5 oameni canta la o chitara sau adevaratul spirit de echipa…si cum leul este invins de niste boi!


Mi-a parvenit de la cel mai mare,, golan” 🙂 al internetului un videoclip de pe youtube, care iti arata cum cinci oameni stiu sa faca ceva cu o chitara si sa cante ca o adevarata orchestra. Nu mai punem la socoteala faptul ca videoclipul are peste 146 milioane de vizualizari, ca s-a vorbit si la stirile Protv despre el, si ca aceasta piesa cover suna mai bine decat originalul. Incercati sa-i urmariti pe fiecare protagonist in parte al acestei filmari si veti fi uimiti de ce face fiecare. Bineinteles pentru cei care se pricep personajele sunt de la stanga la dreapta: Un pusti, Parasuta cu voce sexi, Juan Ramos, Messi si marele artist Cantona  🙂

Si de  la aceasi sursa sigura si demna de incredere va prezint o lectie de viata din jungla africana, care iti schimba orice conceptie despre marele leu,,regele junglei”  asa cum ni-l  prezenta la scoala  profesoara de biologie… 🙂 Poti sa fi cel mai puternic, daca se aduna 30 de idioti cu spirit si vointa, cu o idee de organizare, tot te fac si te pun pe fuga, cat esti tu de mare leu. Un fel de dedicatie pentru toti smecherii care se umfla in pene, se cred buricul pamantului si sfarsesc lundu-si-o peste bot. Fraierilor, nu va mai umflati in pene ca o s-o patiti ca leii din clipul de mai jos, care sunt pusi pe fuga de niste bivoli! 🙂

Europa! Steaua! Minunile sunt posibile sau …si baietii plang cateodata.


sursa: gsp.ro

STEAUA – AJAX 2-0, 4-2 DUPĂ PEN. (ÎN TUR 0-2)

Roş-albaştrii au repetat scenariul cu Valencia şi au eliminat-o pe Ajax la penalty-uri

560394-chiriches

??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

E loterie, dar nu e noroc! Roş-albaştrii s-au calificat cu execuţii fantastice şi cu sînge rece la loviturile de departajare, dar mai ales fiindcă au crezut în minune şi în continuarea tradiţiei continentale de succes
Andrei Cristea n-ar fi finalizat atît de bine, deşi eroul tupeist şi surprinzător al eliminării Valenciei era atacant! Latovlevici a sprintat ca Florin Bratu în cea mai bună formă a lui şi a marcat ca Adrian Ilie. Poate ca Ilie din Steaua-Bruges 3-0, o altă poveste fantastică pe care roş-albaştrii au produs-o în Europa. Valencia era însă mai aproape şi cu toţii aveau mai mare nevoie să-şi amintească de ea şi de scenariul „Cum te poţi califica după ce ai pierdut prima manşă cu 0-2”. Italianul Tagliavento a fluierat startul la 22:05, dar Latovlevici a apăsat, cu adevărat, START 37 de minute mai tîrziu. Un fundaş stînga neobişnuit să înscrie se bucură la gol ca un om care tocmai a cîştigat cel mai mare premiu la loto, uimit că i s-a întîmplat şi lui. Alt apărător, Chiricheş, a creat reuşita speranţelor steliste cu o deschidere genială pentru Iasmin, o pasă cu care a luminat terenul mai clar decît lucşii de pe acoperişul Naţional Arena. Chiricheş e un fundaş criticat pentru erorile lui, iar sclipirea asta îl apropie mai mult de Pirlo decît de Chielini şi de Bonucci.

Click aici pentru rezumatul VIDEO!

