Daca e 1 mai e Muchia Lunga?

Aici e de mers pe 1 mai.

 

DJ 73 si poiana cu branduse

Am plecat pe noul  si controversatul DJ73 ca sa ajungem undeva langa lacul Bolboci. Din pacate din cauza noroiului nu am riscat sa mai inaintam catre lac acolo unde dj73 se termina brusc. Despre drum ce sa zic mi se pare o investitie inutila, nu s-a tinut cont de multitudinea de paraie din zona, e prea ingust, cu greu incap doua masini venite din sens opus si se termina brusc undeva in ,,no mans land’, adica in tara nimanui, ca sa nu mai zic ca permite grataragiilor sa acceseze arii protejate din Rezervatia Parcului natural Bucegi, cu toata mizeria care o implica acest sport national ridicat la rang de arta, numit gratarul.

Era plin de  masini prin zona si ma gandesc cu groaza: oare n-o fi pacat de poienile cu branduse sa le calce toti in picioare?

Habar n-am.

Pe de alta parrte sunt multe peisaje care merita vazute de toti iubitorii de natura.

Lectia anglo-germana sau cum tenacitatea a invins talentul.

Dupa returul semifinalelor din Uefa champions league cunoastem si finalistele: Chelsea si Bayern Munchen, care au invins marile favorite Barcelona si Real Madrid.

Asa cum anticipam Chelsea s-a calificat dupa un 2-2- norocos la Barcelona, dar cateodata norocul mai tine si cu cei indrazneti. Asadar:

BARCELONA –CHELSEA 2-2, scor general 2-3, au marcat Busquets 35′,Iniesta 43′ si Ramires 45 si Torres 91 pentru englezi.

In cealalta semifinala:

REAL MADRID-BAYERN MUNCHEN 2-1, au marcat Cristiano Ronaldo in minutele 6-p si 17, iar pentru nemti Robben in minutul 27,  in scor general 3-3, germanii au castigat cu 3-1 la penalty-uri (lovituri de departajare.)

Cel mai bine a ilustrat povestea semifinalelor champions league tot maestrul Radu Cosasu, al carui articol din Gazeta Sporturilor il reproducem mai jos in integralitate.

________________________________________________________________

Ce eră se mai deschide?

April 27th, 2012 | Radu Cosaşu

Patru zile care nu au schimbat lumea

…și așa carevasăzică, după Real – Barca 2-1 s-a deschis o nouă eră. Ce eră? Am auzit-o cu ochii mei: Barca nu mai e invincibilă! Mai mult: a avut loc un schimb de putere în fotbalul mondial și european, nu la noi. A venit la putere Realul, care nu mai are nici un complex, și la doar 2 minute după ce Barca o egalează, o face KO și-o dezumflă. Nu trec 72 de ore și, după acel 2-2 cu Chelsea, se titrează mare: Barca a murit!, avînd în vedere că a condus cu 2-0 și a primit un gol în minutul 46, și a fost egalată în minutul 93.

Rău cum m-a făcut viața, nu mama, am dorit urît să rămînă 2-1 pentru Barca, să se realizeze speculația mea, aceea ca londonezii să se califice ca Dinamo la Mediaș. Măcar cu atîta să mă fi ales, că am și eu o vanitate, oricît aș fi de barca-giu. Am citit cu urechile mele că Guardiola nu are șuteri, nu are vîrf… Acum s-a descoperit asta, cînd Chelsea s-a apărat eroic în zece… Am extras și din asta (iertați-mă) un ciubuc: nu a spus Messi al meu că el preferă campionatul englez pentru încrîncenarea lui? Unde mai întîlnește Barca, în Spania, o apărare cu 10 oameni? Sigur, de la acel 1-0 de la Londra, am scris că nu-i frumos ce face Di Matteo, dar Dostoievski a zis că frumusețea va salva lumea, nu și fotbalul.

