlţat în opinci, cu o sabie ştirbă şi un coif ruginit pe scăfârlia murdară umblă de nebun printre zgârie-norii noştri. Cât ne mai putem ţine de nas?” Cine zicea că presa noastră e de doi lei?

            Îmi verific telefoanele. Am primit aseară un apel. Sun şi-i răspunde o voce tânără. Sunt chemat la un interviu azi la 16:30. Iniţial ezit. Aş pierde mult din Paraguay-Japonia. Dar Mondialul se termină şi spectrul plictiselii în singurătate cel puţin pâna l atoamnă mă face să mă decid repede. Plus lipsa de bani. Accept. Intru un pic în alertă. Dar mă calmez cu gândul unei finale Brazilia-Argentina pe care mulţi o doresc, inclusiv eu. Bielsa edclară că superioritatea Seleçao a fost netă, iar dunga că i-a convenit de minune jocul chilienilor. Adaugă spunând că şi Olanda se aseamînî cu echipele sud-americane. Dragă Tomey deja ştim că ţi-e teamă. Numai că ea lucrează şi pozitiv. Şi nu m-aş mira să eliminaţi Olanda în 90 de minute. Dacă veţi şti să-i blocaţi pe Sneijder şi Robben prima parte a finalei de vis e asigurată, căci nu cred că Uruguay sau Ghana vor rezista în semifinale. Dar cu Robben şi Sneijder va fi mult, mult mai greu.

            Capul de afiş de astăzi e Spania-Portugalia. Spaniolii se tem de Cristiano Ronaldo şi-şi pun toate speranţele în Pique, cel care l-a anihilat de trei ori până acum, în campionat şi în finala UCL din 2009. Şi în Xavi pe care Marca îl denumeşte „el arquitecto de la pase”. Am găsit ceva şi de Cruyff. Marele Johan nu e de acor dcu decizia leui Del Bosque de a juca cu doi închizători, Busquets şi xabi Alonso. Deşi îl consideră „ un tecnico fantastico y el seleccionador ideal”, Cruyff crede că linia celor doi dezechilibrează jocul echipei spaniole. „E ca şi cum ai veni pentru Gerson, Tostao, falcao, Zico Socrates dar îi vezi doar pe Gilberto, Felipe Melo, Bastos şi Baptisat. Nimeni nu dă banii pe bilet ca să vadă aşa ceva.” Ştiu că Brazilia l-a dezamăgit pe Cruyff, poate jocul deieri i-a mai îndulcit amarul, însă îl aştept la cârma naţionalei batave pe cel mai puţin cunoscut drept Hnedrik Johannes Cuijff după numele din acte. Până atunci aş dori să comenteze şi jocul Olandei care seamănă mult cu cel al unei echipe italiene în mare formă. Portughezii prefaţează şi ei la vârf: „Azi e marea înfruntare” scrie Record deasupra unui fotomontaj cu Ronaldo fandând elegant cu tricoul în mână din faţa unui taur fioros. Ies din atmosfera aceasta de turnir cu un zâmbet: jucătorii englezi au căzut victime unor hoţi care negăsind prea mulţi bani le-au furat tricouri şi lenjerie intimă. Or fi fost fani ai Victoriei beckham care ştiucă David mai poartă şi chiloţii soţiei. Şi uite aşa îmi vine în minte vechiul referen din copilărie „Hoţii mi-au furat chiloţii.”

            Trebuie să plec. Traficule plăcut. Se simte vacanţa. Interviul ţine puţin. Eternul „dacă veţi fi selectat vă sunăm noi.” Prind 15 minute din prima repriză, suficient pentru un şut al lui Roque Santa cruz pe lângă poartă şi unul al lui Honda, tot alături, după contraatac. Privesc nerăbdător reluarea partidei. Seamănă cu un meci din grupe. Încerc să-mi imaginez că sunt un reporter la începuturile meseriei, trimis la un meci de divizie inferioară. M-e greu să-mi aleg echipa aflată în deplasare. Riveros reia cu capul centrarea lui Morel. Tulio trage pe lângă din corner. Mă simt ca după o palincă oferită de primar domnului de la Bucureşti. Acum câţiva ani eram în Croaţia, la Osijek, cu o misiune conomică. Prin holul hotelului unde stăteama trecut la un moment dat un fotbalist român, vedeta echipei locale. Auzind vorbindu-se romăneşte şi-a adus aminte de casă şi m-a ales pe mine să-i fiu însoţotor pentru restul acelei zile condimentată cu multă băutură şi cu mânacrea de după un amical disputat de NK Osijek cu o altă echipă locală, de categorie modestă. Mai ţin minte şi acum gustul minunat al cărnii cu care mi s etot umplea farfuria. Paraguay şi japonia nu-mi umplu câmpul vizual cu nimic. Prelungiri. Partida continuă să-mi macine nervii. Se duce clar în 11 m. Hector valedz şutează în blocaj din careu. Cred că e cel mal slab meci de până acum. Vin loviturile de departajare. Începd sud americanii. 1-0 baretto şut pe jos în colţ. 1-1 Endo plasat. 2-1 Barrios cu kawashima pe direcţia şutului. 2-2 hasebe imparabil. 3-2 Riveros pe mijloc. Komano trimite în transversală! 4-2 valedez. 4-3 Honda lejer. 5-3 Cardozo şi Paraguay merge în sferturi. Ce chin. Clatin ameţit din cap, dela joc şi de la cele 4 beri. Sper ca Spania şi Portugalia să salveze ziua.

Paraguay – Japonia 0:0, 5:3 la 11m, 29 iunie 2010, Tshwane/Pretoria / Loftus Versfeld Stadium, spectatori: 36742, arbitru: Frank DE BLEECKERE (BEL)

Paraguay: [1] Justo VILLAR (C) – [3] Claudio MOREL [6] Carlos BONET [9] Roque SANTA CRUZ (94′  [7] Oscar CARDOZO) [10] Edgar BENITEZ (60′ [18] Nelson VALDEZ) [13] Enrique VERA [14] Paulo DA SILVA [16] Cristian RIVEROS [19] Lucas BARRIOS [20] Nestor ORTIGOZA (75′ [8] Edgar BARRETO) [21] Antolin ALCARAZ

Antrenor: Gerardo MARTINO (ARG)

Japonia: [21] Eiji KAWASHIMA – [2] Yuki ABE (81′ [14] Kengo NAKAMURA) [3] Yuichi KOMANO [4] Marcus Tulio TANAKA [5] Yuto NAGATOMO [7] Yasuhito ENDO [8] Daisuke MATSUI (65′ [9] Shinji OKAZAKI) [16] Yoshito OKUBO (106′ [11] Keiji TAMADA) [17] Makoto HASEBE (C) [18] Keisuke HONDA [22] Yuji NAKAZAWA

Antrenor: Takeshi OKADA (JPN)

Cartonaşe galbene: Daisuke MATSUI (JPN) 58′, Yuto NAGATOMO (JPN) 72′, Keisuke HONDA (JPN) 90’+3, Yasuhito ENDO (JPN) 113′, Cristian RIVEROS (PAR) 118′

Mă sună Daniela. Vrea să meargă iar pe la colega ei, care e în conecdiu, să mai schimbe impresii. Eu pot vedea meciul cu Tibi. N-am nimic împotrivă şi iată-mă din nou instalat pe canapeaua din micul lor living, tăgând mâţa de coadă. La propriu. Aşadar Spania-Portugalia, un pic mai bun ca Paraguay-japonia. Spania a început în forţă cu trei şuturi, două Villa şi unul Torres care i-au lăsat pentru tot restul meciului o expresie de amărăciune pe faţă lui Eduardo, de parcă cineva l-ar fi încuiat pe dinafară în ploaie. Portughezii au încercat să dinamiteze flancul stâng prin urcările dese ale lui fabio Coentrao dar care a părut neînţeles de coechipieri cu excepţia lui Hugo Almeida, acest mattew McConaughez portughez, care s-a luptta cu apărarea spaniolă cu o încăpăţânare ed Spartacus. Tiago a bătut de două ori în poarta lui Casillas însă prim aparte s-a încheiat cu senzaţia că voi vedea din nou lovituir de departajare. A fost însî de ajuns o clipă de inspiraţie pentru Iniesta, care primind central de la Xabi Alonso, a fdurişat balonul printre fundaşii portughezi Xavi era aocol şi i-a mai dat puţin avânt spre David Villa care a punctat din două încercări. La reluare s-a văzut că Villa era în ofsaid dar Portugalia trebuia să plece . pentru că Queiroz a făcut nişte schimbări de antrenor secund, vorba lui Panduru, renunţând la Almeida şi Simao. Şi meciul s-a dus cuminte spre victoria Spaniei, nederanjat în niciun fel de piciaorele supra-asigurate ale lui Ronaldo. Spania şi-a păstrat supremaţia iberică având încă în Villa şi Iniesta doi corsari ce varsă aurul în visteria imperiului. Portugalai se îndreaptă spre casă cu armata zdrenţuită, la bordul unei caravele unde Cristiano Ronaldo, legat decatarg, îngână un cântec trist…

Spania – Portugalia 1:0 (0:0), 29 iunie 2010, Cape Town / Green Point Stadium, spectatori: 62.955, arbitru: Hector BALDASSI (ARG)

Marcator: David VILLA (ESP) 63′

Spania: [1] Iker CASILLAS (C) – [3] Gerard PIQUE [5] Carles PUYOL [6] Andres INIESTA [7]

David VILLA (88′ [18] PEDRO) [8] XAVI [9] Fernando TORRES (58′ [19] Fernando LLORENTE) [11] Joan CAPDEVILA [14] XABI ALONSO (93′ [4] Carlos MARCHENA) [15] SERGIO RAMOS [16] Sergio BUSQUETS

Antrenor: Vicente DEL BOSQUE (ESP)

Portugalia: [1] EDUARDO – [2] BRUNO ALVES [6] RICARDO CARVALHO [7] CRISTIANO RONALDO (C) [11] SIMAO (72′ [8] PEDRO MENDES) [15] PEPE (72′ [9] LIEDSON) [16] RAUL MEIRELES [18] HUGO ALMEIDA (58′ [10] DANNY) [19] TIAGO [21] RICARDO COSTA [23] FABIO COENTRAO

Antrenor: Carlos QUEIROZ (POR)

Cartonaşe galbene: XABI ALONSO (ESP) 74′, TIAGO (POR) 80′

Eliminare: RICARDO COSTA (POR) 89′

30 iunie 2010

FAVORITELE AU CONFIRMAT

Zi de pauză. Am rămas în opt echipe. Cele mai aşteptate dueluri: Brazilia-Olanda şi Argentina-Germania se joacă vineri şi sâmbătă. Caracatiţa Paul, de la acvariul din Oberhausen, carea devenit faimoasă pentru predicţii, alegând boluc cu mâncarepe care e staegul echipei învingătoare, a indicat Germania drept câştigătoare. Unul din tentacule s-a aşezat pe bolul Argentinei, lurcu ce i-a făcut pe sud-americani să declare “Aven şanse dacă ne-a întins şi nouă o mână.” “Pictorul” Low le-a dat elevilor săi 2 zile libere, să facă ce vor. Poate că asta i-ar calma şi p eolandezi care sunt puţin iritaţi. Van persie s-a enervat şi a zbierat la antrenor în momentul schimbării. “Scoatel pe Sneijder!” ar fi rostit atacantul batav susţine un specialist în citit de pe buze iar bert van Marwijk a preluat enervarea pentru că a sărit ca ars “ A uitat că trebuie să treacă întâi de noi. Dar nu-i nimic. O să-I pedepsim aroganţa”, la declaraţi alui Kaka “Suntem de la un meci la altul mai buni. O s-o ţinem tot aşa până la finală.” Sunt sigur că Dunga va pune batista pe ţambal. Olanda trădează totuşi o nervozitate care ar avea nevoie de puţină relaxare. Sper să fie într-o binemeritată vacanţă după meciul cu Braziia. Presa spaniolă şi-a luat avânt “Asta e Spania mea” zice marca, iar despre Villa se spune că ar fi făcut un meci “stratosferic”. “Spania începe să viseze” zice şi El Pais. E de înţeles înaintea unui sfert cu Paraguay. S-au cam temut spaniolii de Portugalia lui Ronaldo care se simte “distrus, total dezolat, frustrat şi resimţind o tristeţe de neimaginat”. Băiete la cum ai jucat aşa se simt toţi portughezii iar duelul tău cu Messi nu e dcât o glumă de cabaret. În timp ec messi produce spectacol tu ai stat ca primadona în lojă, aşteptând să cadă pe spate toate apărăril eîn faţa frezei tale lucioase. Şi ai tăi au zis “Ronaldo a trecut pe lângă Mundial“ în ziarul Publico.

Capello nu vrea să renunţe dar morişca s-a pus în mişcare. Arsene Wenger, Roy Hodgson şi Harry redknapp sunt principalii favoriţi pentru succesiune. În calcule ar intra şi David Beckham. Deocamdată Fabio a început să şi facă planuri cum să investească cele 15 miliaone de €pe care i-ar primi în caz de concediere. Eu aş da o parte ziarului Daily Mirror care a scris „Recordul iluzionistului David Blaine, care a stat 42 de zile într-o cutie fără să facă nimic, a fost bătut de Wayne Rooney.”

Ne-am mai despărţit deci de 8 echipe. Europa furnizează iar grosul, cu 3 echipe: Portugalia, Anglia şi Slovacia. Asia îşi primeşte înapoi cele mai bune tem-uri, japonia şi Coreea de Sud, pe care le-am ironizat pe nedrept. Când vor adăuga şi puţină culoare jocului lor organizat, coreenii şi japonezii vor avea mai multe de spus. Chile pleacă pentru că într-un duel cu Brazilia sau Argentina orice echipă sud-americană se înclină. Mexic şi SUA au atins pragul scontat, iar Slovacia merită un plus de aplauze. Portugalia s-a frânt inesteci exact când trebuia să dea proba valorii iar Anglia a arătat din grupe că lotul şi ideile de joc sunt mai subţiri ca pergamentul.