Emoţii. Bară!
Vuietul tribunelor trezite de speranţa apărută brusc o împinge pe Steaua peste olandezi în minutele rămase pînă la pauză, apoi trupa lui Reghecampf revine din vestiar mai prudentă, conştientă că un gol al ei ar anula de tot avantajul batavilor, însă o reuşită a lui Ajax ar închide, practic, calculele calificării. Batavi, vorba vine!, fiindcă asta e generaţia „lăncierilor” scandinavi, o selecţionată islandeză-finlandeză-daneză. Unicul vîrf, Sigthorsson, preia mingea şi rămîne cu spatele la poartă chiar dacă în jurul lui nu se află nici un adversar şi confirmă că Eidur Gudjohnsen a fost o excepţie, expresia „fotbalist islandez bun” rămîne un oximoron. Ajax continuă previzibilă în atac şi organizată în apărare. La Steaua, organizarea nu mai e dictată de pe margine de către Reghecampf, ci de inimile din tribune şi de pe teren. Entuziasmul şi nevoia de încă un gol fac ca extrema Tănase şi mijlocaşul central Chipciu să devină vîrfuri pe rînd. Reghecampf caută să pună un pic de ordine şi-l trimite pe teren pe Nikolici ca punct de reper pentru ofensiva disperată din ultimele 20 de minute. Popa trimite mingea în bară într-o fază-definiţie pentru momentele acestea ale jocului: şutează din lipsa altei soluţii şi mingea deviată se duce într-unul dintre stîlpii lui Vermeer.

Citeşte şi: FOTO Explozie de bucurie » Steliştii au dat startul petrecerii alături de fani

Chiri-gol!
Unde e norocul pentru care Steaua e invidiată de toate rivalele din România? N-a funcţionat la nici una dintre porţi. Tătăruşanu oricum n-a avut aproape deloc de muncă în faţa formaţiei al cărei play-maker, Eriksen, e „noul Michael Laudrup” numai fiindcă e danez, foarte tînăr şi poartă pe tricou emblema Ajaxului. Steaua rămîne mai vie şi, la un atac al ei, mingea ricoşează la 20 de metri de poarta lui Vermeer, de unde Chiricheş o expediază sub bară, aproape de vinclu.

Citeşte şi: FOTO Loviturile perfecte în imagini » Cum au reacţionat steliştii după penalty-ul decisiv al lui Latovlevici

Descriererea nu e suficientă, golul e între cel dat de Zidane pentru Real Madrid în finala cu Leverkusen şi traiectoriile de pe altă planetă ale loviturilor libere bătute de Juninho Pernambucano. Ajax nu mai are nici un avantaj! Steaua cedează un pic în faţa efortului şi a presiunii şi verzii au două ocazii într-un minut, bară Alderweireld, apoi un şut puţin pe lîngă poartă. Dar au mai rămas numai 5 minute şi echipele se domolesc, un pic speriate de ce s-ar putea petrece. Prelungirile sînt totuşi mai convenabile pentru toţi în situaţia asta. Steaua mai are energie şi pentru extra-time.

Citeşte şi: FOTO Fanii Stelei au făcut spectacol în tribune! Bannere cu mesaje anti-Dinamo şi de încurajare pentru Neşu

Latovlevici semnează povestea
Nikolici, atacantul care conduce mingea tîrînd-o prin iarba ruptă şi prin gropile urîte, are o trecere spectaculoasă pe lîngă un adversar. Efectul Chiricheş i-a cuprins pe toţi! Ambiţia disperată loveşte mingea mai bine decît ar face-o talentul. Teama de o eliminare tragică îi cuprinde pe români, iar olandezii arată tot mai moi, aşa că fotbaliştii pasează cu ochii la ceas şi forţează loviturile de departajare. La fel ca în 2005! Eriksen transformă lejer, Rusescu dă tare, imparabil, apără Tătăruşanu! Portarul-erou al calificării cu Grasshopper scoate mingea lui Schone, apoi Nikolici îl execută uşor pe Vermeer. La fel face De Jong cu Tătăruşanu. Nu şi Moisander, care trimite mingea în peluză şi-l lasă pe Latovlevici să termine ce tot el începuse. Iasmin e personajul din debutul şi finalul poveştii de joi, 21 februarie 2013. Încă o poveste din istoria Stelei, clubul pe care fantomele tradiţiei succeselor europene îl poartă mai departe.