În fine, la patru zile după ce s-a instaurat noua putere realistă, Realul urma să consacre și noua ordine europeană, biruind-o pe Bayern, la Madrid. Nu mai era o problemă: cei mai competenți amici ezitau între două sau trei goluri diferență pe Bernabeu. În minutul 15 era deja 2-0, Ronaldo marca liber de pe linia de 16, apărarea lui Bayern era de groază, mă gîndeam deja meschin cum m-am făcut de rîs scriind aici în urmă cu două săptămîni: atenție, mare atenție la Bayern! Ciudățenia ciudățeniilor, cu 2-0 în minutul 15, la pauză, Realul nu era calificat! Era 2-1 și putea fi și 2-2 în minutul 44. Firește că-mi jucau în minte toate bancurile inteligente cu nemții în fotbal, dar ce-a urmat nu a mai fost banc: noua mare putere, Realul, nu mai făcea mare lucru, Super Mario rata egalul în minutul 85, iar la penaltyuri, cu ochii și urechile mele, am trăit să-l văd pe Mourinho pios, în genunchi, și pe Cristinel ratînd ca Messi…

Părerea mea de barca-giu: Realul a jucat tot obsedat de Barca, supergonflat, dar și obosit de triumful din urmă cu patru zile, convins că o va mai bate încă o dată, intrînd în finală la Munchen. Și ce scriem acum? Că a murit Realul? Ce eră se mai deschide? Nu se deschide nici o eră – decît, poate, în mintea noastră: să nu mai generalizăm repede și furibund în fotbalul adevărat! Nimeni nu e invincibil! De la Rafa și Nole pînă la Cristinel și Lionel, orice superjucător e și el om! Și ce facem cu extratereștrii și galacticii? Pentru mine, azi, zecile de mii de pe Camp Nou, care-și ovaționează învinșii, sînt singurii extratereștri!

The fade of a new era…

Apus vazut din muntii Baiului.

 

Buna dimineata!

Uau, mi-ar placea ca dimineata sa-mi spuna tanti asta: neata, bai nene!

Si apoi sa ma frec la ochi si… sa ma trezesc…

he , he, aberatii.  🙂

 

Real Madrid este noua campioana in Spania

Aseara s-a jucat clasicul Barcelona- Real Madrid, pe Nou Camp, scor 1-2, Madridul distantandu-se la 7 puncte in clasament, cu patru meciuri inainte de finalul campionatului, si practic devenind campioana in Spania.

La primul gol al Realului marcat de Khedira in munutul 17 a fost o greseala colectiva a lui Valdes si Puyol.

A egalat Alexis Sanchez in mnutul 70, dar dupa 3 minute arogantul Cristiano Ronaldo

a inchis meciul inscriind pentru 2-1.

               

 

La urzici

Daca tot s-a dus iarna, am plecat cu niste amici, la urzici, total neprogramat, unde mai pui faptul ca nu prea le recunosteam.

 

traseul trece inevitabil pe langa Castelul Peles.

Prin padure in afara de verdeata am mai zarit niste caini vagabonzi si niste calugari care descarcau dintr-o Dacie papuc niste crengi de brad.

Am revazut locuri de mult stiute.

Si la intoarcere am trecut pe langa cimitirul Eroilor cazuti in primul razboi mondial, probabil.

 

 

S-a dus titlul.

Steaua a pierdut aseara, lamentabil cu Vaslui, scor 0-1, a marcat Wesley in minutul 59, singurul fotbalist adevarat de pe teren in meciul din Ghencea si astfel ros-albastrii se indeparteaza de primul loc al clasamentului.

De fapt Steaua nu a mai luat vreun titlu de campioana din 2006 si sub actuala administratie nu cred ca il va mai lua vreodata.

Felicitari Vaslui pentru prestatie, le doresc sa ia titlul in locul CFR-ului, sau in locul lui Dinamo.

Pacat de istoria acestui club.

FC Steaua București

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Acest articol se referă la clubul de fotbal din București. Pentru alte sensuri, vezi Steaua (dezambiguizare).

Steaua București
Informații generale
Nume complet	SC Fotbal Club Steaua SA
Abreviat	FCSB™
Poreclă	Roș-albaștrii Militarii[1]
Nume precedent(e)	ASA București, CCA, CSCA
Data fondării	7 iunie 1947
Culori	roșu și albastru
Stadion	Stadionul Steaua (în campionat) (28.000 de locuri)[2] Arena Națională (în cupele europene)[3] (55.600 locuri)
Campionat	Liga I
Finanțator	George Becali
Președinte	Helmuth Duckadam[4]
Antrenor	Mihai Stoichiță[5]
Site web	www.steauafc.com
Echipament
Acasă Deplasare
modifică

Fotbal Club Steaua București, cunoscut ca Steaua București sau simplu Steaua, este un club de fotbal din România. Este clubul românesc cu cel mai mare succes pe plan național și pe plan internațional, a câștigat cele mai multe campionate, cupe și supercupe ale României, obținând 23 de titluri în Liga I, 21 de Cupe ale României și 5 Supercupe; de asemenea a fost prima echipă din estul Europei și singura din România care a câștigat Cupa Campionilor Europeni și a doua echipă est-europenă și singura din România ce are în palmares Supercupa Europei.^[6]