Mă uit pe foile de înecput. Au rămas în cursă 4 favorite – Spania, Argentina, Brazilia şi germania – şi 4 outsiedre: Olanda, Urugauy, Paraguay şi ghana. Fiecare ajucat 4 meciuri şi nu cred că Ghana, Praguay sau uruguay ar putea emite pretenţii la titlu. Ghana sau uruguay vor fi însă în semifinale şi de aici cel puţin treapta de bronz e foarte aproape. În rest coroana pare să revină unei favorite, asta dacă Olanda nu va furniza surpriza la 32 ed ani după ce marea echipă a lui rensenbrink şi Cruyff a jucat marea finală (deşi nu a participat în 1978, umbra lui Johan plutea peste tot în cantonamentul argentinian al Olandei). Vreau doar să spun că favoritele au confirmat în linii mari iar Mundialul cu 32 de echipe apare încă o dată ca o corvoadă mult prea lungă pusă la cale de maleficul Sepp Blater, acest omulet cu profil de viezure din bezile desenate care face jocurile de mai bine de 30 de ani.

1 iulie 2010

XXXXXXXX

Sferturile au început deocamdată la nivel declarativ, cu lovituri una şi una, ca într-un veritabil Clay-Foreman. S-a făcut un sondaj şi s-a constatat că Argentina conduce în topul preferinţelor suporterilor români, înaintea Braziliei, favorita certă de până acum, în lipsa naţionalei noastre. Mi se pare normal. Lumea iubeşte artiştii. Iar Argentina îi are pe Messi şi maradona. Maradona e povestea care nu mai vrei să se termine, cum simţeam în clasa ântâi când citeam Cireşarii. Când îţi place ceva vrei să ai mereu iar pe diego publicul l-a vrut mereu aproape. Chiar şi după ce s-a retras şi veştile despre şederea lui în Cuba lui Fidel veneua mai greu decât dacă le-ar fi adu căruţa poştei. Iar messi e singurul fotbalist care I amingea şi atacă frontal poarta, ca pe maidan. În rest toţi respectă consemnul tactic inclusiv kaka. Ar mai fi Robben dar Arjen stă de multe ori izolat pe dreapta. Lionel nu rezistă. Vine spre centru să ia balonul edclanţănd ed acolo şarja cavaleriei. Asta vrea publicul. Când mă duc să văd o piesă cu Horaţiu Mălăele ştiu că indiferent ed text el va improviza ceva. Aşa e şi cu Argentina de azi. Deci vorbeşte Maradona. “Pentru Germania Mondialul s-a terminat! Nemţii au o echipă bună. Dar fiţi siguri că ştiu foarte bine ce jucători să trimit în teren şi cum să-I montez ca să-I facem praf.” Acesta e Diego Armando Maradona, cel pentru care fotbalul e o revoluţie continuă. Nemţii sunt prudenţi. “Nu trebuie să ne lăsăm provocaţi” spune Bastian. “Argentinieii sunt provocatori, încearcă să influenţeze arbitrul” adaugă el. Low a edclarat diplomatic “Argentina e favorita turneului, dar am găsit şi slăbiciuni la această formaţie, este o echipă vulnerabilă”. Presiunea germanilor cred că se va axa pe flancul drept uned joacă Muller şi Ozil. Tare mi-e teamă că vârful lui Bayern va evolua de aşa natură încât Diego nu-l va mai confunda cu un copil de mingi, ca la conferinţa de presă de după amicalul de acum câteva luni.

Brazilia promite atenţie specială la Robben, prin gura lui Juan. Din păcate felipe Melo e accidentat, ramires suspendat aşa că Dunga are o problemă în plus. Abia aştept ca “banana mecanică” să se califice dând cu tifla ziariştilor de la Ole auscos această găselniţă ironică.

Nerăbdarea creşte uşor. Sporită şi de sinagma stupidă “o confruntare între olanda Americii de Usd şi Brazilia Europei”. Mai bine mă duc să alerg. S-a mai lucrat la Stadionul Naţional, dar finanţarea se va stopa în curând riscând să lase construcţia nefinalizată l atermen. Fineţuri de-ale noastre. Mai e doar o zi. Mă ridic să mă costumez. Iată însă că am găsit o analiză în Daily mail despre Mondialul care începe abia acum, după cum susţin englezii. Alţi “prieteni” ed-ai lui Blater. Ei au iedntificat în fiecre din cele 8 echpe rămase în cursă jucătorul care poate face diferenţa. Să-I dăm drumul.

1.                  Spania-Xavi hernandez. Echipa e construită în jurul lui.

Din păcate nu prea s-a văzut până acum. Are toate şansele cu Paraguay. Din aşteptarea lui a răsărit Iniesta.

2.                  Olanda-Arjen Robben. Tot ce face se transformă în aur.

Am spus deja, e cel care ar putea uzurpa tronul lui Messi.

3.                  Argntina-Carlos Tevez. Şut formidabil.

Surpriză. Nu e messi. Cred că englezii au fost luaţi de valul din joul cu Mexic. Nici nu concep altceva în afara lui Lionel. Se va vedea pe teren.

4.                  Germania-Miroslav Klose. Forma bună de la naţională.

Da, ştie jocul. Dar cred că cei ed la Daily mail plâng după ce le-a lipsit lor.

5.                  Brazilia-Robinho. Joc închegat, pasează bine şi ajută uneori defensiva.

Ce spuneam mai sus.

6.                  uruguay-Diego Forlan. Talisman al uruguayenilor.

Au nimerit-o. El condor face plannul în echipa lui Tabarez.

7.                  ghana-Asamoah Gyan. Pericol constant pentru orice defensivă.

Alegere firească pentru cel care a marcat 3 din cele 4 gouri ale echipei sale.

8.                  Paraguay-Enrique vera. Palymakerul care compensează forma slabă a talismanului Roque Santa Cruz.

Cam multă mistică la sud-americani. Şi un regret pentru forma lui Roque, care întra-adevăr pare o pisică bătrănă, năpădită de purici.

E timpul să plec. Povestea turneului final continuă mâine cu Brazilia-olanda sau când vedetele joacă la matineu.

2 iulie 2010

TRISTE BRESIL

Zile triste. România e din nou sub ape, ca în 2008, 2006 şi 2005. aceleaşi zone inundate, banatul şi Moldova, uned oamenii aşteaptă apele în casele reconstruite în exact aceleaşi locuri, într-o resemnare de cioban mioritic. Unde să te duci?

Stau şi aştept să mă sune cineva. Mi s-au promis vreo 3 răspunsuri. Şi george nu mai vine…mă gândesc ce greu îmi va fi după ce se termină Mondialul. Îmi fac vise că peste 4 ani aş putea fi în Brazilia, dar numai biletul până la Rio este 1500 €. “Lasă că mergem peste 8 ani, când va fi în Europa şi luăm şi copiii” mi-a zis un prieten. Anda va avea 16 ani, iar Andrei 11. ar fi ceva. Să mai trăim până atunci, cum zieca mama. Să revenim la subiecte mai vesele. Şi cine e mai vesel de cât clovnul genial Maradona. “Spania ar putea fi campioană mondială dacă porţile ar fi amplasate pe lateral” a zis Diego. Acelaşi şarm ca pe teren, însă Argentina are meci greu. Stau şi mă gândesc că niciuna din cele 8 echipe din sferturi nu a trecut proba de foc a revenirii după ce a fost condusă, cu excepţia Ghanei, care în cele din urmă nu a învins. Azi şi mâine cel puţin una din ele va trece acest test. Să vedem care. Aştept cu emoţie Brazilia-olanda. Felipe Melo s-ar putea să reintre, dacă nu , va fi folosit celălat Melo, Gilberto. Antrenorul Olandei e încrezător “Trebuie să-I presăm şi să nu le lăsăm posesia. Brazilia nu e invincibilă şi am soluţii s-o surprind.” Poate a citit declaraţia lui pele care zice “Echipa actuală joacă bine pe contraatac însă şi-a pierdut tradiţia. Controlează puţin jocul şi nu are suficient posesia. Brazilia nu m-a convins deloc la acest Mondial. Ce fotbal mai e şi ăsta cu un singur vârf?” Vitalitatea lui El Rey s-a manifestat şi ăn direcţia “amicului” său Maradona. “N-am nimic cu el, doar că nu cred că e un antrenor bun. Are un stil bizar de viaţă şi asta rareori înfluenţează în bine echipa. Maradona este exemplu negativ şi cu el Argentina nu va putea cuceri titlul. Are jucători de clasă mondială, care se gestionează singuri. Nemţii au un joc frumos în ofensivă şi m-au impresionat ozil şi Thomas Muller. Ştiu să dribleze şi să ofere pase decisive. E o plăcere să-I priveşti. Germania se va califica.” În aşteptarea răspunsului lui Diego să remarcăm că Pele a refuzat mereu să preia naţionala, refuzând o funcţie pe care e greu ed crezut că ar putea s-o mai exercite la eci 70 de ani ai săi. Nu sunt singurul care are emoţii. Mai e şi Radu Cosaşu cel al cărui articol săptămânal e din nou de poveste. “Argentina va juca aşa indiferent de antrenor. Nu pun în discuţie meseria de antrenor, ci vreau să cânt spiritul acestor sud-americani care bat mingea tot anul în Europa, supunându-se la toate ale ei şi când se adună la 4 ani odată…nu au nevoie de multe minute ca să-şi găsească ritmul lor, stilul şi mai ales ceea ce-mi place să numesc lipsa lor de sistem. Mă încântă la ei maidanismul cu tot ce înseamnă el, talent şi fantezie, furie a ambiţiei, inclusiv erorile în defensivă…Dar nu neg că meciul lor cu o Germanie care duce disciplina până la inspiraţie îmi dă fiori. Brazilia, în schimb, nu mai face gafe în apărare; e hulită că nu s emai sinucide ofensiv, că joacă un cattenacio dizgraţios pentru artiştii ei, că are o rigoare care scoate din sărite o lume întinsă de la Cruyff la Liţă Dumitru. Nu mă doare că brazilienii ştiu în fine ce-I presingul şi alternează ritmurile de samba cu bosa-novele; par mai meditativi în elaborare, însă maidanismul latino-american îl aduce pe Lucio în atac, pe Robinho în apărare, cu 7 oameni la corner în meciul cu Chile şi o capodoperă de jol al lui Juan, cu doi oameni la paravan, ca la baschet. Totuşi nu neg că meciul ei cu Olanda – singura europeană cu care merg – îmi dă fiori.”

Dunga îi răspuned diplomatic ţâfnos lui Cruyff care spusese că spectaorii n-ar plăti biletul ca să vadă Brazilia de azi. “Trebuie doar să-şi ia biletele gratis de la FIAFA: cu ele poate vedea ce meci doreşte.” Are şi umor piticul Tombey. În ciuda figurii lui încruntate din corturile uned au loc conferinşele de presă. Aş vrea să-I iasă jocul şi să avem o finală Brazilia-Argentina. Dintre europene doar Germania mi-a plăcut dar nu aş da-o pe trupa lui Maradona. Ar mai fi cam o oră. Mă uit pe youtube la Bloopers from Seinfeld, adică dublele care au căzut la montaj, pentru că actorii s-au încurcat sau i-a podididit râsul. Râd cu lacrimi. Peste toţi este Kramer, adică Michael Richards, actorul acela înalt şi cu părul vâlvoi, care pare un şcolar întârziat în pantalonii mereu prea scurţi.

A venit ora meciului. Imagini din tunelul de acces. Joacă Robben. Şi Felipe Melo. Brazilia are un echipament pe care nu l-a mai folosit demult, tricouri albastrecu puncte galbene, şorturi albe. Căpitanii celor două echipe citesc discursuri împotriva rasismului, care se pierd în vacarmul de pe stadion. O modificare de ultimă oră în formaţia Olandei. În locul lui Mathijsen va juca Ooijer care are 35 de ani.

Olanda are startul. Pasele nu se leagă. Duelurile sunt tai ca o luptă fără scuturi.robinho îi urlăîn faţă lui Van Bommel care e mai înalt cu un cap. Dar golul vine repede răsplătin fineţea paselor braziliene. Felipe Melo trimite o pasă lungă pe jos printre olandezii care par de ecară, robinho se strecoară printre Heitinga şi Ooijer şi apare ghiduş în faţa lui Stekelenburg. Şutează din prima, fără preluare şi e 1-0. Kuyt are replica dar şutul lui la colţul scurt e respins de Julio Cesar. Olanda ăncearcă să intre pe undeva dar are în permanenţă 7 jucători în faţă care dansează ca nişte căpiaţ. Singur Robben încearcă pe dreapta dar Bastos nu-i dă nicio ţansă chiar dacă de cele mai multe ori prin fault. Şi Brazilia conduce jocul. Dani Alves intră rfontal e blocat de două ori dar îl vede pe Juan care reia peste poartă din numai 7 m. Robben scapă în sfârşit de bastos, primeşte de la Van persie, dar şutul se opreşte în blocaj. Pasă spre Robinho, demaraj pe lângă Van der Wiel şi De Jong, e găsit Lui sfabiano care trimite rapid cu călcâiul lui Kaka. Şut cu efect spre colţul lung dar Stekelenburg menţne tabela la 1-0. Brazilia scapără. Kaka are o plăcere de joc nebună, dându-şi coechipeirii la o parte din calea balonului. Pe bancă Dunga mai re puţin şi dă în fiert când bastos ia galben. Dar Robben macină mereu. Primeşte, vrea să-şi facă întoarcerea pe piciorul stâng şi e înconjurat de bastos, Juan şi Felipe Melo. Pauză. Mă ridic cu un tremur uşor. Brazilia a jucat bine dar oare varezista 90 de minute? Răspunsul vine repeed. Kaka dă semnalul unei relaxări timpurii baletând o minge în preajma propriului careu. Olandezii miros vânatul. Robben preia în viteză pe lângă Bastos care n-are edcât soluţia faultului. Scapă fără galben. Robben bate scurt la Sneijder care aruncă în careu spre nimeni. Felipe melo sar cu Julio cesar şi-i fură balonul din mâini. Mingea îi şterge freza şi se duce în poartă 1-1. Brazilienii se privesc miraţi. Nu creedau Olanda în stare de aşa ceva ed parcă ar fi fost muşaţi de căţelul cu care până acum se jucau. Dani alves caută golul dar şutul ocoleşte din nou poarta. Dunga îl scoate pe Bastos ca să evite roşul. Brazilienii au luat puţin frica. Linia lor de apărare s-a retras spre careu. Olanda împinge uşor jocul. Şi inevitabilul s eproduce. Corner Robben, centrare spre Kuyt, nimeni nu sare, edviere la 3 m, Julio cesar e pe linia porţii şi Sneijder reia cu capul, nestingherit.aleargă de nebun spre centru lovindu-şi în continuu fruntea cu care a înscris. E de înţeles, are doar 1,70 m faţă ed Juan 1,82 m, Lucio 1,88 m sau Gilberto Silva 1,86 m. Brazilia ăşi pierde capul. Felipe melo îl calcă pe Robben şi vede roşu. Dunga îl scoate târziu pe Luis Fabiano şi-l bagă pe Nilmar. Olanda se apără eroic. Maicon încearcă o cursă ca în prima repriză când părea miticul Ajax dând iam aîn apărătorii troieni. Dar pasele nu mai curg căci olanda se apără din nou italieneşte. Ooijer îl blochează pe kaka cu o vigoare renascută. Lucio se avântă nebuneşte lăsând casa descuiată în care pătrund înaintaşii batavi. Sneijder ratează o mare ocazie; Kuyt şi Huntelaar ajung singuri în preajma porţii lui Julio cesar ca în anii fotbalului total. Dar Olanda are milă de adversar şi-i oferă portarului brazilian ocazia să facă pe liberoul sau să bată o lovitură liberăde la centru. Fluier final. Dunga e încremenit ed durere. Brazilia a pierdut un joc pe care l-a avut în mână şi a năruit falimentarul proiect al unei echipe carea refuzat de multe ori spectacolul. Triste Bresil!

