Rusescu a devenit jucătorul anului, alăturîndu-se lui Balaci, Dinu şi Hagi!


sursa w.w.w.gsp.ro

545696-rusescu-brad

Rusescu e cel mai bun fotbalist român al anului, primul an din cariera lui în care şi-a cîştigat un statut de titular clar. Atacantul cu 21 de goluri în ultimele cinci luni e lider detaşat cu Steaua în Liga 1 şi a mai păstrat un obiectiv şi pentru 2013: să prindă un tricou al ”naţionalei” după ce-l va fi convins pe Piţurcă.

Nu are un fizic fantastic, adică nu e înalt şi atletic precum Nikolici. Şi n-are nici spatele lat, nici mîinile puternice ca ale lui Marius Niculae. Cifrele lui Rusescu impresionează mai tare decît impresionează el însuşi, un atacant cu un stil straniu, decisiv fără să sperie adversarii şi fără să fie prea spectaculos.

Nu are nici un tatuaj, ciudat pentru un fotbalist. „Să ştii că-mi plac şi mie, da’ încă n-am ales un desen sau ceva. Ar trebui să fie un simbol important, ca să merite să-l imprim”. În era în care firmele mari lansează anual măcar cîte un model diferit de telefon inteligent, Rusescu pune pe masă un aparat destul de vechi, lansat acum mai mult de trei ani. Şi continuă: „N-am cont pe facebook, nu suport reţelele de socializare. Nici mail nu am!”. „Adevărul e că tu eşti mai puţin vedetă decît alţi fotbalişti români”. „Ha, ha! Mai puţin vedetă! Cam aşa e, da. Ştiu că în general imaginea care se vinde bine e alta, da’ eu aşa sînt, ce să fac?”.

Chiricheş s-a clasat pe locul secund în Ancheta GSP: „Am avut un an perfect!”

În „real life” se descurcă însă suficient de bine. Chinuit des la Urziceni, de accidentări şi de atitudinea celor din jur care l-au subestimat, „masacrat” la Steaua de către Becali, care deja îl „dăduse afară” după cîteva luni, Raul s-a comportat incredibil. A marcat cînd a fost utilizat din postura de rezervă şi apoi a continuat să înscrie atît de des că a devenit fotbalistul anului 2012 deşi lumea încă nu s-a obişnuit de-a binelea cu ideea că el e titular!

– Pe trofeu apar două nume: Nicolae Dobrin şi Raul Rusescu. Ce înseamnă pentru tine alăturarea asta?
– Înseamnă enorm. Nicolae Dobrin a fost primul cîştigător, nu? Şi probabil cel mai important de cînd există ancheta Gazetei, că d-aia i-a şi împrumutat numele. Iar eu sînt cel mai recent cîştigător şi mă simt onorat de situaţia în care mă aflu.

– Te gîndiseşi la un alt cîştigător al premiului?
– Eu credeam c-o să cîştige Vlad Chiricheş, aşa mă gîndeam.

Ales antrenorul anului, Mircea Lucescu îi laudă pe Petrescu şi Reghecampf: „Nu-mi place să mă puneţi în calea antrenorilor tineri”

– Întîmplarea a făcut ca ultimul vot, decisiv în stabilirea cîştigătorului, să-i aparţină lui Dorinel Munteanu. Era echilibru între tine şi Chiricheş, numai că pe tine te-a votat antrenorul lui Dinamo şi astfel s-a făcut diferenţa.
– Asta e foarte important! E tare că un antrenor de nivelul lui Dorinel Munteanu a avut votul decisiv!

– Apropo de concurenţa dintre tine şi Chiricheş: atacanţii vînd bilete şi fundaşii cîştigă trofee? Aşa e?
– Atacanţii dau golurile, în general, şi oamenii vin la stadion să vadă goluri, mai ales pentru asta apreciază fotbalul. Dar apărătorii au rolul lor, mijlocaşii la fel. Rezultatele şi trofeele le influenţează toţi.