Fondat pe 7 iunie 1947 ca „ASA București” (Asociația Sportivă a Armatei București)^[7] de Armata Regală, clubul și-a schimbat de mai multe ori numele, până la stabilirea numelui „Steaua” în 1961. ^[8] Din punct de vedere istoric, Steaua este cunoscut ca și clubul sportiv al Armatei Române.^[9] Cu toate acestea, departamentul de fotbal s-a separat de clubul sportiv în 1998. Din acel moment, singurele legături ale clubului de fotbal cu Armata sunt tradiția istorică și stadionul Ghencea, care încă este proprietatea Ministerului Apărării Naționale.^[10]

De-a lungul timpului, echipa a avut mai multe steme, datorita diferitelor schimbări de propietari și de regimuri. Logoul actual a fost adoptat în 2003 și este o variantă redesenată a blazonului folosit de club între 1974 și 1991.^[11] Steaua joacă meciurile de acasă pe Stadionul Steaua, cunoscut și sub numele de Ghencea, stadion care a fost inaugurat în 1974 și are o capacitate de 27.577 de locuri, fiind adesea considerat a fi „Templul fotbalului românesc”.^[12][13]

Cuprins [ascunde] 1 Istorie 2 Tradiție 3 Stemă 4 Culori 5 Stadion 6 Suporteri 7 Recorduri 8 Jucătorii 8.1 Lotul actual 8.2 Jucători remarcabili 9 Antrenori 9.1 Stafful actual 9.2 Istoricul antrenorilor 10 Președinții 11 Palmares 11.1 Steaua în Europa 12 Note 13 Legături externe

Istorie

Steaua București a luat ființă pe 7 iunie 1947, la inițiativa mai multor ofițeri ai Casei Regale Române, printr-un decret semnat de generalul Mihail Lascăr, fostul Comandant Suprem al Armatei Regale Române, a primit inițial denumirea de „Asociația Sportivă a Armatei”. Primul meci a avut loc la data de 24 august 1947, împotriva echipei clujene Dermata și s-a încheiat la egalitate 0 – 0.^[14][15]

Clubul a fost format ca o societate sportivă cu șapte secții, inclusiv de fotbal, antrenat de Coloman Braun-Bogdan.^[16] A fost redenumit „CSCA” (Clubul Sportiv Central al Armatei) în 1948,^[17] și CCA (Casa Centrală a Armatei) în 1950.^[16] În 1949, CSCA a câștigat primul ei trofeu, Cupa României, învingând cu 2-1 în finală pe CSU Cluj.^[8]

Anii 1950 au reprezentat prima epocă de glorie a clubului, în care s-a cristalizat faimoasa „echipă de aur”^[18], care uneori era aceeași cu Echipa națională de fotbal a României. Steaua de astăzi a câștigat primul său titlu de campioană în 1951, sub bagheta fostului locotenent din vremurile nașterii echipei, Gheorghe Popescu I. Din acel an și până în ediția 1960-61, CCA a mai cucerit încă 5 titluri de campioană.^[19] Cu numele de „CCA”, echipa a intrat în „lumea bună” a fotbalului românesc, câștigând Campionatul României de trei ori la rând, în 1951, 1952 și 1953, precum și prima „dublă” Cupă-Campionat din istoria clubului, în 1951. 1956 a fost unul dintre cei mai buni ai clubului, deoarece, pe lângă câștigarea campionatului, echipa, pe atunci antrenată de Ilie Savu, a întreprins un turneu în Anglia, unde a reușit rezultate notabile în fața unor echipe de prestigiu precum Luton Town FC, Arsenal FC, Sheffield Wednesday FC sau Wolverhampton Wanderers FC.^[20]

Echipa Steaua cu Cupa Campionilor Europeni în 1986.