Olanda – Brazilia 2:1 (0:1), 02 iulie 2010, Nelson Mandela Bay/Port Elizabeth / Port Elizabeth Stadium, spectatori: 40.186, arbitru: Yuichi NISHIMURA (JPN)

Marcatori: ROBINHO (BRA) 10′, Wesley SNEIJDER (NED) 53′, Wesley SNEIJDER (NED) 68′

Olanda: [1] Maarten STEKELENBURG – [2] Gregory VAN DER WIEL [3] John HEITINGA [5]

Giovanni VAN BRONCKHORST (C) [6] Mark VAN BOMMEL [7] Dirk KUYT [8] Nigel DE JONG [9] Robin VAN PERSIE (85′ [21] Klaas Jan HUNTELAAR) [10] Wesley SNEIJDER [11] Arjen ROBBEN [13] Andre OOIJER

Antrenor: Bert VAN MARWIJK (NED)

Brazilia: [1] JULIO CESAR – [2] MAICON [3] LUCIO (C) [4] JUAN [5] FELIPE MELO [6] MICHEL BASTOS (62′  [16] GILBERTO MELO) [8] GILBERTO SILVA [9] LUIS FABIANO (77′ [21] NILMAR) [10] KAKA [11] ROBINHO [13] DANI ALVES

Antrenor: DUNGA (BRA)

Cartonaşe galbene: John HEITINGA (NED) 14′, MICHEL BASTOS (BRA) 37′, Gregory VAN DER WIEL (NED) 47′, Nigel DE JONG (NED) 64′, Andre OOIJER (NED) 76′

Eliminare: FELIPE MELO (BRA) 73′

            A trecut o jumătate de oră şi Dunga şi-a anunţat deja demisia. Ole-ul argentinian are motive de satisfacţie. Titlu mare “Brasil 2014” şi trimiterea la viitorul Cm e clară. Îmi pare rău de eşecul Seleçao dar se poate trăi şi după aşa ceva. A mai rămas în cursă Argentin alui Messi. Până atunci să ne pregătim de uruguay-ghana. Aş vrea să văd multe goluri ca să-mi înec amarul. Ies puţin ca să iau porumb de floricele. Înerc să forţez un pic destinul. Chibiţii ed lângă o agenţie de pariuri comentează jocul Braziliei. Par şi ei dezamăgiţi. Or fi suporteri de-ai Braziliei din sondaje?

            Mă aşez cu floricelele în faţă. Meciul începe cu sud-americanii la cârmă. Diego Forlan e în frunte ca un căpitan de haiduci. Deocamdată banda lui încearcă obsedant pe stânga cu Fucile împlinind normă dublă. Vine şiprimul şut Suarez direct pe Kingson. Şi prima ocazie: Lugano reia cu capul din centrare, reflex mecanic Kingson. Dar meciul trenează. Tabarez se uită la ceas aşteptând prim aoprire pentru indicaţii. Suarez primeşte mingea din out, şut dar Kingson scote. Ghanezii ies în sfârşit lalumină. Vorsah reia foarte puţin pe lângă poartă o lovitură cu capul de l aînălţimea celor 1,96 m ai săi. Kevin Prinec Boateng porneşte ca în meciul cu americanii, angajare pe pvot la Gyan şi şutul trece şi mai aproape decât la ocazoa lui Vorsah. Uruguay aşteaptă pauza. Poate de aceea Cavani risipeşte toate mingile ca un jucător de ruletă prins de febra jocului în ciuda lipsei de noroc. Africanii vor mai mult şi Boateng încearcă să intre în topuri cu o foarfecă. Mă iut că ghanezii s emişcă tot mai lejer în jumătatea adversă ocupând spaţiile libere ca o revărsare de ape. Muntari preia liber la 30 m şi şutează pe jos. Mingea loveşte pământul, ia viteză şi plonjonul lui Muslera e inutil 1-0. imediat se aude flueirul de final. Muntari a marcat în minutele suplimentare. Pauză. Trebuie să-mi fac mea culpa. Ghana e singura sfertfinalistă care a revenit după ce a fost condusă, în grupe, cu Austrralia. Dar ce mai coontează acum când am văzut fantastica revenire olandeză? Ghanezii înecp mai bine partea adoua. Revărsarea lor dă de urcă openenţilor. Uruguay nu mai are ce interpreta căci “compozitorul” Forlan a urcat o treaptă, în atac. Aşa că se mulţumeşte cu urcările lui Fucile. Iată-l driblând doi fundaşi care nu-l iartă. Fucile e jos dar se ridică rapid. Forlan îşi potriveşte balonul. Transformă impecabil. Kingson prins puţin pe picior greşit. E 1-1. gyan încearcă repede o lovitură dar Muslera respinge. Gyan era în ofsaid nesemnalizat. Dacă era gol probail că şi brigada portugheză a rfi fost trimisă acasă ca italienii din meciul Argentina-Mexic. Uruguay a renăscut. Sureaz reia din vole à la Van basten o centrare a lui Forlan. Poarta nu e prezentă. Suarez revine cu un şut cu vârful bocancului după o combinaţie cu Forlan, Lodeiro şi Fucile. Sud americanii vor să dea lovitura. Ei beneficiază din plin de cărbunii pe care îi aruncă în foc Arevalo şiprez, care recuperează tot. dar nu mai e timp. Benquerenca fluieră ed sfârşit. Echipele se adună pentru prelungiri. Tabarez gesticulează în cerc ca Tadici sau radu Voina. Începe. Echipele par două formaţşii de avioan la un miing aviatic, cu aterizarea la punct fix mereu amânată. Uruguay a cam terminat benzina. Ghanezii nu renunţă purtaţi pe valul celor 75.000 de susţinători din tribune. Gyan se duelează cu Scotti, mingea sare sare lângă buturi dar maxi perreira o trimite lung în faţă. Ducă-se! Uruguay n-a scăpat. Boateng încearcă de două ori. Cu capul din nou p elângă. Şi cu un şut la colţul scurt dar Muslera scoate din nou. Şi vine ultimul minut cu faza care intră în istorie. Lovitură liberă pentru ghanezi din lateral dreapta. Centrare, boateng reia cu capul pe spate, Muslera boxează nu foarte puternic. Mingea ajunge la Appiah care trage în genunchii lui Suarez aaflat pe linia porţii. Ricoşeu la Adiyah care reia da Suarez mai scoate o dată. De data asta cu mâinile ca la volei. Roşu şi penalty. Gyan, specialistul, îşi potriveşte balonul. Trage puternic în bară. Un imens oftat se aude din tribune. Ghana a ratat o şansă imensă de a fi în semifinale. Fluierul lui Benquerenca nici nu se mai aude. Penalty-uri. Încep sud-americanii. 1-0 Forlan. 1-1 Gyan în vinclu. Mare curaj. L anic 5 minute după ce a ratat, vârful ghanez transformă impecabil. Ghana ştie să moară ca un leu bătrân. 2-1 Victorino, imparabil, plasa fâşâie înfiorată. 2-2 Appiah dar Muslera a fost aproape. 3-2 Scotti, elan scurt. Bun meciul lui Scotti cre l-a înlocuit pe accidentatul Lugano. Effort imens la 34 de ani. Se pregăteşte john Mensah. Ratare! Ce tensiune! Maxi perreira îşi ia elan. Trage peste! Se va termina vreodată? Urmează Adiyah şut slab şi Muslera scoate. Abreu are meciul în ghete. Trage cu stângul. Un lob pe centru, elebra scăriţă, cu o inconştienţă senină ed copil în frenezia jocului. S-a terminat. Uruguay ăn semifinale după 40 de ani. Forlan va mai juca sigur o finală. Gyan e zguduit de plâns oferind imaginea zilei. Oare cine ar fi pariat pe o semifinală Olanda-uruguay?

Uruguay – Ghana 1:1 (1:1, 0:1), 4:2 la 11 m, 2 iulie 2010, Johannesburg / Soccer City Stadium, spectatori: 84.017, arbitru: Olegario BENQUERENCA (POR)

Marcatori: Sulley MUNTARI (GHA) 45’+2, Diego FORLAN (URU) 55′

Uruguay: [1] Fernando MUSLERA – [2] Diego LUGANO (C) (38′  [19] Andres SCOTTI) [4] Jorge FUCILE [6] Mauricio VICTORINO [7] Edinson CAVANI (76′ [13] Sebastian ABREU) [9] Luis SUAREZ [10] Diego FORLAN [15] Diego PEREZ [16] Maximiliano PEREIRA [17] Egidio AREVALO [20] Alvaro FERNANDEZ (46′ [14] Nicolas LODEIRO)

Antrenor: Oscar TABAREZ (URU)

Ghana: [22] Richard KINGSON – [2] Hans SARPEI [3] Asamoah GYAN [4] John PANTSIL [5] John MENSAH (C) [6] Anthony ANNAN [7] Samuel INKOOM (74′ [10] Stephen APPIAH) [11] Sulley MUNTARI (88′ [18] Dominic ADIYIAH) [15] Isaac VORSAH [21] Kwadwo ASAMOAH [23] Kevin Prince BOATENG

Antrenor: Milovan RAJEVAC (SRB)

Cartonaşe galbene: Jorge FUCILE (URU) 20′, Egidio AREVALO (URU) 48′, John PANTSIL (GHA) 54′, Diego PEREZ (URU) 59′, Hans SARPEI (GHA) 77′, John MENSAH (GHA) 93′

Eliminare: Luis SUAREZ (URU) 120’+1

E târziu. Mă retrag în tăcere. Două echipe ce nu meritau să piardă au căzut azi. Însă de aceea iubim fotbalul. Pentru că învingătoarele preiau un uriaş bagaj emoţional care le întăreşte extraordinar iar pentru învinse va fi mereu vremea revanşei…