„Îmi imaginez meciurile înainte să se joace”

– A existat un moment la Urziceni, cînd, accidentat serios la genunchi…
– Am avut ruptură de menisc, o problemă destul de uşoară pentru vremurile astea. E drept însă că am stat o perioadă.

Wesley este pentru a doua oară consecutiv stranierul anului: „Jumătate din inima mea e românească!”

– Au fost şi clipe cînd îţi pierduseşi încrederea? Jucătorii plecau de la Unirea unul după altul, după dezintegrarea clubului, şi tu continuai să rămîi acolo.
– N-am avut îndoieli, am fost întotdeauna încrezător în ce aş putea să fac. Şi mi-am dat seama că viaţa de fotbalist asta înseamnă, să fii mereu pregătit şi pentru momente bune, şi pentru momente rele. Le iau pe toate aşa cum vin şi nu le las să mă schimbe. Reuşesc să mă detaşez cu uşurinţă de problemele din jurul meu şi mă bucur că sînt aşa, că nu mă consum exagerat.

– Nadal povesteşte în autobiografia lui că în timpul unui meci, cea mai mare provocare era „să fac vocile din capul meu să tacă”. E valabilă situaţia şi pentru un atacant?
– Nadal şi-a descris problema asta prin prisma sportului pe care-l face el, tenis. Dar în fotbal, fiindcă e sport de echipă, vocile nu prea au timp să-ţi vorbească în creier. Chiar dacă nu ai mingea, eşti implicat nonstop şi n-ai timp deloc să te gîndeşti la altceva.

– Se întîmplă să visezi faze?
– Nu, dar mereu îmi imaginez, înaintea meciurilor, ce-aş face într-o situaţie sau alta, cum aş proceda dacă aş fi implicat într-o fază anume. Adică anticipez, într-un fel, scenariul pe care l-ar putea avea jocul respectiv.

Proaspăt aleasă „sportiva anului”, Sandra Izbaşa se gîndeşte deja la JO 2014: „Am auzit că la Rio e superb”

– Ibrahimovici sau Inzaghi?
– Fiecare dintre ei are ceva special. Pippo Inzaghi a fost un mare atacant, în vreme ce Ibrahimovici înseamnă calibru. Dar eu îl prefer pe Ronaldo. Pe unicul Ronaldo, adică pe Luis Nazario de Lima.

– N-am mai apucat să întreb dacă pe Ronaldo brazilianul sau pe Cristiano.
– Ţi-am zis, Ronaldo e unul singur.

„Piţurcă mi-a explicat ce vrea de la mine”

– Care a fost cel mai dificil moment de cînd te-ai apucat de fotbal?
– Cînd am căzut din autobuz. Aveam 13 ani şi eram la Vîlcea cînd mi s-a întîmplat asta, m-am lovit destul de rău şi aceea a fost clipa cel mai greu de depăşit de cînd joc eu fotbal. Acum mă gîndesc c-a fost mai bine c-am avut accidentul copil fiind, că am putut trece peste el mai uşor. Deşi ţin minte c-a trebuit să stau foarte mult fără să mai joc fotbal.

– Dar cel mai frumos?
– Campionatul cîştigat cu Unirea Urziceni. În ultima etapă am marcat golul Unirii la 1-1 cu Steaua.

– Cum ar trebui să arate 2013 ca să fie mai bun decît 2012?
– Să fiu sănătos şi să cîştigăm campionatul.

– Ţi-a rămas în minte vreun compliment de după vreun gol?
– Cînd am marcat la Schalke, comentatorul meciului a zis „Îl avem şi noi pe Raul al nostru”. Mi-a plăcut, m-a flatat.

– Ce te enervează din fotbal?
– Scandalurile. Dăunează grav fotbalului.