La sfârșitul anului 1961 CCA și-a schimbat numele în „CSA Steaua București”.^[8] Motivul a fost prezența pe stema clubului a unei stele roșii (ceva obișnuit pentru cluburile militare din statele comuniste din Estul Europei), care a fost schimbată într-o stea galbenă, simbolizând tricolorul românesc. În anii ’60 și ’70, Steaua avea să cucerească două titluri pe deceniu, 1962 și 1968, respectiv 1976 și 1978, câștigându-și însă renumele de „specialistă a Cupei”.^[21] De asemenea în această perioadă, pe 9 aprilie 1974, actualul stadion al Stelei, Stadionul Ghencea, a fost inaugurat într-un meci amical cu OFK Belgrad.^[22] Până la acea dată, Steaua își jucase meciurile de acasă pe Stadionul Republicii și pe „23 august”.^[23]

Duckadam Iovan (C) Belodedici Bumbescu Bărbulescu Balint Bălan Bölöni Majearu Lăcătuș Pițurcă

Echipa de start în finala Cupei Campionilor Europeni 1986.

Sub conducerea antrenorilor Emeric Jenei și Anghel Iordănescu (antrenor secund), Steaua a impresionat în campionatul 1984–1985, câștigându-l după o pauză de șase ani. A urmat cel mai spectaculos sezon de cupe europene din fotbalul românesc. După ce a eliminat pe Vejle BK, Budapest Honvéd FC, Kuusysi FC și pe RSC Anderlecht, Steaua a devenit prima echipă din România care a jucat o finală europeană.^[24] Pe 7 mai 1986, pe stadionul Ramón Sánchez Pizjuán din Sevilla, campioana Spaniei, FC Barcelona, era cotată cu prima șansă, dar după prelungiri în care scorul a rămas 0-0, legendarul portar Helmuth Duckadam a apărat patru penalty-uri la rând^[25], contribuind decisiv la victoria Stelei cu 2-0. Steaua a devenit astfel prima echipă din Estul Europei, și singura dintr-o țară comunistă, care a câștigat trofeul continental suprem. Steaua și-a trecut în palmares și o Supercupă a Europei, câștigând în 1987 finala cu Dinamo Kiev, printr-un gol marcat de Gheorghe Hagi.

Lotul echipei Steaua în 1989, an în care a jucat finala Cupei Campionilor Europeni

Contrazicându-i pe cei care considerau câștigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua un fenomen izolat, Steaua a rămas la cel mai înalt nivel în fotbalul european de la sfârșitul anilor ’80, ajungând în semifinala CCE în sezonul 1987-88, și în finala aceleiași competiții în 1989, pierzând însă cu 4-0 în fața lui AC Milan. Pe lângă aceasta, Steaua a mai câștigat patru titluri naționale (1985–86, 1986–87, 1987–88, 1988–89) și patru cupe ale României (1984–85, 1986–87, 1987–88, 1988–89). De asemenea, din iunie 1986 până în septembrie 1989, Steaua a stabilit un record de 104 meciuri fără înfrângere în campionatul intern, doborât la nivel mondial, dar încă valabil pe plan european.^[26]

Revoluția română din 1989 a însemnat trecerea de la o economie complet controlată de către stat la una liberă de piață, și, prin urmare, mulți dintre jucătorii din echipa anilor ’80 s-au transferat la cluburi bogate din Occident. Bazându-se pe noua generație de jucători, Steaua a revenit în prim-planul fotbalului românesc, câștigând campionatul de șase ori la rând, între sezoanele 1992–1993 și 1997–1998, egalând astfel performanța echipei Chinezul Timișoara, din anii ‘1920.^[27] A câștigat de asemenea trei Cupe ale României, în sezoanele 1995-96, 1996-97 și 1998-99. Pe plan internațional, Steaua s-a calificat de trei ori la rând în Liga Campionilor (noul format al Cupei Campionilor Europeni), între 1994-95 și 1996-97, fiind prima echipă din România care a participat în această competiție.

Lung Petrescu Ungureanu Bumbescu Stoica (C) Iovan Minea Rotariu Hagi Lăcătuș Pițurcă

Echipa de start în finala Cupei Campionilor Europeni 1989.

În 1998, clubul de fotbal s-a separat de CSA Steaua și și-a schimbat definitiv numele în FC Steaua București^[28], clubul fiind condus de către omul de afaceri Viorel Păunescu. În acea perioadă, clubul a intrat rapid în datorii.^[29] Lui George Becali, alt afacerist, i-a fost oferită funcția de vice-președinte, cu speranța că va investi îndeajuns de mulți bani în club. Becali a ajuns să dețină majoritatea acțiunilor în 2002, transformând compania guvernantă în una publică în 2003.^[30] Deși contestat de către o parte a suporterilor^[31], Becali a introdus diverse planuri manageriale pentru club, ajutat pentru un timp și de fostul președinte executiv Mihai Stoica.