Steaua – Chelsea din optimile Europa League se va juca pe 7 martie la Bucureşti şi o săptămînă mai tîrziu la Londra.

560393-caseta

http://www.digisport.ro/Sport/FOTBAL/Competitii/Europa+League/VIDEO+STEAUA+-+AJAX

 

Important este cand incetezi sa te mai minti singur.


Am vazut zilele trecute un film care m-a pus pe ganduri si pe care il recomand tuturor celor care se mint singuri zi de zi.

Filmul este asta:

flight

Povestea ramane s-o descoperiti dumneavoastra daca o sa-l vedeti. Filmul are si un dialog savuros in momentul cand personajul principal, in spital fiind iese pe scara de serviciu la o tigara…

In finalul articolului un  indemn pentru totii mincinosii:

 

 

Ajax – Steaua 2-0. Ne-au bagat în portbagaj…


sursa: gsp.ro

559095-ajax-steaua

Alderweireld a deschis scorul cu o lovitură de cap.

Ajax nu e o mare echipă, însă e deasupra noastră. A profitat de erorile unei defensive şubrede. Noi n-am fost în stare să facem acelaşi lucru la poarta cealaltă.

„Am venit aici să jucăm fotbal, nu să ne apărăm”. Şi Reghecampf asta a vrut. Planul de la vestiare n-a ieşit însă. Nu cu jucătorii pe care îi are acum. Sau poate explicaţia e alta. Mai simplă, mai dură, enervant de reală: sîntem mai slabi decît olandezii.

Sîntem? Am pierdut turul cu 2-0. Putea fi mai bine, putea fi mai rău. „Acum, contra unei echipe de Champions League, vom descoperi unde sîntem”, completa antrenorul. Nu sîntem prea sus.

559112-caseta-ajax-steaua-2-0

Reghecampf nu a baricadat Steaua în faţa propriei porţi. Şi-a pregătit defensiva, a aşezat-o în linie, aşteptînd pasul la ofsaid, dar a cerut şi presing pe tot terenul şi contraatac rapid o dată ce se recuperează mingea. Ştia că Ajax are dificultăţi pe contre şi a încercat să profite. I-a surprins pe olandezi cînd meciul de-abia începuse.

Chipciu e în careu, într-o poziţie favorabilă. Deschide unghiul, căutînd colţul lung. Alderweireld apare însă ca din pămînt şi blochează. Ajax revine, pasează mult, jucătorii săi de atac se mişcă permanent, încrucişează, dar nu scapă de tacklingurile închizătorilor noştri.

Chiricheş greşeşte în cascadă, Gardoş nu există
Reghe e pe margine, cu nelipsita sticlă de apă. Ţipă la ai lui, dar nu-l aude nimeni. Mai ales Chiricheş, care pare aterizat de pe Lună. Lui îi tremură picioarele. Chiricheş îi pasează greşit lui Rîpă, îl forţează să greşească lîngă tuşă, la 25 de metri de propria poartă, Fischer recuperează şi îl lansează instantaneu pe Sigthorsson.

 

E Gardoş în spatele lui, dar e ca şi cum n-ar fi. Islandezul face o piruetă şi rămîne singur cu balonul la picior. În faţa lui e doar Tătăruşanu. Care apără, ne salvează. O dată ne salvează. În minutul 28 însă, şi portarul nostru greşeşte. Şi se deschide scorul.

Gafe în lanţ
Totul pleacă de la un atac banal al lui Ajax, Siem de Jong are mingea lîngă tuşă şi Pintilii, în loc să tatoneze, se aruncă la picioarele lui, cosindu-l. Fault şi lovitură liberă. Atenţie, Eriksen bate excelent! În careul nostru însă, parcă toţi au uitat asta. Acoladă a danezului, Nikolici şi Chiricheş îl încadrează în săritură pe Alderweireld, dar, curios, belgianul e în faţa lor.