3 iulie 2010

ARGENTINA ZDROBITĂ

Trezirea şi cap compas spre Buzău. Până în septembrie voi face drumul ăsta săptămânal, ecl puţin. Traseu lejer cu puţină adrenalină, nelipsită de pe şoselele noastre. Mergem direct în piaţa centrală. Întotdeauna m-a fascinat aglomeraţia şi atmosfera gureşă din acest loc. Roşii cărnoase, cu gust autentic. Măsline mari, verzi sau negre, toate îmbietaore. Hala de brânzeturi unde nu e niciodată linişte pentru că ţăranii te îmbie întruna vorbind mereu ca la bursă. Ajungem acaă. Veselie mare pe copii. Parcă sunt mai mulţi, zburdând în jurul nostru. Ar mai fi ceva timp până la meciul vedetă, Argentina-germania. Apuc să frunzăresc presa. Felipe Melo e sfătuit serios să-şi amâne sosorea acasă. Autogolul, lipsa marcajului la Sneijder, căci se pare că era omul lui şi a înscris, cartonaşul roşu au şters cu buretele pasa de gol dată lui Robinho. Pasiunea a rămas la fel la Rio. De la chitarele plutind îndoliate după finala din 1950, la tirul cu roşii asupra echipei lui “El Gorde” feola în 1954 şi sinuciderea unui suporter în haiti acum după eliminarea în faţa olandei. Dezamăgirea e mare şi I s ereprozează totul lui Dunga. Dela jocul prea defensiv, insipid chiar, la neselecţionarea luiPato şi Ronaldinho. Tombey a parat elegant”Îmi asum totă vina. A fost o aventură extraordinară şi le mulţumesc jucătorilor.” Dar cred că şiel ar fi bine să-şi ia o vacanţă departe de Rio. Brazilia era mare favorită. Ca întotdeauna. Şi acum a fost aproape, mai aproape ca acum 4 ani, dominând clar o repriză olanda. Batavii au trecut testul cu brio. “Ţelul nostru e să fim campioni mondiali” spune van Marwijk. “Acum doi ani am spus că suntem într-o misiune şi poate unii au zâmbit. Nimeni nu s emai îndoieşte acum. Robben şi Sneijder au fost decisivi.” Sneijder declară simpatic “Mingea a alunecat pe capul meu chel şi s-a oprit în plasă. Am trăit o senzaţie minunată pentru că a fost primul meu gol cu capul.” Poate că forţa Olandei stă tocmai în zâmbetul ascuns al acestui tip care joacă mereu atât de încruntat şi care s-a bucurat atât ed tare după ce a înscris cu capul, lovindu-şi fruntea în continuu de parcă ar fi realizat în sfârşit ce comoară zace înăuntru. Luis Sureaz a luat nota 10 în gazetă. Mi se pare prea mult ca şi cum cel care anotta a descoperit brusc romanele de aventuri. Trec în grabă spre meciurile deazi. Paraguay şi-a propus un meci de luptă. În care să-I oprească prin orice mijloace pe spanioli. Ceva npormal. Del Bosque va juca tot cu doi închizători ignorând sfaturile lui cruyff. Mă rog e mai puţin important. Maradona continuă cu bufoneriile. “Arbitrul de la Spania-Portugalia ziceai că e Andrea Bocelli.” Nedelicat, dar 100% Diego. Care invocă divinitatea spunând că “Dumnezeu ne vrea în finală, iar noi o să-I împlinim dorinţa.” Mi-e teamă că asta nu ţine loc de strategie. Însă Maradona re doar certitudini. “O să stăm tot meciul în jumătatea lor. Şi n-o să le dăm nico secundă balonul. Nu ştiu o altă echipă în lum el aora actuală care să poată ţine mingea cum o ţinem noi.” Maradona ar face orice să câştige. N-a uita finala de acum 20 ed ani când toată lumea ăi era împotrivă şi-I fluiera fiecare atingere de balon. Aşa că e de înţeles că de pe dinafară. Şi că anulează ultima conferinţă edpresă pentru motive puerile: organizatorii nu i-au pus la dispoziţie sala cu care era obişnuit. Sau că-l forţează pe Messi deşi e răcit. “În jurul lui Messi şi al lui Mascherano îmi fac echipa.” Germanii nu transpiră nimic. “Să-I vedem pe argentinieni cum se comportă la sfârşit după ec vor piered” a declarat lahm. Dar atât. Panzerele verifică motoareleîn linişte. Ajunge cu atâta introducere. Altfel nu m-aş mai putea opri. E un meci cât o istorie. Încerc să dorm puţin. Ed data asta pun ceasul să sune. Şi meciul e pe punctul să înceapă. Germanii joacă dinno în tricourile negre ale victoriei cu Ghana. Argentina e fără veron. “Veron e asistentul meu din teren” a edclarat Diego. Cam volubil Maradona. Comentatorii ăl anunţă pe Bastian la Messi. Într-adevăr începutul ne arată perechile, conturate clarpe atacul argentinian. Otamendi, favoritul pentru care Diego a suportat atâtea critici, îl faultează pe Podolski pe partea stângă. Bate bastian, se înalţă Muller cu Otamendi, loveşte cu capul în piciorul lui Romero, care n-a ieşit şi mingea se duce în gol. E 1-0 şi argentina pare să nu resimtă şocul. Combină lent de parcă ar juca în ceaţă şi ar avea nevoie de un efort suplimentar pentru a se găsi pe teren. Pasele sunt înfundate ca strigătele într-o cameră izolată fonic. Germanii arată o mare lejeritate în a ajunge în preajma careului advers. Par să facă legea fără nico contestare din partea Argentinei. Pumele se mişcă încet, fără ritm, de parcă Maradona i-a pus să danseze fără muzică. Messi îşi trage nasul şi găseşte o pasă în aâncime spre Higuain. Viteza nu e principala lui armă şi Neuer iese şi prinde. Să fie totuşi semnalul aşteptat? Nu căci heinze respinge neglijent la Muller care intră în careu şi-l serveşte pe tavă pe Klose. Miroslav s elasă pe spate şi şutează mul tpeste dintr-o poziţie din care de obicei nu iartă. Pe bancă Diego strânge crucifixul. Degeaba însă căci l amijloc bastian pare suveranul trimiţând mereu cercetaşii înainte şi ordonând locotenentului Khedira cum să organizezez apărarea. Higuain îşi face loc pe lângă Friedrich şi trage la colţul scurt dar Neuer prinde. Di Maria schimbă partea cu Maxi Rodriguez, Lahm e prea tare pentruel şi încearcă şi la Boateng. Germanii au trecut însă la stilul lor mult critict, dar care le-a adus atâtea succese: pândă cu glonţul pe ţeavă. Şi ocaziile apr căci argentinienii sunt sub hipnoză. Muller îl găseşte pe Lahm în careu şut şi Burdisso scoate în corner. Messi scapă în sfârşit de Bastian dar şutul e mult peste. Vine pauza. Mî aştept la altceva de la sud-americani. Doar ei mai ţin stegaul sus căci Uruguay…iar paraguay nu-I va junge nici pe o măsea lui Del Bosque. Di maria pare să mă fi citit. Începe în viteză şi trage p elângă. Menţine viteza: centrare spre Higuain, stop elegant pe peipt pentru tevez dar şutul ocheşte faţa lui Mertesacker. A fost un foc de paie pentru că elevii lui Diego reîncep dansul fără muzică. Presingul e moale, la pas. Luciditatea s-a dus căci fiecare vrea să ia mingea şi să se ducă cu ea în poartă. Messi pune stop debandadei dar lahm îi fură pasa către Higuain. De Michelis încearcă să-şi trezească colegii, ca în pauză când i-a strâns în cerc îndepprtând camerele cu un gest nervos. Dar chemarea luie auzită de nemţi. Muller îi atrage pe stânga pe Otamendi şi De michelis şi din cădere prelungeşte la Podolski tot pe stânga. Mirajul golului cu Anglia e mare, dar Lucas trimite printre Burdisso venit la sacrificiu şi Romero ieşit pe centrare. Klose are timp să stopeze şi să trimită în poarta goală 2-0. maradona schimbă repede. Iese Otamendi şi intră Pastore. Trebuia schimbat demult pupilul lui Diego care deocamdată semănă doar la faţă nu şi la joc cu fabio Cannavavro. Joc care se termină în curând. Bastian îşi pune în gând să facă o cursă pe stânga şi Di Maria, Pastore şi Higuain n-au nimic împotivă. Bastian e deja la linia de margine, îl vede pe Friedrich lângă el şi-I aruncă baonul. Arno se aruncă cu piciorulînainte ca în propriul careu şi-l devansează pe Burdisaso. Mingea se rostogoleşte cuminte în poartă. 3-0. meciul e jucat căci nemţii recurg la politeţuri. Klose ţine de minge doar s-o încumeta cineva să-l deposedeze. Bastian scapă pe culoar dar se întoarce şi pasează elegant. Argentina nu mai contează. Şuturile fără vlagă ale lui Pastore sau Tevez sunt ca un cântec de beţiv în noapte. Angela Merkel e şefă de galeie. Şi compatrioţii ei îşi aduc aminte că Miroslav klose luptă pentru titlul de golgeter absolut al turneelor finale. Bastian pleacă din nou pe contraatac alături de Ozil ca într-o plimbar eîn doi pe biciclete. Centrare spre Klose care e liber şi pune latul din vole. 4-0. se termină şi la propriu. Angela Merkel se îmbrăţişeazăcu Blatter şi se sărută amicaal pe obraji cu jacob Zuma, preşedintele ţării gazdă. Maradona îşi sărută şi el jucătorii negru de supărare. Transmisia se încheie cu privirea mândră a lui Ballack, rotită peste întregul teren, într-un gest de satisfacţie uşor de înţeles.

Argentina – Germania 0:4 (0:1), 3 iulie 2010, Cape Town / Green Point Stadium, spectatori: 64.100, arbitru: Ravshan IRMATOV (UZB)

Marcatori: Thomas MUELLER (GER) 3′, Miroslav KLOSE (GER) 68′, Arne FRIEDRICH (GER) 74′, Miroslav KLOSE (GER) 89′

Argentina: [22] Sergio ROMERO – [2] Martin DEMICHELIS [4] Nicolas BURDISSO [6] Gabriel HEINZE [7] Angel DI MARIA (75′ [16] Sergio AGUERO) [9] Gonzalo HIGUAIN [10] Lionel MESSI [11] Carlos TEVEZ [14] Javier MASCHERANO (C) [15] Nicolas OTAMENDI (70′ [23] Javier PASTORE) [20] Maxi RODRIGUEZ

Antrenor: Diego MARADONA (ARG)

Germania: [1] Manuel NEUER – [3] Arne FRIEDRICH [6] Sami KHEDIRA (77′ [18] Toni KROOS) [7] Bastian SCHWEINSTEIGER [8] Mesut OEZIL [10] Lukas PODOLSKI [11] Miroslav KLOSE [13] Thomas MUELLER (84′ [15] Piotr TROCHOWSKI) [16] Philipp LAHM (C) [17] Per MERTESACKER [20] Jerome BOATENG (72′ [2] Marcell JANSEN)

Antrenor: Joachim LOEW (GER)

Cartonaşe galbene: Nicolas OTAMENDI (ARG) 11′, Thomas MUELLER (GER) 35′, Javier MASCHERANO (ARG) 80′

            Intermezzoîn curtea socrilorcu copiii. Ce-ar putea să mai ofere Spania-Paraguay după execuţia la care am asistat? Vreau totuşi să văd la lucru şi campioana Europei aşa că-mi reiau locul în faţa TV-ului. Surprinzător Paraguay începe în terenul advers. Santana e cel mai activ în debut. Şutează uşor pe jos, ca la încălzire. Încearcă să treacă balonul pe peuntea ed deasupra terenului minat spaniol. În faţă toreadorul Valdez se luptă cu Puyol şi Pique, axul barcelonez. Spania se încălzeşte greu ca un motor pe motorrină. Ai zice că ţine morţiş să plece cu handicap. Uşor-oşor Paraguay intrăîn schma meciului cu Italia. Închide tot şi aruncă pe valdez să se descurce el cum o şti. Xavi şi Iniesta caută poteci în pădurea sud-americană. Le iese o pasă spre Villa, dribling dar Alcaraz scoate din faţa porţii. Xavi preia, saltă mingea şi şut din vole puţin peste. Frumoaă tehnică. Spania îşi masează adversarul dincolo de centru. Dar Morel centrează lung şi Santana nu ajunge. A trecut glonţul pe la urechea spaniolilor, cre-şi continuă ciudatul lor joc de pase laterale ironizat de maardona. Dar ce-I asta? Valdez găsit în careu înscrie. A fost ofsaid şi golul e anulat. Pre reluare poziţia lui valdez e regulamentară. Pe a doua reluare se vede însă că în momentul pasei, valdez era în joc dar Cardozo ăn ofsaid. Tuşieruşl nu ştia cine va prinde balonul aşa că semnalizarea este corectă. Pauză. Se reia meciul. Acelaşi scenariu. Iniesta scpă central, nu ştie ce soluţie săa leagă, se retrage în stânga şi focul se stinge. Minutele trec greu sub bagheta lui Xabi Alonso care regizează jocul Spaniei. Şi-o face greu şi căznit ca un sufleur scos la rampă. Haina nu-l prinde şi del Bosque pune capăt chinului. Iese Torres intră fabregas. Şi meciul sare în aer deşi nu ăn sensul dorit de antrenorul spaniol. Pique îl ţine pe cardozo în careu şi batres dă penalty. Cel pe care Chilavert îl acuza că va ţine cu spaniolii. Cardozo se pregăteşte. Va trage cu stângul. Mi se are mai greu întotdeauna să tragi cu stângul. Şi cardozo confirmă ratând execuţia. Spania se avântî în atac, Villa a şi ajuns în colţul careului paraguayan, Alcaraz pune mân ape el şi Villa cade în stilul Lăcătuş. Penalty. Cardozo pare să nu mai înţeleagă nimic. Bate Xabi Alonso. Transformă ca lacarte. Dar batres vrea repetarea. Fabregas ar fi intrat în careu. Aşa ar fi putu să se repăete şi la cardozo. În fine Xabi alonso îşi potriveşte din nou mingea. Schimbă colţul şi Villar apără! La reluare s evede cum Villar îl faultează pe fabregas nîăpustit să reia în gol respingerea loviturii de peedapsă. Ce-ar mai fi fost încă un penalty? Temperatura partidei a urcat brusc. Villar are un refelx magistral la un şut al lui Iniesta, lăsat liber de apărătorii paraguayeni furaţi de mirajul golului care a fost atât de aproape. Spania reia posesia laterală. Pare Oltchim în finala cu Viborg. Pase-pase în faţa careului chiar şi la 20 de m central. Nimeni nu trage. Intră ultimul meu favorit, Roque Santa Cruz. Uese Valdez sfrâşit de contrele lui Puyol. Cardozo are din nou aripi şi-l răzbună pe Valdez dărâmându-l pe Puyol. Fabregas a preluat bagheta lui Xabi alonso şi stie ce să facă cu ea. Capdevilla trage, balonule recuperat din blocaj ed Cesc, pasă la Xavi şi şut agonizant pe lângă. Iese Xabi alonso şi intră Pedro. Del Bosque nu vrea prelungiri. Şi echipa ăl ascultă. Pasă în centru, fabregas devaiză în veiteză spre Iniesta care conduce pe turnantă. Se trage spre stânga, ca să-i facă loc lui Pedro urcat în coţul din dreapta al careului paraguayan. Pedro primeşte şi pun etacul precis. Bară. Mingea ricoşează la Villa. Villar a ieşit. Pe linia porţii e un fundaş iar în faţa lui Villa alţi doi. Dar vulpoiul david găseşte portiţa pe uned să strecoare balonul. Mingea se joacă puţin cu nervii lui Del Bosque atingând plasa după ce loveşte ambele bare. Spania e în delir. Mai sunt 7 minute şi careul de aşi se vede din nou după 60 ed ani. Dar Paraguay răbufneşte cu forţa disperării. Barrios trage din unghi, casillas respinge nefericit în faţă, roque vine cu paşi mari, cam nepotriviţi, e la doi metri de iker, şut în piciorul golakeeper-ului spaniol şi asta a fost. Chiar dacă pe contraatac Villa are şansa unui nou gol, primind de lla ppedro şi şutând pe lângă paravanul Da Silva. Villar prinde dar meciul se încheie. Spania învinge greu şi va întâlni germnia într-o reeditare a finalei lui Euro 2008. se pare că ân sfârşit Europa va triumfa în deplasare. Finala cea mai probabilă e Olanda-germania, după 36 de ani. Dar despre asta mai mult mâine căci Daniela a adormit şi trebuie să sting lumina…