Sub conducerea fostei glorii italiene Walter Zenga, Steaua s-a calificat în grupele Cupei UEFA în sezonul 2004-05, Zenga calificând o echipă românească în „primăvara europeană” pentru prima oară după 1993 (când tot Steaua a ajuns în sferturile de finală ale Cupei Cupelor). Steaua a și câștigat titlul în 2005, performanță repetată în sezonul următor, sub conducerea succesivă a antrenorilor Oleg Protasov (iulie-decembrie) și Cosmin Olăroiu (ianuarie-mai). În sezonul 2005–2006 Steaua a reușit să ajungă în semifinalele Cupei UEFA, fiind eliminată la limită de Middlesbrough FC, după ce trecuse de Rapid București într-un sfert de finală „all-Romanian”. Steaua a câștigat Supercupa României în iulie 2006, trofeul cu numărul 50 din istoria clubului.^[32] De asemenea, în sezonul 2006–2007, Steaua s-a calificat în grupele Ligii Campionilor pentru prima dată după 10 ani, performanță repetată și în cele două sezoane următoare.^[33]

În perioada 2006-2011 s-au investit în transferuri 45,1 mil. de €.^[34]

Tradiție

Steaua a adus în fotbalul românesc jocul spectaculos, în viteză, motiv pentru care în deceniul al nouălea al secolului trecut – jucătorii roș-albaștri au fost supranumiți „viteziștii”. Prima perioadă de glorie a Stelei au fost anii ’50, cu „echipa de aur” care îi cuprindea, printre alții, pe Apolzan, Ienei, Alecsandrescu, și care a câștigat de cinci ori Divizia A, și de patru ori Cupa României. Steaua a dat marea echipă a sfârșitului anilor ’80, care a câștigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni, și care a evoluat în următorii trei ani la cel mai înalt nivel în Europa, jucând încă o semifinală și o finală de Cupa Campionilor Europeni. Steaua deceniului al zecelea a câștigat de 6 ori consecutiv Divizia A și a participat de trei ori la rând în Liga Campionilor.

După 1990, Steaua a continuat să domine fotbalul românesc, câștigand alte 8 titluri de campioană și reprezentând an de an cu succes România în competițiile europene. A avut trei participări consecutive în Liga Campionilor, a fost sfert-finalistă a Cupei Cupelor în 1993, și a atins optimile de finală ale Cupei UEFA în 2005 și semifinala aceleiași cupe în 2006.

În sezonul 2006–2007, Steaua a reușit să se califice pentru a patra oară în grupele Champions League, fiind singura echipă de club din România care a evoluat în această competiție. A terminat pe locul 3, sub Olympique Lyon și Real Madrid, dar peste Dinamo Kiev, dupa 4-1 și 1-1 cu Dinamo Kiev, 0-3 și 1-1 cu Lyon și 1-4 și 0-1 cu Real Madrid, calificându-se astfel pentru șaisprezecimile Cupei UEFA, unde a fost eliminată de deținătoarea trofeului, FC Sevilla, dupa 0-2 și 0-1. Performanța calificării în grupele Champions League a fost repetată în sezoanele 2007-2008 și 2008-2009.^[35]

Stemă

Stemele de-a lungul istoriei^[36]

ASA București a fost fondat de către Armata Regală pe 7 iunie 1947, și pe atunci echipa nu avea nicio stemă oficială.

Cum comuniștii au preluat complet controlul în țară pe 30 decembrie 1947^[37], Armata Regală a fost transformată în Armata Poporului, și în mod automat și ASA. Inspirat de Armata Roșie, noul Minister al Apărării a decis să creeze o stemă pentru club, consistând dintr-o stea roșie inscripționată „A” (simbolul Armatei Roșii), pe un disc albastru, precum și să schimbe numele în „CSCA”.^[36]

Doi ani mai târziu, schimbarea numelui în CCA a adus cu ea și o nouă stemă, consistând din aceeași stea roșie, inscripționată „CCA”, și înconjurată de o cunună de lauri.^[36] Omniprezentul motiv al stelei pe stemă s-a materializat și în schimbarea numelui clubului, în Steaua, din 1961. S-a optat pentru o stemă care, cu un nou design, rămâne simbolul clubului până în ziua de azi: fondalul dungat roș-albastru, cu o stea de aur în mijloc, reprezentând tricolorul românesc. Forma stemei a fost regândită în 1974, când echipa s-a mutat pe Stadionul Ghencea.