– Dintre cîştigătorii trofeului pentru cel mai bun fotbalist al anului, doar tu eşti în situaţia de a avea o singură selecţie. E ciudat, nu? Sau eşti prea tînăr la 24 de ani ca să fi avut mai multe?
– Aşa a fost să fie pînă acum. Sînt sigur că voi ajunge şi în echipa naţională. D-asta m-am apucat de fotbal, ca să joc pentru România, e ţelul meu în carieră.

– Piţurcă a avut unele comentarii despre tine în media. A existat vreo discuţie între voi doi?
– Nu s-a întîmplat nimic între mine şi selecţioner! N-a fost nici o discuţie!

– În sensul că poate ţi-a explicat ceva, ce vrea de la tine.
– Cînd m-a convocat, m-a chemat la o discuţie despre ce ar trebui să fac pe teren, despre ce n-ar trebui, cum să mă mişc. Dar atît.

„Prea multe coincidenţe ca să mai ratăm titlul!”

– E vreun om care te-a ajutat decisiv să ajungi la nivelul la care te afli în prezent?
– Teofil Bora, omul care m-a antrenat la Vîlcea, a fost hotărîtor pentru cariera mea de fotbalist. M-a învăţat toate chestiile de bază şi m-a susţinut permanent, de cînd aveam şase ani. Apoi au existat şi alte persoane care mi-au influenţat cariera: Dan Petrescu, MM, Reghecampf acum.

– Îţi place vreun campionat, în mod special?
– Îmi plac Spania şi Anglia, dar mă uit la fotbal de oriunde, cît pot de mult. Şi la tenis, şi la handbal, şi la gimnastică. Urmăresc cam toate sporturile, de fapt.

– Steaua e favorită să ia al 24-lea titlu din istorie, tu joci cu 24 pe spate. E interesantă coincidenţa?
– 24 nu e număr cu greutate! Aşa cum e tricoul cu 7, spre exemplu, pe care l-a purtat Marius Lăcătuş. Întîmplarea a făcut să iau eu numărul 24. Asta e şi vîrsta mea şi majoritatea colegilor au 24 de ani şi ei! Iar titlul care ar urma ar fi al 24-lea. Cam multe coincidenţe!

Citeşte comentariul lui Andrei Vochin:  „Calul lui Făt Frumos”

– Sună ca alinierea planetelor.
– Ha, ha! Da, special pentru sezonul ăsta!

– Există momente de dezamăgire în acest an?
– Dezamăgiţi cînd am pierdut la Vaslui, supăraţi după 1-5 cu Stuttgart. Pînă la urmă, e firesc să mai existe şi astfel de situaţii de-a lungul unui sezon. Să ştiţi că mai ales eşecul de la Vaslui a provocat dezamăgire, că jucaserăm bine acolo. Faptul că am pierdut evoluînd astfel ne-a decepţionat mai tare!

– Ce să facă un copil care visează acum să ajungă precum Rusescu?
– Să muncească şi să fie serios, că asta contează.

– Mai e nevoie şi de noroc?
– Nu există noroc, norocul ţi-l faci cu mîna ta!

Ignorat de mic!
Rusescu are o singură prezenţă în echipa naţională, 37 de minute contra Andorrei, la 4-0 pentru „tricolori”. El n-a strălucit nici măcar pentru selecţionata de tineret. A bifat doar 9 selecţii la U21 şi a înscris de două ori, ambele reuşite într-un joc cu Insulele Feroe, disputat în 2009.

„Reghecampf a venit cu lucruri noi, cu o mentalitate diferită. Lotul era bun şi anul trecut, dar Mister a reuşit să ne transforme într-un grup şi să ne motiveze” (Raul Rusescu, atacant Steaua)

21 de goluri are Rusescu în acest sezon în toate competiţiile, dintre care 17 în Liga 1. A evoluat în toate cele 19 etape disputate

30 de goluri a marcat Rusescu în 50 de prezenţe pentru Steaua în campionat. La Urziceni punctase de 15 ori în 78 de partide

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s