Paraguay – Spania 0:1 (0:0), 3 iulie 2010, Johannesburg / Ellis Park Stadium, spectatori: 55.359, arbitru: Carlos BATRES (GUA)

Marcator: David VILLA (ESP) 83′

Paraguay: [1] Justo VILLAR (C) – [2] Dario VERON [3] Claudio MOREL [7] Oscar CARDOZO [8] Edgar BARRETO (64′ [13] Enrique VERA) [11] Jonathan SANTANA [14] Paulo DA SILVA [15] Victor CACERES (84′ [19] Lucas BARRIOS) [16] Cristian RIVEROS [18] Nelson VALDEZ (72′ [9] Roque SANTA CRUZ) [21] Antolin ALCARAZ

Antrenor: Gerardo MARTINO (ARG)

Spania: [1] Iker CASILLAS (C) – [3] Gerard PIQUE [5] Carles PUYOL (84′ [4] Carlos MARCHENA) [6] Andres INIESTA [7] David VILLA [8] XAVI [9] Fernando TORRES (56′ [10] Cesc FABREGAS) [11] Joan CAPDEVILA [14] XABI ALONSO (75′ [18] PEDRO) [15] SERGIO RAMOS [16] Sergio BUSQUETS

Antrenor: Vicente DEL BOSQUE (ESP)

Cartonaşe galbene: Gerard PIQUE (ESP) 57′, Victor CACERES (PAR) 59′, Antolin ALCARAZ (PAR) 59′, Sergio BUSQUETS (ESP) 63′, Claudio MOREL (PAR) 71′, Jonathan SANTANA (PAR) 88′

4 iulie 2010

ATACUL FINAL

Oricât aş vrea să ignor avalanşa obositoare de informaţii care ţin prim-planul, curiozitatea mă macină mai rău ca dorinţa de a fuma o ţigară după ce tocmai te-ai lăsat. Ştiri despre Abreu, eroul uruguayului care a transformat ultimul penalty atît ed nebuneşte. Accident de maşină din care a scăpat cu viaţă, nu şi amicul său care era în dreapta, o carieră ratată în baschet şi un interviu cu el însuşi pe când era ziarist. Soart aîi alege mereu pe cei puternici. Alt erou, Luis Suarez: “n-a fost mâna mea ci alui Dumnezeu şi a Fecioarei Maria.” Prea mult misticism la sud-americani. Dumnezeu a dăruit lumii fotbalul şi sunt convins că i-ar plăcea să-l oae ănsă prezenşa Lui e diafană în cele lumeşti. Europenii lui Nietzche sunt mai rezervaţi şi poate tocmai de aceea valorifică mai bine liberul arbitru. Un articol mic şi despre gyan “O să-mi revin căci sunt puternic psihic.” M-aş bucura mult să fie aşa pentru că Gyan e un fotbalist aparte, capabil să lupte de unul singur cu apărările adverse, edrutate mereu de numărul lui de fundaş şi de privirea matură a unui tip de numai 24 de ani. Mă emoţionează şi ştirea că Julio Cesar a dat frâu liber lacrimilor în braţele mamei sale, pe aeropportul din Rio. S-au adunat multe trăiri după un sezon intens cu titlu, cupa în Italia şi UEFA Champions league. În fine Germania-Argentina. Maradona, ultima reprezentaţie: “Nu mai am forţă pentru nimic. Ecl care va veni trebuie să urmeze drumul meu.” Nu se retrage totuşi. “Sunt mândru de jucători. Am ratat multe ocazii. Noi i-am jauta pe nemţi. Germania a venit cu unele idei pe care nu le arătase până acum.” Palidă ieşire din scenă. Să dăm drumul criticilor. “Hahahahahahaha” titrează brazilienii ed la O’Globo. Nespectaculos. Luaţi-l pe Panduru, băieţi! Are eca mai savuroasă declaraţie. “Argentina nu putea să placă decât mâncătorilor de seminţe. Venea cineva la meci, nu ştia cine joacă şi îi simpatiza pe cei care luau mingea şi făceau 5 driblinguri la rând. Argentinienii au mers cu psihologul la Mondial, nu cu antrenorul. Cu pupături nu rezolvi nimic. Maradona a fost un idol ca jucător, dra meseria de antrenor e cu totul alta. La el toată lumea voia să meargă în faţă să de a gol. Era o debandadă totală” a încheiat cel mai colţos antrenor român, cel edspre care un coleg de facultate îmi spunea “şi-a luat Steaua fotbalist” caând tocmai poposise în Ghencea de la Reşiţa. Andrei Vochin, editorialistul gazetei, trage concuzia specialistului “Jucatul şi antrenatul s-au despărţit definitiv aseară. Dacă nici când s-au întâlnit cel mai mare fot fotbalist al lumii, cu cel mai mare actual fotbalist al lumii, nu s-a putut demonstra contrariul, atunci e clar că avem de-a face cu două meserii diferite…Concluzia e una singură. Pune mâna pe carte, Diego! Dumnezeu ţi-a dăruit harul jucatului într-o cantitate nemaiîntâlnită la nimeni. Pentru antrenorat mai e nevoie şi ed bibliotecă.” Trecem la învingători. “Maradona nu m-a surprins. Ştiam că vor fi în dificultate la mijloc, pentru că nu se puteau apăra în 3. am profitat din plin.” “Pictorul” e pe toate buzele. A arătat o mare ştiinţă readucând aminte că şi pe vremea lui Klinsi tot el făeca jocurile, din umbră. Ballack: “Mi-ar fi plăcut să fiu în teren! Germania este favorită la titlu.” Cred şi eu. Mijlocul german e încântător. Presa germană e îmbătată de fericire. Welt “Tânărul 11 german merge din victorie în victorie. Cu un fotbal care entuziasmează planeta.” “Mulţumim vouă eroilor” scrie Bild. “Cel mai frumos tango al Germaniei” apre tot în Die Welt. Sorry dar cel mai interesant titlu l-a găsit tot un cronicar român, Amria Andrieş, în Gazeta Sporturilor. “Maşina germană de poezie” deşi articolul nu mai epe măsura titlului. Închei aecst periplu prin ziare şi pagini de internet cu ştirea tristă că Felipe Melo a fost insultat şi huiduit la întoarcerea acasă, la Rio, unde a avut totuşi curajul să se întoarcă. Pasiuni mari în Brazilia, pe măsura unei ţări care a reinventat cel mai popular joc al planetei.

Mai sunt 4 meciuri. Deja încep să regret că se termină ca atunci când citeam harry Potter. S-au mai dus patru echipe. Două din ele stârnind mari regrete. Un mic bilanţ.

 

 

Paraguay

O echipă de genul multora din fotbalul de azi. Şi pe care le vom tot întâlni. Organizare şi multă muncă. Dacă există, un pic de culoare adăugată. O partitură fără prea mult spectacol,dar cine mai face azi spectacol? Mă bucur că Paraguay mi-a confirmat aşteptările. Poate cu Roque în altă formă se putea ceva mai mult. Oricum au fost aproape căci nu cred că Spania ar fi întors de la 0-1.

Ghana

Speranţa frântă a Afriii. Ghanezii au fost foarte aproape de semifinală dar au fost trădaţi de omul lor numărul 1, gyan. Aeclaşi joc ed outsider bine pregătit. Nu-i dădeam nicio şansă în faţa Germaniei şi a Serbiei. Meritul calificării le aprţine în totalitate. Lumea o vede mai sus peste 4 ani graţie lotului cel mai tânîr. Brazilia 2014 începe să se apropie.

Brazilia

Puţin ghinion în meciul cu Olanda şi valul de critici a pornit. Nu cred că Brazilia va mai fi vreodatăechipa ce încânta până acum 20 de ani. Dar un selecţioner ceva mai inspirat l-ar fi luat pe Pato şi Ronaldinho, căci lipsa lor s-a văzut în minutele de final din sferturi, când Kaka şi Robinho nu mai regăseau drumul spre gol. În rest Brazilia va fi mereu favorită. Mai ales că peste 4 ani Cupa vine la Rio.

Argentina

Ce-aş mai putea adăuga? Clarin a găsit 10 motive pentru insucesul lui Diego, care a sărit la bătaie cu suporterii germani la final de meci. E drept că a fost înjurat. Toţi cei careau tăcut la victorii au dat acum glas certitudinii că Diego nu e antrenor. Au dreptate, dar a făcut cel mai mare spectacol. Şi Messi în teren la fel. Mai puţin cu Germania unde nimeni n-a mai jucat nimic. Îmi pare rău ed Argentina, dar recunosc că o finală cu germania încheiată cu scorul din sferturi ar fi fost ca o lingură mare de miere pe stomacul gol.

Cele patru echipe rămase pregătesc asaltul final. Uruguay nu prea are şanse în faţa Olandei condusă de Sneijder pe care presa a început să-l denumească noul Cruyff. Îmi plaec Sneijder cu jocul lui aspru de parcă ar fi mereu în noroi. Şi nu dau sud-americanilor nici măcar procentul ed surpriză pe care l-a avut paraguay în faţa Spaniei. Mai e şi mulţumirea că au făcut deja mult. Singurul motiv de dubiu e frumoasa lor poveste cu tricoul naţionalei, care se îmbracă la sfârşit, mult timp după restul echipamentului. De ce? Pentru că e foarte greu…

În cealaltă semifinală merg pe mâna Germaniei. Spania ar putea să surprindă doar dacă ar începe cu pedro în locul lui El NinO Torres şi cu un singur mijlocaş defensiv. Însă Del Bosque e mai conservator ca un pensionar cu tabieturi care aşteaptă să-i aducă papucii căţelul favorit. Şi apoi e riscant să joci doar cu Boscheţi (cum zice socru-meu lui Busquets) în faţa mijlocului nemţesc, chiar şi văduvit de Muller. Mergpe mâna germaniei pentru că nu mai e Germania şi cel puţin în fotbal lucrul ăsta e de bine. O echipă care şi-a sedus cel mai important om din stat, Angela merkel coborând la o bere în vestiar după meci. Un team mai adorat ca un puzzle floral m-ar putea face suporterul lor edşi mi-aduc aminte de epoca lui battiston, când nu puteam să-i sufăr. Mă mai gândesc, căci aş vrea ca del Bosque să adoarmă vreo două nopţi cu telecomanda fixată pe înregistrarea Serbia-germani 1-0.

S-a dus şi ziua de azi. Ziua Americii. Nu s-a simţit nimic, semn că până şi cea mai puternică naţiune de pe glob simte nevoie să facă din când în când o plecăciune în faţa lucrurilor care-i înduioşează pe oameni.

6 iulie 2010

OLANDA ÎN FINALĂ

Mă pregătesc de meci. Prima semifinală. Deja am renunţat să mai citesc presa. Mondialul fără Brazili aşi Argentina e ca un concurs ed rfumuseţe cu participante peste 50 de ani. Sau cum ar spune paraziţii „Munca e frumoasă ca femeia/Evident la vârsta-treia.” Deşi sunt nedrept cu Germania, care şi-a făcut mulţi suporteri. Beckenbauer e entuziasmat. Angela merkeldevine expresivă în vestiarul geraniei ea pe care lumea o acuză ed pasivitate în luptă cu criza moandială. E o întreagă nebunie, nemţii se întreabă dacă mai e nevoie de ballack şi lahm nu prea r mai vrea să dea banderola înapoi.din păcate caracatiţa Paul a prezis victoria Spaniei. Serios mă gândesc că valul ăsta de bucurie s-ar putea ăntoarce împotriva germanei ca dup succesele din primii ani ai blietzkriegului. Antici a scos capul şi recomandă multă posesie. Dar până atunci e ceva mult mai important. Rămân uimit la o declaraţie a lui Sneijder. „E fantastic să ai la comandă un tip ca van maarwijk care este sigur pe el şi liniştit şi care să pună presiune pe echipă. Tocmai de aceea am putut reveni şi în meciul cu Brazilia în repriza secundă după ce am început atât de slab prima parte” (până aici nimic de zis). „Eu prefer mereu ed partea mea un antrenor precum Van Maarwijk decât doi idioţi precum Dunga şi maradona.” Iată că şi la alţii nu numai la noi fotbaliştii se simt datori să vorbească atunci atunci când ar fi clar în folosul lor să tacă. Cred şi mai degrabă aş vrea ca Sneijder să fie penalizat chiar diseară aşa că am devenit brusc suporterul uruguayului. Nu ştiu dacă vreun mare jucător a declarat vreodată aşa ceva, cel puţin nu în activitate. Mă gândesc că Olanda e regat, ca Anglia cer şi-a înnobilat fotbaliştii, deci Sneijder ar fi putut primi şi el recunoaşterea caeei regale ca în vechime. Sunt dezamăgit. Maradona nu e anztrenor mai are şanse s-o dovedească însă nimeni nu-l făcuse idiot până acum. Ce tare deeducaţie o fi avut Sneijder mi-e greu să înţeleg pentru că a crescut la celebra academie a lui Ajax. Cât despre Dunga nu l-aş învinovăţi foarte tare. Am sesizat că Brazilia are o mare problemă mentală. Îi e foarte greu să revină când e condusă, se blochează, ca şi cum Pavarotti ar fi fost fluierat la Scala în punctul culminant al lui Nessun dorma. Brazilia intră mereu pe teren vrând să-i fie recunoscută supremaţia şi jucând de parcă orice meci ar avea mereu deznodământul în favoarea ei. Aici cred că ar trebui să lucreze noul selecţioner care se aude că va fi ales dintre Leonardo şi Scolari.

Ieri visul meu de a-mi găsi un loc de muncă pe timpul turneului final s-a spulberat. Firma de greci, aia cu funia în casa spânzuratului, mi-a dat răspunsul final, după trei interviuri şi mari speranţe că sunt calificat în finală, într-o echipă de 2-3 candidaţi. Răspunsul final, elegenat şi insipid, cum se procedează acum, a fost trimis unui număr de 9 persoane. Am fost puţin furios. Trebuie s-o iau de la capăt. Mă calmez ascultând Alexandru Andrieş. Excelentă muzică. Mi-aduc aminte ed un concert la Teatrul Naţional. Am stat pe scări pline şi ele. Un artist tare generos. Şi prolific. Mă simt ca în barul de sub galeriile Orizont când am fost cu Daniela şi cu fosta ei colegă de cameră şi a concertat Johny Răducanu.