În urma Revoluției române din 1989, Armata a decis să rupă orice legătură cu defunctul regim comunist^[36], astfel încât, în 1991, CSA Steaua și-a schimbat stema pentru ultima oară, reprezentând un vultur prezent și pe stema Ministerului Apărării, dar și a României.^[36] Cum în 1998 a apărut FC Steaua, clubul a adăugat două stele galbene deasupra stemei, reprezentând cele 20 de titluri de campioană a României câștigate de echipă.^[36]

2003 a fost anul ultimei schimbări a stemei, decisă de noul Consiliu de Administrație condus de George Becali, în realitate o revenire la varianta din perioada 1974–1991, cu cele două stele prezente deasupra.^[11]

Culori

Autocarul oficial al clubului FC Steaua București

În timpul primului ei sezon, 1947–48, Steaua a purtat tricouri roș-galbene, cu șorțuri albastre, pentru a simboliza culorile steagului tricolor.^[38] Începând cu sezonul următor, odată cu schimbarea identității Armatei Române, s-a renunțat treptat la galben, astfel încât culorile oficiale au rămas, până în ziua de astăzi, roșu și albastru.

Steaua nu a avut niciodată un echipament standard. Cu toate acestea, cea mai folosită combinație de-a lungul timpului a fost tricouri roșii, șorțuri albastre și jambiere roșii. Alte variante au inclus roșu complet, albastru complet, dar și tricouri în dungi roș-albastre, în anii ‘1960 și ‘1970. Alte culori au fost folosite foarte rar. Excepții au fost finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, în care Steaua a purtat, pentru prima și singura dată în istoria sa, un echipament alb complet, precum și echipamentul folosit în deplasare în sezonul 1999-00 (galben și roșu), precum și a treia opțiune de echipament din sezonul 2005–2006 (galben și negru).

Echipamentul folosit acasă în sezonul 2009-10, asemănător cu cel din sezonul precedent, consistă din tricouri cu dungi verticale roșii și albastre, șorțuri și jambiere roșii, în timp ce echipamentul din deplasare este de culoare verde fosforescent. Echipamentul de rezervă este roșu-complet

În prezent echipamentul Stelei este produs de Nike, cu care Steaua a semnat un contract în 2002, după un lung parteneriat cu Adidas.^[39] Cu toate acestea, în 1988, Steaua a fost prima echipă de fotbal din România comunistă care a purtat pe tricou numele unei companii occidentale, anume Ford.^[40] După aceea au urmat alți sponsori^[41]: Castrol, Philips, CBS, Bancorex (inițial BRCE), Dialog (astăzi Orange), BCR, RAFO, Air Atlantis, City Financial și SportingBet^[42]. În sezonul 2010-2011 a încheat un contract cu casa de pariuri Bwin pentru 500.000 de euro.^[43], dar sigla sponsorului nu a apărut pe echipament.^[41]

Stadion

Stadionul Steaua.

Vezi și: Stadionul Steaua

Steaua a jucat primele ei trei meciuri din istorie pe fostul stadion Venus.^[44] Deschis în 1931, stadionul a fost anterior în proprietatea Venus București, un club desființat în 1949.^[45] După demolarea stadionului din ordinul regimului comunist, Steaua a jucat meciurile de acasă pe două dintre cele mai mari stadioane multi-uz din București, Republicii (construit în 1926 și demolat în 1984 pentru a face loc ridicării Casei Poporului) și 23 August (construit în 1953). Dintre cele două, 23 August a fost folosit când două meciuri ale unor cluburi din București erau programate în aceiași zi sau pentru meciurile importante din competițiile europene, în timp ce Republicii era folosit pentru meciurile din campionat.

Steaua în acest moment joacă meciurile de acasă pe, Stadionul Steaua, un stadion de fotbal situat în sud-vestul Bucureștiului. Parte a Complexului Sportiv Steaua, a fost inaugurat pe 9 aprilie 1974 când Steaua a jucat un meci amical cu OFK Belgrad,^[46] la acel moment fiind singurul stadion special construit pentru fotbal în România Comunistă, fără pistă de atletism.

Intrare în Stadionul Ghencea.

Capacitatea inițială a fost de 30.000 de locuri pe bănci. O renovare generală a avut loc în 1991. Aceasta a inclus instalarea de scaune, care a scăzut capacitatea la 28.139.