Unde e Tătăruşanu? Doarme, putea să iasă! Şi nu iese. Alderweireld deviază pe lung, Tătă e blocat în ghete. Mingea e în plasă. 1-0. Reghecampf aruncă sticla pe gazon şi o ia la şuturi. E furios.

Steaua are reacţie. După nouă minute, Chipciu face un-doi cu Rusescu. E singur în careu, de ce nu trage?, ce aşteaptă? Tocmai în momentul şutului, alunecă. Cere penalty, nu e. O şansă uriaşă. La 1-1 s-ar fi jucat altfel. Poate fi 2-0, Sigthorsson marchează… Noroc cu tuşierul. Ofsaid. A fost! Aşa se termină prima repriză.

A doua începe la fel de prost pentru noi. „Lăncierii” se lansează în atac, iar apărarea noastră cedează iar. E spaţiu mare în defensivă, o combinaţie rapidă a olandezilor, Siem de Jong îl vede pe Van Rhijn, e liber, nu poate să rateze. Şi nu ratează. Balonul se piteşte la colţul lung. 2-0, minutul 49. Doamne, ce urmează?

Bară, apoi Rusescu îl ocheşte pe Cillessen
Imediat, schimbare la noi. Iese Nikolici, înalt, muncitor, luptător, orice, dar nu fotbalist, şi intră Tatu. Poate cu el se accelerează jocul nostru. Şi se vede ceva. Popa fuge ca un spiriduş pe aripa dreaptă, centrînd în viteză, Daley Blind deviază… Balonul ia o traiectorie stranie, îl depăşeşte pe Cillessen, care a trecut în poartă la pauză în locul lui Vermeer, accidentat. Bară!

Norocul Stelei pare că s-a evaporat. Nici atunci, nici puţin mai tîrziu nu reuşim să concretizăm. Deşi Rusescu e liber la 6 metri, Moisander nu-l mai poate bloca la centrarea lui Latovlevici. Şut din prima cu stîngul. Direct în acelaşi Cillessen. N-ai cum să revii cu Ajax dacă ratezi şansele pe care le ai! E imposibil.

„Neşu” ca motivaţie
Galeria Stelei simte pericolul şi strigă: „Mihai Neşu, Mihai Neşu”. Speră să le amintească roş-albaştrilor lupta lui Neşu pentru viaţă, nu pentru un gol. Dacă se bat ca Neşu, trebuie să înscrie. Mihai e în tribună, aşteptînd miracolul. Revenirea Stelei.

Numai că mingea se încăpăţînează să se întoarcă la olandezi. Şi publicul creează presiune. Chipciu recuperează, pătrunde în careu decis. Degeaba. Zadarnice sînt şi schimbările de direcţie, toate centrările sînt respinse. Mai puţin una. A lui Popa, înapoi, excelent, spre Pintilii. Dar şutul se duce în peluză.

Rusescu, furios. Cruyff, bucuros
Încă o înlocuire la noi. Rusescu out, Rocha in. Şocant. Ce poate face Rocha mai mult decît Rusescu? Rusescu e nervos, nu acceptă mîna întinsă de MM Stoica pe margine. La o lojă lîngă cea regală, a lui Mihai Neşu, Johan Cruyff se bucură. Lîngă el, Mister Ajax, Sjaak Swart. Doi buni prieteni fericiţi că Ajax conduce.

Noi nu avem de ce ne bucura. Încă un sfert de oră. Şi îl vedem pe Rocha, care doarme cînd trebuie să rupă plasa din centrul careului. Totuşi, presăm. Popa, cel mai bun dintre roş-albaştri, mai evadează o dată pe aripă. Centrare blocată însă. Iar partida se încheie în cîntecele răsunătoare ale olandezilor. ArenA sărbătoreşte. Noi ne întoarcem acasă învinşi. Nu umiliţi. Dar învinşi şi rămaşi fără Pintilii, eliminat, şi fără Bourceanu, avertizat. Calificarea pare departe.