Mă duc să alerg. Am reluat operaţiunea în prima zi de pauză. E plin de lume. Parcă nu se stă aşa de rău cu mişcarea în acest cartier. Întoarcere. Mai e o oră. Sneijder ar fi dezminţit declaraţia care a stârnit vâlvă, pe site-ul Interului. Caut şi nu găsesc nimic. Să fi ieşit fum fără foc? Chiar dacă n-a folosi numele lui Dunga şi maradona pe care se zice că-i respectă, dacă o fi zis de antrenori că sunt idioţi şi tot e de condamnat. Din păcate nu cred că Uruguay are forţa să elimine Olanda, dar voi fi suporterul lor cum am zis.

Ne-am întors de puţin timp. Olanda a împlinit previziunile tuturor şi s-a calificat în finală. A fost un meci agreabil. Cu 10 minute înainte de a începe meciul, colega Danielei a sunat şi ne-a invitat la meci. Ce motive aveam să fi refuzat? Am nimerit prin minutul 5 când echipele începuseră deja să alerge ca la o miuţă disputată pe teren mic, în spaţiul amenajat pentru o cupă a liceelor sau pentru un concurs cu premii în întâlniri cu vedete. După golul bijuterie al lui Van bronckhorst credeam că Uruguay nu mai are puterea să revină. A fost însă de ajuns ca Diego Forlan să controleze o minge aşa cum îi convine şi trasorul a plecat scurt surprinzându-l pe Stekelenburg ca zăpada scursă de pe acoperişul caselor primăvara. Şi totul s-a reluat după pauză. Uruguay a rezistat frumos mai bine de jumătate de repriză dar meciul nu putea să aibă decât un singur învingător. Dat de diferenţa cu care Sneijder-Kuyt-Robben împingeau jocul cu încăpăţânare spre poarta lui Muslera faţă de trioul gargano-alvaro perreira-Cavani incapabili să scrie vreo partiturăpentru tenorul Forlan. Furia batavă a concretizat logic prin Sneijder şi Robben o superioritate dată în pârg târziu dar aşteptată de toţi. Iar golul lui Maxi perreira n-a prelungit decât un uşor suspans pe care generoasă Olanda l-a mai creat la acest Mundial, dând o ultimă şansă Japoniei, camerunului şi Slovaciei.

Uruguay – Olanda 2:3 (1:1), 6 iulie 2010, Cape Town / Green Point Stadium, spectatori: 62.479, arbitru: Ravshan IRMATOV (UZB)

Marcatori: Giovanni VAN BRONCKHORST (NED) 18′, Diego FORLAN (URU) 41′, Wesley SNEIJDER (NED) 70′, Arjen ROBBEN (NED) 73′, Maximiliano PEREIRA (URU) 90’+2

Uruguay: [1] Fernando MUSLERA – [3] Diego GODIN [5] Walter GARGANO [6] Mauricio VICTORINO [7] Edinson CAVANI [10] Diego FORLAN (C) (84′ [21] Sebastian FERNANDEZ) [11] Alvaro PEREIRA (78′ [13] Sebastian ABREU) [15] Diego PEREZ [16] Maximiliano PEREIRA [17] Egidio AREVALO [22] Martin CACERES

Antrenor: Oscar TABAREZ (URU)

Olanda: [1] Maarten STEKELENBURG – [3] John HEITINGA [4] Joris MATHIJSEN [5]

Giovanni VAN BRONCKHORST (C) [6] Mark VAN BOMMEL [7] Dirk KUYT [9] Robin VAN PERSIE [10] Wesley SNEIJDER [11] Arjen ROBBEN (89′ [17] Eljero ELIA) [12] Khalid BOULAHROUZ [14] Demy DE ZEEUW (46′ [23] Rafael VAN DER VAART)

Antrenor: Bert VAN MARWIJK (NED)

Cartonaşe galbene: Maximiliano PEREIRA (URU) 21′, Martin CACERES (URU) 29′, Wesley SNEIJDER (NED) 29′, Khalid BOULAHROUZ (NED) 78′, Mark VAN BOMMEL (NED) 90’+5

Olanda aşadar după 32 ed ani. Şi visul împlinit al Europei de a câştiga pe teren străin. Şcoala de arte şi meserii a lui Ajax la apogeu. Aştept finala cu germania sau Spania care s eva juca într-o zi plină de regrete pentru mine: pe 11 iulie tata ar fi împlinit 70 de ani.

7 iulie 2010

XXXXXXXX

            Îmi vine să râd. Nu voi vedea nici azi Spania la „masa presei” cum îi zic eu măsuţei ştirbe de un picior pe care-mi notez fazele mai importante din timpul meciurilor. Un bun prieten, naşul lui Andrei, m-a rugat să satu cu băieţii lui pe seară şi să văd şi meciul laei. Râd pentru că nu ţin minte să fi văzut Spania la mine acasă. Poate doar cu Honduras dar mi-e lene să verific. În rest, cu Elveţia şi Portugalia la HD-ul cu motan, iar cu Chile şi Paraguay la buzău unde mă va prined finala mică. Presa nu mai ştie cum să prefaţeze meciul. AS „Va fi meciul vieţii noastre” contra Bild „Azi vă vom lu aîn coarne”. Plus o invazie de fete care aprind imaginaţia de la mult doritul număr de strip-tease ale larisei Riquelme o fată banală din Paraguay cu număr ceva mai mare la sutien, l aziaristele sexy de la Mundial înfrunte cu sara carbonero, prietema lui casillas. Prea s-au transformat ăiarle şi ste.urile de sport în locuri care ar trebui să afişeze un pătrăţel roşu sau semnul pentru limita de vârstă. E de înţeles deci că ştirea cu băieţelul abia născut al lui Cristiano Ronaldo ţine capul de afiş. Se zice că portughezul a plătit 10 miloane de lire sterline unei femei (identitatea nu e dezvăluită) numai ca să-I poarte copilul şi apoi să nu mai aibă nicio pretenţie. Mi se pare deprimant ca un experiment nazist. Dar mă rog, dive şi celebrităţi un munte de ciudăţenii. Kroos se pare că-I va lua locul lui Muller în 11-le german. Sincer nu cred. Muller m-a impresionat de prima dată din Champions League. Kroos e prea necopt. Eu zic că va fi Trochowski su cacau, în rol de al doilea vârf. Dincolo se pare că Torres va fi titular pentrucă s-a accidentat fabregas. O nouă reprezentaţie de handbl. Să nu fiu maliţios totuşi. Am aşteptări înalte de la acest meci. Măcar să nu se ducă în prelungfiri, căci m-aş întoarce prea târziu acasă. Dar fie ce-o fi.

            Golul doi al Olandei în meciul de ieri a inclus un ofsaid la van Persie. Olanda oricum ar fi câştigat. O cam admite şi Tabarez care-şi vede lungul nasului. „Cei care au învins merg în finală însă noi ştim pe ce loc suntem în clasamentul mondial.” Şi o ieşire din scenă cu puţin condiment ca pentru aplauzele de final. „Golurile olandezilor sunt magnifice, al doilea a fost decisiv, dar din ofsaid. Meciul ar fi putut fi diferit.” Frumoasă mostră de gândire pozitivă din care mulţi ar putea învăţa.

            M-am întors în miez de noapte. N-au fost prelungiri şi Spania a învins cu 1-0. vom avea o finală inedită şi un câştigător în premieră. Spania sau Olanda? A opta campioană a lumii nu putea fi decât europeană. Pentru că surprizele cu Africa, Asia sau SUA câştigătoare mai au mult până să se producă. Şi ar trebui să fie în şir de câte 7, adică atâtea câte meciuri joacă o campioană mondială. Aşadar Spania în finală. De ce ea şi nu Germania?

  • Pentru că atenţi la jocul de pase al Spaniei în jumătatea adversă am uitat cât de bine ştiu spaniolii să se apere, astfel încât Germania nu a avut decât o singură mare ocazie
  • Pentru că Pedro a adus plusul deincisivitate şi de claritate cerut de jocul mult prea elaborat al Spaniei
  • Pentru că Xavi şi Iniesta par să revină la forma de vârf după un dozaj farmaceutic al efortului care nerată că un campionat mondial se câştigă ed către o echipă care nu lasă nimic la voia întâmplării
  • Pentru că fără Muller Ozil a părut trist ca o lebădă iarna, iar Lahm iritat de o eventuală predarea banderolei
  • Pentru că Puyol ne-a arătat de ce un funda. De 1,74 m ţine de ani buni centrul apărării barceloneze şi al echipei naţionale
  • Pentru că nemţii au părut la capătul puterilor într-un meci în care ar fi avut nevoie măcar de jumătate din turaţia motoarelor atît de ambalate cu Anglia şi Argentina
  • Pentru că putem căuta o mie de motive sau de metafore prin care să exprimăm un singuradevăr banal şi simplu şi anume că Spania a fost mai bună graţie plusului de experineţă dobândit în atâtea bătălii într-un campionat de guerillă şi o ligă stelară a campionilor.

Pentru că, pentru că fiecare privitor are propria sa explicaţie dincolo ed găselniţele noastre, ale celor care comentăm şi ne credem specialişti numai pentru că ne-am apucat să aşternem totul pe hârtie sau pe ecranul computerului.

      E timpul sărbătorii în Spania şi Olanda, două ţări cândva unite sub sceptrul regilor spanioli. Spania era la cârma Europei şi chiar a lumii dar cei 7 statuderi ai provinciilor unite s-au revoltat faţă de tăpânire spaniolă şi au proclamat independenţa. Cred că şi duminică seară liderii din echipa Olandei vor conduce revolta faţă ed stăpâna încoronată a europei, într-un meci care va rescrie istoria, indiferent de rezultat.

Germania – Spania 0:1 (0:0), 7 iulie 2010, Durban / Durban Stadium, spectatori: 60.960, arbitru: Viktor KASSAI (HUN)

Marcator: Carles PUYOL (ESP) 73′

Germania: [1] Manuel NEUER – [3] Arne FRIEDRICH [6] Sami KHEDIRA (81′ [23] Mario GOMEZ) [7] Bastian SCHWEINSTEIGER [8] Mesut OEZIL [10] Lukas PODOLSKI [11] Miroslav KLOSE [15] Piotr TROCHOWSKI (62′ [18] Toni KROOS) [16] Philipp LAHM (C) [17] Per MERTESACKER [20] Jerome BOATENG (52′ [2] Marcell JANSEN)

Antrenor: Joachim LOEW (GER)

Spania: [1] Iker CASILLAS (C) – [3] Gerard PIQUE [5] Carles PUYOL [6] Andres INIESTA [7] David VILLA (81′ [9] Fernando TORRES) [8] XAVI [11] Joan CAPDEVILA [14] XABI ALONSO (93′ [4] Carlos MARCHENA) [15] SERGIO RAMOS [16] Sergio BUSQUETS [18] PEDRO (86′ [21] DAVID SILVA)

Antrenor: Vicente DEL BOSQUE (ESP)

8 iulie 2010

XXXXXXXX

Mai sunt două meciuri.în fapt numai unul cel mare FINALA căci meciul pentru locul 3 ar trebui să fie un amical cu multe goluri. „Nu am niciun chef să joc meciul pentru locul 3” zice lahm. E ceva firesc însă germanii nu vor lăsa nimic la voia întâmplării într-o reeditare a finalei mici de acum 40 ed ani. Şi apoi Aogo sau Tasci abia aşteaptă să bifeze şi ei nişte minute la acest Mondial. Ziarele se bucură sau plâng decent, după caz. De unde atâtea metafore într-o lună? Doar caracatiţei Paul, „piaza rea” cum îi spune Bild, i se prevede un sfârşit tragic, pe grătar sau marinată asta chiar dacă un patron de restaurante din Spania a scos caracatiţa din meniu. Aş zice s-o mai lase să dea un pronostic şi la finală căci circul va avea mereu căutare. Low nu e sigur dacă mai continuă. Mi-ar părea rău pentru „pictor”. Germanii şi-au atras atâtea simpatii în primul rând datorită lui. Şi apoi germania a avut mereu cei mai longevivi selecţioneri. E totuşi o ştire tristă. Aşa că mai bine s-o dăm pe glumă, căci face bine mereu. Academia Caţavencu a comentat în stil propriu anunţul lui Cristiano Ronaldo că e tată: „Aşa cum am stabilit cu mama acestuia, care preferă să-şi păstreze anonimatul fiul meu va fi în custodia mea exclusivă.” Caţavencu a adăugat: „ Astfel se explică de ce Cristiano Ronaldo a jucat aşa de prost: era însărcinat.”

Mă uit la „Nunta mută” primul film regizat ed Horaţiu Mălăele. O bijuterie în genul celor făcute de nae caranfil. Ce mare actor e Valentin Teodosiu!

Încerc de dimineaţă să fac ceva organizat dar nu se leagă. Senzaţia de vacanţă indusă de campionatul Mondial se prelungeşte. Aşa că mă mai uit la două filme prelungind răsfăţul. Am găsit un site cu filme gratis şi am de unde alege.

Vine sera şi alergarea la stadion. Mai e o zi şi fotbalul îşi va reintra în drepturi penru ultrima reprezentaţie cele două finale. Apoi viaţa îşi va relua cursul purtând în ea fiorul marilor bătălii de poveste de pe tărâmul sud african.

Mă trag spre somn uşor iritat şi fără busolă ed parcă aş fi jucat în echipa germană cu Spania. Încerc să adorm gândidndu-mă la tactica lui Van Marwijk şi a lui Del Bosque dar ultim aimagine e cu Valentin Teodosiu dansând hora în tribune cu cuplul moştenitor al Olandei, în trimp ce Blatter şi jacob Zuma îi acompaniază la vuvuzelă. Deci învingătoarea va fi Olanda!