După o a doua renovare în 2006, care a inclus înlocuirea gazonului, Ghencea era unul dintre cele două stadioane din România (împreună cu Stadionul Dr. Constantin Rădulescu^[47]) care putea găzdui meciuri din Liga Campionilor, fiind o arenă de categoria a treia conform clasificării UEFA. Capacitatea actuală a stadionului este de 28.000 de locuri.^[48] În ultima vreme, au existat discuții pentru creșterea capacității fie la 45.000 sau la 60.000 de locuri.^[49]

România joacă, de asemenea unele meciuri. Primul meci jucat de echipa națională pe Ghencea a fost în martie 1977 împotriva Turciei. Cincizeci și nouă alte meciuri au fost jucate de atunci, ultimul fiind în octombrie 2006 împotriva Bielorusiei.^[50] De asemenea, mai multe meciuri de la Campionatul European de Fotbal sub 21 1998 și finala au fost găzduite de această arenă.^[51]

Stadionul construit prin ordinul Ministerului Apărării Naționale în interorul unei foste baze militare a fost folosit mult timp de CSA Steaua. În acest moment, Steaua este singura echipă care joacă aici. În ciuda lobby-ului făcut de actuala conducere de la FC Steaua București, stadionul este încă în proprietatea Armatei Române, dar a fost închiriat clubului pe o perioadă de 49 de ani din 2006.^[52]

Suporteri

Peluza Nord în 2005

Înființat în 1995, grupul „Armata Ultra” s-a divizat în mai multe grupuri de suporteri care există și astăzi. Printre acestea se numără „Titan Boys”, „Ultras”, „Tineretului Korp”, „Skins Berceni”, „Nucleo”, „Insurgenții”, sau mai noile grupuri „Stil Ostil” sau „Vacarm”, „Tradizione”, „Armata 47 Vest”.^[53]

În deplasările din alte țări, suporterii vin la acel meci în număr de cel puțin 100-200. Numărul lor a crescut de la an la an ajungându-se la câteva mii în ultimele sezoane. De exemplu la ultimele deplasări efectuate în Spania, Steaua a fost susținută de un număr record de suporteri, beneficiind și de aportul diasporei românești din Peninsula Iberică. La partida de la Madrid, împotriva Realului, în noiembrie 2006, peste 20.000 de suporteri ai roș-albaștrilor au luat loc în tribunele stadionului „Santiago Bernabeu„.^[54]

Recorduri

Vezi și: Statisticile Stelei

Cu 60 de sezoane petrecute în Liga 1, este una dintre cele trei echipe românești care au jucat doar în prima ligă română, alături de FC Dinamo București (59 de sezoane) și FC Timișoara (6 sezoane). În același timp, Steaua este deținătoarea recordului actual de campionate naționale (23), cupe naționale (20) și supercupe naționale (5). Între 1993 și 1998, cele șase titluri câștigate la rând au egalat recordul stabilit de Chinezul Timișoara în anii 1920. Pe plan internațional, este singura echipă din România care a câștigat o cupă europeană (Cupa Campionilor Europeni în 1986 și Supercupa Europei în 1987), sau care s-a calificat într-o finală UEFA (Cupa Campionilor Europeni în 1986, respectiv 1989).

Timp de 3 ani și 3 luni (iunie 1986 – septembrie 1989), Steaua a strâns 104 meciuri fără înfrângere în campionat, stabilind pe atunci un record mondial (în prezent depășit), și un record european care încă nu a fost doborât. De asemenea în liga națională, Steaua a strâns 112 meciuri fără înfrângere acasă, între noiembrie 1989 și august 1996. Seria de 17 victorii consecutive în campionat a fost egalată doar de Dinamo. ^[55]

Tudorel Stoica este jucătorul cu cele mai multe prezențe pentru Steaua în Liga 1, un record dificil de doborât. Golgheterul „all-time” al Stelei în campionat este Anghel Iordănescu, cu 146 de goluri înscrise. Alte recorduri au fost stabilite de foști jucători precum Dorinel Munteanu (cele mai multe selecții în echipa națională – 131) sau de Gheorghe Hagi (cele mai multe goluri pentru echipa națională – 35; de asemenea cele mai multe prezențe ale unui jucător român în cupele europene – 93).^[56] La vremea respectivă, transferul lui Hagi a stabilit recordul pentru suma de transfer din liga internă către un club străin, cu 4.300.000 de dolari plătiți de Real Madrid CF Stelei în 1990.