„La golul lui Alderweireld, nici un stelist n-a venit pe colţul scurt, erau toţi la grămadă pe acolo, prin careu” (Gabi Balint, fost jucător al Stelei)

„Golul de 1-0 a fost luat fiindcă Steaua nu s-a apărat corect. Mă uit în Champions League şi văd agresivitate, responsabilitate la faze fixe, ceea ce steliştilor le-a lipsit” (Ilie Dumitrescu, fost jucător al Stelei)

O boală: generalizarea paralizantă


sursa http://www.gsp.ro

February 1st, 2013 | Radu Cosaşu

Noi, aceştia, hoţii şi mîrşavii

277131-lance-armstrong

Miercuri seară nu m-am putut concentra cum se cuvine la ce se întîmpla între Real şi Barca fiindcă mă fixasem pe Messi, pe Ronaldo, ca să detectez, cu slabele mele intuiţii în domeniu, dacă sînt sau nu dopaţi. Duminică, m-am uitat la Oldham – Liverpool şi nu am putut avea plăcere de nebuneala aia dintre a 19-a clasată în liga a patra şi fosta campioană a Europei, fiindcă – tot aşa – mă întrebam ce au putut lua băieţii ăia ca să bată mingea cu atîta energie; luaseră doar un suc? Duminică la prînz, am stat cu ochii pe Nole şi Andy, ca să descopăr, cu minima suspiciune de care sînt capabil, ce semne ar da că iau ceva ca să ţină 26 de raliuri fără să pice; nu am detectat decît nişte picături puse de sîrb în ochi.

Eram sub impresia celor două pagini din Gazeta de duminică, titrate implacabil: “Nu e nici o diferenţă între Armstrong, Messi şi Nadal!”, ideea lui Radu Banciu în discuţia sa cu Radu Naum. Pentru mine, în afara unor relaţii amicale, ei sînt două competenţe cu autoritate în domeniu: în ultimele patru ediţii ale Turului Franţei au susţinut obsedaţi că Lance e dopat; i-am interpelat nu o dată – sînteţi siguri? – acum, ei discută ca nişte învingători. Au dreptul chiar la orgoliu, chiar şi la a ne cere, ca Naum, să nu fim naivi. Încerc să nu fiu, cu toate că pot fi acuzat – după o expresie recentă a lui Mircea Dinescu în Caţavencii – de “port ilegal de naivitate”; nu sînt nici indignat de ideea că dopajul – monstruos, diabolic, ticălos – lucrează în sporturi cu mult mai populare şi mai afaceriste decît ciclismul ăsta fermecător de demodat; nu intru într-o discuţie despre dopaj încă din antichitate – ar fi superfluu de cult, prea nostim privind la muşchii atleţilor şi baschetbaliştilor de talie mondială, nu numai ai lui Nadal.

Încă o dată, nu sînt indignat că Banciu îmi propune să mă uit la muşchii lui Rafa, ca ai lui Popeye, într-adevăr, dar ce nu pot accepta e generalizarea paralizantă: nu mai există sport, sportul a ajuns o infectă afacere pe bani şi profit, “sportul e o mîrşăvie” la care participăm cu toţii, “ca nişte hoţi”, susţine vehement Banciu, incluzîndu-se şi el, generos, printre noi, aceştia, mîrşavii… E o boală veche în România: toţi sînt hoţi, toţi sînt nesimţiţi, toţi sînt nemernici, toţi, toţi, toţi sînt netoţi… Nu a ieşit nimic din ea, decît scîrbă şi trufie, dopingul cel mai nociv care îţi distruge orice poftă de viaţă şi de şut.

Şi atunci ce să facem fără scîrba noastră ancestrală? Dăm dracului şi sportul ăsta mîrşav întru totul? Nu am soluţie, înfieraţi-mă, vă propun fără demagogie ceva oarecum groaznic, dar mai ales inteligent: descurcaţi-vă cum ştiţi, unul cîte unul, cu toată familia şi prietenii, fără să creaţi panică.