10 iulie 2010

FINALA AMICALĂ

Suntem din nou la Buzău. De data asta am renunţat la maşină. A trebuit să-i înlocuiesc nişte piese şi am lăsat-o la un fost coleg de muncă. Am venit cu un autocar încăpător cu aer condiţionat şi ecran TV. Surpriză. Se difuzează filmul „Goal!” cu marcel iureş. Subiectul bineînţeles fotbalul: un puşti mexican sărac ajunge să joace la newcastle. „Viaţa mea e fotbalul” spune eroul în film. Ca pentru toţi cei 92 de fotbalişti rămaşi în cursă. Astăzi pentru cei care vor juca în finala mică germania-uruguay. Fiecare vrea locul 3, deşi o declară cam cu jumătate de gură. Presa a găsit şi o miză, titlul de golgeter, pentru care se duelează Forlan şi Klose. Toţi aşteaptă edci multe goluri. Ar fi cazul să vedem un joc total dezinhibat. Încă negătita caracatiţă paul a indicat germania drept câştigătoare. Oriec găselniţă e bună în aecastă atmosferă de sărbătoare în care de fapt toţi ochii sunt aţintiţi spre marea finală de mâine. Timpul se scurge încet. Citesc o carte intitulată „mari enigme ale istoriei” scrisă ed doi autori francezi. E clar că au tras spuza pe zturta lor, adică cele mai multe cazuri sunt din franţa. Cavalerul d’eon, buna doamnă din loudun sau Agnes Sorel sunt mistere mai puţin cunoscute, dar nu şi mari enigme ale istoriei. Totuşi e ceva tipic pentru occidentali, măreţie şi grandoarea specifice. Ei le consideră mari enigme pentru că sunt enigme ale Franţei, iar Franţa a fost mereu o mare putere. Ne-ar sta şi nouă uşor la îndemână o asemenea carte căci de la moartea lui Decebal şi până la cea a lui Ceauşescu am avea edstule enigme. Dar de ce nu se găseşte cineva s-o scrie nu ştiu să răspund. Oate Lucian Boia în curând.

Legătura la Nelson mandela bay. Prima figură e a lui Blatter care a intrat pe teren ca să i s erezinte echipele. Uruguayul este cu echipa de bază. L anemţi multe rezerve. Lahm şi Klose ar fi vrut să joace dar sunt răciţi şi n-au primit avizul medicilor. Low l-a băgat pe jansen pe dreapta, ca să facă un cuplu de mijlocaşiu defensivi cu khedira şi l-a urcat un pic pe bastian la pupitru. Generos „pictorul” i-a oferit o şansă şi lui Aogo ca fundaş stânga. Până la final germania avea să introducă şi alţi jucători cu mai puţine minute la acest truneu final sau chiar fără fiind echipa care a rulat tot lotul cu excepţia celui de-al treilea portar, Tim Wiese.

Începe meciul. E relaxat ca un spriţ de vară. Finala pentru locul 3 nu e mai mult decât un frumos meci amical. Uruguay are o lovitură liberă. Forlan şi cacau pune mâna. Lovitura liberă mai avansată. Arbitrul n-avea nicio şansă să n-o acorde. Luis Suarez strigă cel mai ter cu braţele sus. El care ne-a arătat acel frumos blocaj în sfertul cu ghana, care deja istorie. Germanii domină la pas, dar fără prea multă convingere. Corner Ozil şi Friedrich reia cu capul pe lângă bară. Arne s-a învăţat să urce de când cu primul lui gol la naţională cel cu Argentina. În tribună se fac valuri. Predomină germanii. Lipsesc berea şi cârnaţii lui Oktoberfest. Dar spectacol e şi în teren. Bastian trage de la 30 m, Muslera respinge în faţă, derutat şi de traiectoria balonului şi Muller venit ed la linia de 16 m reia simplu 1-0. apărarea uruguayană s-a oprit ecrând ofsaid sau a fost surprinsă de fază.oricum Lugano şi ai lui nu protestează prea mult. Reintră la joc. Chiar la prea mult joc: Cavani încearcă o pasă cu călcâiul în careu după un alt călcâi ceva mai devreme în jumătatea proprie. Pare în formă „rocker-ul” cu faţă de copil şi aparat dentar. Şi iată-l agalând pe contraatac. Diego Perez recuperează a nu ştiu câta minge la cest Mundial, chiar din piciorul lui Bastian. Pasă la Suarez  şi lansare pe culoar la cavanicare plasează mingea pe lângă piciorul lui Butt, întins la disperare, într-o încercare ed a aacoperi găurile apărării sale prea avansate, ca o adolescentă trăgând storurile în nasurile băieţilor care o priveau cum se dezbracă. Sud-americanii preiau iniţiativa şi domină cum n-au făcut-o la acest turneu final. Dar şi avântul lor se stinge repede ca valul care se sparge de mal. Germanii revin la timonă dar tot fără convingere. Lui cavani i-a plăcut tandemul cu Suarez şi-i întoarce serviciul dar noul dinţos al fotbalului mondial trage din unghi, pe lângă poartă, ratând un 2-1 care ar fi făcut pauza germanilor un pic mai încinsă. Aşa însă se intră la cabine cu 1-1. duetul uruguayan e în prim plan şi la reluare dar ocazia nu mai e aşa clară. Parcă întârâtatArevalo Rios i amingea şi se duce ca un taur pe dreapta. „Retează” în stânga, în dreapta ca un explorator cu maceta în pădurea de liane şi scapă pe dreapta. Centrare la Forlan vole de manual cu pământul şi Butt rămâne în admiraţie. E 2-1 pentru celeşti şi Germania pare că nu vrea sau nu poate să strice noua ordine de p eteren. E numai o impresie, semn că vechile clişee despre nemţi se verifică. Boateng aruncă o minge lungă în careu. Muslera sare, dar la gâtul ui Fucile. Jansen e şi el în poza de grup, mingea îl loveşte în cap şi intră în poartă 2-2. golul nu schimbă ritmul de vals lent care le poartă paşii p eteren celor 22 de jucători. Numai „roboţeii” Perez şi Rios recuperează în continuu pentru că probabil au baterii Duracell. Dar suarez şut violent scos de Butt şi Forlan blocat tot de Butt la 7 m lateral stânga irosesc efortul celor doi mijlocaşi defensivi ai echipei celelste. Şi golul cade dincolo. C-aşa-i în tenis, cum ar spune Toma Caragiu. După şutul peste al lui cacau din careu şi şutul lui Kiessling scos de Muslera vine lovitura. Corner Ozil, mingea cade la 6 m în careul sud-americanilor încearcă Lugano să degajeze dar mai mult „bărbiereşte” balonul cap Khedira cu boltă şi e 3-2. mai sunt câteva minute şi nu cred că se mai poate schimba ceva. Căci Kiessling ratează golul de 4-2 singur cu Muslera după o pasă perfectă a lui Muller, activat de un un-doi cu Boateng. Iar Forlan ratează egalarea în ultima secundă, trăgănd de la 18 m, din poziţie centrală. Aşa s-a scris istoria unui meci programat numai ca să îmbunătăţească media de goluri a Mundialului căci la final nici „pictorul” Low nu sărea în sus de bucurie, nici figura uşor descumpănită a lui Tabarez nu putea masca zâmbetul de satisfacţie pentru tot acet parcurs al Uruguayului, cel mai bun al unei echipe din America de Sud la CM 2010 Africa de Sud…

Uruguay – Germania 2:3 (1:1), 10 iulie 2010, Nelson Mandela Bay/Port Elizabeth / Port Elizabeth Stadium, spectatori: 36.254, arbitru: Benito ARCHUNDIA (MEX)

Marcatori: Thomas MUELLER (GER) 19′, Edinson CAVANI (URU) 28′, Diego FORLAN (URU) 51′, Marcell JANSEN (GER) 56′, Sami KHEDIRA (GER) 82′

Uruguay: [1] Fernando MUSLERA – [2] Diego LUGANO (C) [3] Diego GODIN [4] Jorge FUCILE [7] Edinson CAVANI (88′ [13] Sebastian ABREU) [9] Luis SUAREZ [10] Diego FORLAN [15] Diego PEREZ (77′ [5] Walter GARGANO) [16] Maximiliano PEREIRA [17] Egidio AREVALO [22] Martin CACERES

Antrenor: Oscar TABAREZ (URU)

Germania: [22] Hans Joerg BUTT – [2] Marcell JANSEN (81′ [18] Toni KROOS) [3] Arne FRIEDRICH [4] Dennis AOGO [6] Sami KHEDIRA [7] Bastian SCHWEINSTEIGER (C) [8] Mesut OEZIL (91′ [5] Serdar TASCI) [13] Thomas MUELLER [17] Per MERTESACKER [19] CACAU (73′ [9] Stefan KIESSLING) [20] Jerome BOATENG

Antrenor: Joachim LOEW (GER)

Cartonaşe galbene: Dennis AOGO (GER) 5′, CACAU (GER) 7′, Diego PEREZ (URU) 61′, Arne FRIEDRICH (GER) 90’+2

11 iulie 2010

VIVA ESPANA!

A venit ziua cea mare. Olanda şi Spania luptă pentru primul lor titlu mondial. Cei doi selecţioneri n-au probleme de efectiv. Îmi place că Del Bosque a declarat cî Marwijk îi e prieten şi chiar a vorbit aproape zilnic cu el. Civilizaţi alui Mittel Europa care s-a răspândit în toată lumea. Celebra de acum caractiţă Paul a prezis victoria Spaniei. De toate animalele oracol, vuvuzele şi alte extravaganţe vom scăpa de mâine după dce o lună ne-au tâmpit împreună cu obositoarele reclame la Coca Cola cu Roger Milla şi la Hyundai şi la bere şi ţapul cu vinuri…Oh Doamne! Va rămâne numai fotbalul, aşa cum e normal. Căci „fotbalul rămâne fotbal!. Însă s-au schimbat alte lucruri din jurul meciului de fotbal, e mai mult marketing, publicitate, interesele media sunt altele. În esenţă rămâne un joc al suporterilor” declară Cristi Chivu şi-mi place să-i citesc părerile din Gazetă chiar dacă, aşa cum se obişnuieşte, s evede că sunt „lucrate” ed către unul din redactori. Dar ideile unuia care alucrat cu Mourinho sunt demne de luat în seamă. Şi care a jucat atât atimp la Ajax fiind coleg cu muţi din cei care vor fi azi pe teren. Dar pe care Johan Cruyff nu-i place pentru că zice „Sunt olandez dar voi apăra întotdeauna acest fotbal practicat de Spania” – declaraţie din EL Periodico. „Spania înseamnă Barcelona, iar Barcelona este cea mai bună reclamă care i se poate face fotbalului” a mai adăugat Cruyff. Orice cuvânt e de prisos. Doar că mi-aş dori tare mult să preia naţionala Olandei, căci spre edosebire ed Pele, care s-a obişnuit încă de pe vremea când era jucător ca alţii sâ-i ducă trena şi să-i facă munca de jos, Cruyff a fost regele-soldat, jucând şi antrenând fotbal total.

Stop. Începe finala. Soccer City. Spania-Olanda, cu distribuţiile standard. Asta înseamnă Pedro la spanioli, adică meciul cu Germania e reperul prezent în mintea lui Del Bosque. Blatter şi Zuma, cel mai nou cuplu al fotbalului mondial sunt din nou prezenţi pe gayon, trecândîn revistă formaţiile. Imnurile. Măreţie wagneriană în imnul olandez. Defilarea armadei în cel spaniol. Ambele ţări sunt regate, deci aşteptăm fotbal regal. Mai aştept şi repetarea gestului frumos al Urugayului care s-apozat pentru istorie cu tot lotul în tricourile de joc înainte de debutul meciului de parcă toţi ar fi început pe tren. Dar cei 22 sunt prea tensionaţi. Miza e cu totul alta. Webb fluieră. Spania ia manşa. Olandezii se muţumesc să se apre şi să iasă elastic din carapace. Spaniolii au primele ocazii. Sergio ramos reia cu capul din centrare lui Xavi dar Stekelenburg scoate. A crescut mult cel pe care Lobonţ îl acuza că-i ia faţa pe pile. Ramos continuă să fie cel mai periculos. Trece ed Kuyt, centrează periculos dar apărarea olandeză acordă corner. Serveşte Xavi şi Villa reia în plasa laterală. Este evident că Spania încearcă să facă legea dar Olanda echilibrează imediat. Sneijder trage din lovitură liberă din poziţia golului cu brazilia dar Casillas prinde. Lovitura a fost obţinută de Robben ale cărui picioare, când primeşte mingea, se mişcă precum ale lui Chaplin în Vagabondul. Ale lui Van Bommel şi Heitinga par însă reclame la coase ultra performante. Şi aşa începe să curgă cu cartonaşe galbene. Meciul s eănchide. Şansele de a vedea ceva fotbal sunt pe atacul Olandei pentru că atunci când mingea e la spanioli se şi ridică zidurile batave, ca şi cum ai da paginile unei cărţi cu imagini în relief. Şi fotbalul s evede. Corner Robbenla Van Bommel, prelungire spre mathijsen care luftează fin 8 m. Mitanul se încheie cu un şut marca Robben la coţul scurt dar Iker nu e portarul Slovaciei şi respinge. E pauză. Nimic nu pare edcis pe Soccer City dar nu contează pentru că finala Cupei Mondiale a trecut prin toate situaţiile mai puţin rejucqarea. Meciul se reia cu o oportunitate spaniolă trasă la indigo după luftul lui mathijsen. Eroii sunt acum Xavi, Puyol şi capdevila. Scăpat de pericol Van der Wiel fuge pe dreapta ca Wilz Van de Kerkhof, combină cu Mqathijsen şi centrează tare în faţa porţii. Casillas se apleacă şi atinge uşor balonul de parcă ar mâna găinile spre coteţ. Duelul în zale se mai soldează cu două galbene. Iese Pedro şi intră Jesus Navas. Însă Olanda are marea şansă de a închied meciul. În cuşca ed la centrul terenului Sneijder scoate o pasă de geniu spre Robben. Morişca lui Arjen se pune în funcţiune şi foart erepede atacantul olandez rămâne singur cu Casillas. Iker plonjează spre dreapta dar lasă piciorul drept întins. Robben priveşte ca să fixeze ţinta, dar pare vrăjit de parada lui Casillas pentru că trage exact în piciorul întins al goalkeeper-ului spaniol. Mingea se scurge agonizant pe lângă poartă. Spania ripostează imediat.. navas trece de van Bronckhorst ecntrează, Heitinga se împiedică şi mingea sare la Villa. E la 6 m şi trage dar heitinga, cazut, ridică piciorul şi scoate în corner. Faza a curs atât de repeed încât ai impresia că Villa şi-a dat cu stângul în dreptul. Este clar că cine înscrie va câştiga. Aflu de la comentator că Xavi se simte cel mai bine în cercul ed la centrul terenului. Pare că da, căci „arquitecto de la pase” are în minus faţă de Iniesta driblingul şi preferă să elibereze rapid balonul. Dar pasel sunt magistrale. Centrează din corner ca în meciul cu nemţii dar Ramos greşeşete reluând peste. Del Bosque ăşi acoperă faţa cu palmele. Ne îndreptăm spre prelungiri. Dar micul Sneijder nu pare convins. Pasează cu capul spre Robben care îi pierde din alergare pe Pique şi Puyol şi s eînfăţişează pentru un nou duel cu Casillas. Puyol revine, trage discret ed Robben, îi dă drumul, robben alege să-l dribleze pe Iker care are experineţă şi culege balonul. Nervos Robben fuge către arbitru protestînd vehement. Cheliosul cu fluier nu-l bagă în seamă flueirând finalul. Prelungiri. Scurt respiro. Robben continuă inutil discuţia cu Webb. Încep cele 30 de minte suplimentare cu un zvâcnet spaniol. Se vede fabregas, intrat cu puţin înainte de terminarea celor 90 de minute în locul lui Xabi Alonso. Ecsc combină cu Iniesta, minge spre Xavi care cade în careu. Spaniolii ecr penaltz. Se poate da, dar mai degarbă nu. Greu de decis, chiar şi după 3 reluri din unghiuri diferite, ceea ce noi ingraţii cerem de la arbitru s-o facă în două secunde. Spania nu se lasă. Spectrul penaltyurilor nu e prea încurajator chiar dacă în poartă e numărul 1 din lume. Mijlocul spaniol e acum în cea mai bună formulă. Iniesta îl lansează pe Fabregas dar Cesc ratează în stil Robben trăgând în piciorul stâng al lui Stekelenburg. Loveşte şi Olanda: corner Robben, cap Mathijsen peste, mare ocazie. Ocaziile se înmulţesc. Van Bronckhorst îl blochează pe Iniesta şi pe Navas care trage din pasa lui Villa. Meciul continuă fără golul izbăvitor, ca o frază de Saramago tânjind după punctul final. Fabregas pare la Cortina d’Ampezzo, slalom dar şutul merge pe lângă. Pe aprtea stângă a atacului batav Elia pare prea crud pentru aect război. Să fi terminat benzina Kuyt, scos de tânărul atacant? Iese şi Giovani van Bronckhorst şi intră Braafheid. Căpitanul a obosit şi predă banderola lui van der Vaart intrat şi el în joc. Van der vaart, olandezul cu mamă spaniolă, din cadiz. Ultima pauză. Iese Villa şi intră Torres. Se reia meciul şi se rupe echilibrul. Xavi îl angajeazăpe Iniesta la marginea careului, undeva în stânga. Heitinga e cu o viteză în minus şi îl ţine, uitând că mai are un galben. Normal vine al doilea, eliminare şi barca olandeză ia apă. Lovitura liberă rămâne doar pentru statistică: Xavi peste. Olanda mai speră doar dela 11 m. Mai sunt trei minute. Navas pleacă pe dreapta, centrează, respingere pâna pe stânga la Torres. Centrare spre careu. Van der Vaart respinge acrobatic spre Fabregas arătând căă locul lui nu era acolo în acel moment. Angajare spre Iniesta, singur la 12 m, puţin lateral dreapta. Van der Vaart continuă disperat alergarea încercând să repare greşeala şi să blocheze. Dat Iniest aaştepta demult să şuteze necruţător. Tir în diagonal şi e 1-0; andres e deja la corner cu tricolul scos. Nebunie! Tot lotul Spaniei s-a dus la colţul terenului. În tribune, regina Sofia s.a ridicat în picioare, cu braţele sus. Olandezii sunt fuiroşi. Îi reproşeză lui Webb că n.a dat corner la faz aanterioară golului. Şi au dreptate. Dar istoria s-a scris. FINAL cu bucuria enormă a spaniolilor. Casillas plînge ca un copil. Mă iut pe lotul ibericilor. Câţi vor mai fi oare peste 4 ani, ăn Brazilia? Sep Blatter îşi ia de mână perechea, pe Zuma şi se duc împreună să-i înmâneze cupa lui Iker. Strigătul de eliberare al victoriei răsună pe Soccer City. Spaniolii revin pe teren prin culoarul făcut de olandezi, care aplaudă chair dacă au feţele lungi. Van der Vaart e îmbrăţişat de coechipierii lui spanioli de la Real Madrid. În două săptămâni se vor regăsi în vestirul de pe Bernabeu, aşteptând fluierul lui Mourinho. Mundialul se termină cu splendidul foc de artificii care ţâşneşte direct din coroana stadionului, într-un final apoteotic.

Olanda – Spania 0:1 d.p., 11 iulie 2010, Johannesburg / Soccer City Stadium, spectatori: 84.490, arbitru: Howard WEBB (ENG)

Marcatori: Andres INIESTA (ESP) 116′

Olanda: [1] Maarten STEKELENBURG – [2] Gregory VAN DER WIEL [3] John HEITINGA [4] Joris MATHIJSEN [5] Giovanni VAN BRONCKHORST (C) (105′ [15] Edson BRAAFHEID) [6] Mark VAN BOMMEL [7] Dirk KUYT (71′ [17] Eljero ELIA) [8] Nigel DE JONG (99′  [23] Rafael VAN DER VAART) [9] Robin VAN PERSIE [10] Wesley SNEIJDER [11] Arjen ROBBEN

Antrenor: Bert VAN MARWIJK (NED)

Spania: [1] Iker CASILLAS (C) – [3] Gerard PIQUE [5] Carles PUYOL [6] Andres INIESTA [7] David VILLA (106′ [9] Fernando TORRES) [8] XAVI [11] Joan CAPDEVILA [14] XABI ALONSO (87′ [10] Cesc FABREGAS) [15] SERGIO RAMOS [16] Sergio BUSQUETS [18] PEDRO (60′ [22] Jesus NAVAS)

Antrenor: Vicente DEL BOSQUE (ESP)

Cartonaşe galbene: Robin VAN PERSIE (NED) 15′, Carles PUYOL (ESP) 16′, Mark VAN BOMMEL (NED) 22′, SERGIO RAMOS (ESP) 23′, Nigel DE JONG (NED) 28′, Giovanni VAN BRONCKHORST (NED) 54′, John HEITINGA (NED) 57′, Joan CAPDEVILA (ESP) 67′, Arjen ROBBEN (NED) 84′, Gregory VAN DER WIEL (NED) 111′, Joris MATHIJSEN (NED) 117′, Andres INIESTA (ESP) 118′, XAVI (ESP) 120’+1

Eliminare: John HEITINGA (NED) 109′

Mi-ar plăcea să fiu pe străzile Madridului, în mijlocul bucuriei populare. Se spune că ar fi un milion de oameni acolo, în pieţe. Cortina se trage peste acest magnific carnaval, un moment de bucurie cum numai fotablaul poate genera…

12 iulie 2010

ADIO MUNDIALULUI

Ecourile Mundialului reverberează pentru ultima oară. „Am merita victoria” spune Del Bosque, distins ca de obicei. „ne-am lăsat dominaţi un pic prea mult. Deşi arbitrul n-a judecat cu aceeaşi măsură, Spania a fost mai bună şi a învins.” A fost Van Marwijk, cu frustarea prezentă la final pe toate feţele olandeze. „Arbitrul a fost mai sever cu noi decât cu spaniolii. Asta ne-a costa în final titlul” spune Kuyt. N-are dreptate,căci Webb a greşit mai mult în defavoarea Spaniei, dar când rămâi în zece oameni în minutul 109 în faţa ibericilor ai dreptul să afirmi şi aşa ceva. Închei cu declaraţia luiSneijder de un fair play care îi face cinste şi-l reabilitează după gafa cu antrenorii idioţi: „Am pierdu în faţa unei echipe mai bune! Trebuie să fim mândrica suntem pe locul doi.” Şi cosemney cu emoţie gestul superb al lui Casillas de după meci. Intervievat la cald depritena sa, pe care a avut-o mereu în spatele porţii, casillas , foarte emoţionat a ţinut să mulţumeawscă eclor care l-au susţinut, părinţilor, fratelui şi apoi s-a gâtuit. „Nu-i nimic” i-a spus Sara, „ ăntâmplă după un asemenea meci”. Dar Casillas îi făcea semn că n-a terminat şi a reuşit să se adune zicând „ şi vreau să-ţi mulţumesc şi ţie”. Apoi s-a repezit s-o sărute pe frumoasa Sara şi a plecat. „Madre mio” a îngăimat ziarista iat din off s.a auzit galsul redactorului din studio: „Ce mare e acest căpitan, Sara”. Fotbalul, sursă inepuizabilă de frumos şi bucurie…

E timpul ca acest turneu finalsă intre în cartea ed istorie. De acum încep să se umple filelel cu comentarii. Iker a fost proclamat mănuşa de aur a Mundialului. Indubitabil. Iar Forlan jucătorul turneului final. E simpatic Diego, şeful de orchestră al revelaţiei Uruguay dar eu aş merge pe Iniesta, care a dedicat golul ed aseară lui Daniel Jarque, fotbalistul lui Espanol, decedat anul trecut. Un mare fotbalist dar şi un mare caracter Andres Iniesta Lujan, gigantul ed 1,70 m din echipa Spaniei.

Aşadar de ce a câştigat Spania? Pentru că fotbalul se îndreaptă spre robotizare apasei, în proiect cu respectarea consemnului tactic şi asumarea sarcinii duble. Sigur e nevoie de cei mai buni jucători pentru aşa ecva, iar Spania îi are în aecst moment. Driblingul e înăbuşit în faşă ca Messi în meciul cu Germania. Singura rază de speranţă vine de la jocul nemţilor cărui aîi mai trebuie însă rodaj. Aşa cred şi ei şi e bine că înţeleg asta. „Putem câştiga Mondialul dacă aveam mai multe zile de pregătire. Nouă, celor de la bayern, ni le-a răpit finala Ligii” zice bastian. În rest e multă vorbărie. Poveşti frumoase sau triste, cancan-uri cu caracatiţe şi studii economice despre impactul turneului final asupra economiei mondiale. Viaţa continuă în ritmulei trepidant. Mă intrigă o afirmaţie făcută ieri, înainte de finală, de crainicul Dumitru Graur. Vrând să iasă din uitarea în care l-au aruncat celebrele gafe de acum aproape 20 de ani (repede îmi vine în minte”Alina Astafei a dat naştere unei fiinţe umane”), când avea monopol pe microfon, nea Dadi a spus că turneul final a fost submediocru. Eca în zicala cu pristul care aruncă piatra. Niic măcar meciurile din grupe n-au fost submedicore, însă e şi ăsta un motiv al regresului nostru general: prea mulţi neaveniţi în funcţii importante îşi dau sentenţios cu părerea despre fenomene pe care nu le înţeleg sau le condamnă din poziţia scuipat contra vântului. Mai bine mă ocup de iedea lui socru-emu care crede că germania e marele perdant al mundialului. Trebuie să-l contrazic. Locul 3 e meritoriu pentru trupa lui Low. În fotbalul descris mai sus, cu robotizarea, trupa germană are cei mai artişti dintre pasatori îmbinând plăcut culoarea cu rigoarea. Dar timpul ei n-a venit, din lipsă de experienţă, dar s-ar putea nici să nu vină dacă în meciuri decisive cu echipe tari nu ai nicio ocazie, ca în semifinala cu Spania. Marele perdant a fost Brazilia care rămâne blocată în ideea că e un sacrilegiu, o impietate să-i conducă cineva. Deja am ziy asta. Cât despre Argentina ea a părut un proiect demn ed Che Guevara, idolul lui Maradona,care şi-a găsit sfârşitul încercând să exporte revoluţia în Bolivia. Franţa şi Italia au însemnat sfârşitul unor epoci dar se vor ridica din nou ca surâsul apărut pe faţa lui Cqannavaro perezent la finală ca să predea trofeul. Olanda a piedut pentru că Spania a fost mai bună, cum a declarat liderul ei Sneijder dar şi pentru că Van Persie n-a jucat nimic. La spanioli, dacă Torres a jucat rol de Van Persie, Villa în schimb s-a remarcat din plin. Pentru Anglia rămân obsedant la ideea cu magicianul de la mijloc iar Portugalia ne-am obişnuit: se remarcă odată la 40 de ani. Despre restul numai de bine dar nu vreau să mă irosesc căci sunt partizanul elitelor şi al calităţii, ce se regăsesc în formula cu 16 echipe. Mă lansez doar cu viziunea mea de echipă a turneului final, pentru frumuseţea finalului:

CASILLAS – LAHM, PUYOL, PIQUE, FUCILE – INIESTA, MULLER, SNEIJDER, SCHWEINSTEIGER – FORLAN, GYAN.

            Un 11 care nu va juca niciodată împreună, cu excepţia poate a unor meciuri caritabile, dar care înseamnă aproape 64 de meciuri cu privirea ţintă în televizor şi pe ecranul calculatorului.

            Îmi arunc ochii pe teancul de foi strâns după o lună de fotbal. De mâine voi începe tehnoredactarea şi Doamne ajută! Campionatul Mondial din 2014 şi-a lansat deja logo-ul, trei mâini împletite în încercarea de a prinde mingea. Visul de a mai simţi odată nisipul fin al Copacabanei pulsează din ce în ce mai tare. Adio Mundial!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s