Jucătorii

Lotul actual

^[57]

Nr. Poziție Jucător 1 P Răzvan Stanca 2 F Gabriel Matei 4 F Valentin Iliev 5 M Pablo Brandán 6 F Florin Gardoș 3 7 M Alexandru Chipciu 8 M Mihai Răduț 9 A Mihai Costea 10 M Cristian Tănase 11 M Andrei Prepeliță 12 P Ciprian Tătărușanu 14 F Iasmin Latovlevici 15 F Bogdan Mustață 18 F Novak Martinović 19 F Valeriu Lupu 20 F Ovidiu Dănănae

Nr. Poziție Jucător 21 F Vlad Chiricheș 22 M Paul Pârvulescu 23 F Geraldo Alves 24 A Raul Rusescu 26 M Eric Bicfalvi 2 27 M Ionuț Năstăsie 28 M Iulian Roșu 29 A Florin Costea 1[58] 30 M Tiberiu Bălan 31 A Gabriel Machado 33 P Ștefan Ciuculescu 55 M Alexandru Bourceanu [59] 77 A Leandro Tatu 90 A Stefan Nikolić 95 P Valentin Cojocaru

Jucători remarcabili

Vezi și: Lista jucătorilor de la FC Steaua București

De-a lungul timpului, mari fotbaliști ai României, iar, după Revoluție, și unii fotbaliști străini de valoare, au jucat la Steaua. Jucători ca Anghel Iordănescu, Marcel Răducanu, Marius Lăcătuș sau Gheorghe Hagi sunt printre cei mai respectați de suporterii acestei echipe.

Portari	Fundași	Mijlocași	Atacanți
Ilie Savu Costică Toma Ion Voinescu (’50) Vasile Iordache (’71) Dumitru Moraru Helmuth Duckadam Dumitru Stângaciu (’84) Silviu Lung (’88) Bogdan Stelea Ciprian Tatarusanu(’09)	Alexandru Apolzan (’49) Vasile Zavoda (’51) Emeric Jenei (’57) Lajos Sătmăreanu Ștefan Sameș Teodor Anghelini Ștefan Iovan (’81) Miodrag Belodedici (’83) Adrian Bumbescu (’85) Ilie Bărbulescu Nicolae Ungureanu Dan Petrescu (’85) Gheorghe Popescu Anton Doboș Daniel Prodan Dorin Goian (’04) Petre Marin (’04)	Iosif Petschovschi (’52) Ștefan Onisie Tiberiu Bone Cornel Cacoveanu Sorin Avram Liță Dumitru Anghel Iordănescu (’68) Tudorel Stoica Ladislau Bölöni (’84) Mihail Majearu Gabi Balint Gheorghe Hagi (’87) Iosif Rotariu Ilie Dumitrescu (’87) Mirel Rădoi (’00) Dorinel Munteanu (’03) Bănel Nicoliță (’05)	Francisc Zavoda (’50) Gheorghe Constantin (’54) Nicolae Tătaru Florea Voinea Ion Alecsandrescu Gheorghe Tătaru Marcel Răducanu Marius Lăcătuș (’83) Victor Pițurcă Adrian Ilie (’93) Nicolae Dică (’04)

^[60]

Antrenori

Stafful actual

• Ilie Stan – antrenor principal
• Eduard Iordănescu – antrenor secund
• Gabriel Mărgărit – antrenor secund
• Narcis Răducan – director sportiv ^[61]
• Constantin Dumitru – antrenor de portari
• Horea Codorean – preparator fizic

^[62]

Istoricul antrenorilor

^[63]

Nume	Perioadă	Trofee							Total
		Național			Internațional
		LI	CR	SR	UCL	CCU	UEL	SE
Coloman Braun-Bogdan	02.1948–05.1948	0	0	0	0	0	0	0	0
Colea Vâlcov	08.1948–07.1949	0	1	0	0	0	0	0	1
Francisc Rónnay	03.1950–11.1950 09.1953–11.1953 03.1954–06.1954	0	1	0	0	0	0	0	1
Gheorghe Popescu	03.1951–08.1953 08.1958–07.1960 03.1962–07.1962	4	3	0	0	0	0	0	7
Ilie Savu	09.1954–11.1955 1958 08.1964–06.1967	1	3	0	0	0	0	0	4
Ștefan Dobay	03.1956–11.1956	1	0	0	0	0	0	0	1
Angelo Niculescu	03.1958–06.1958	0	0	0	0	0	0	0	0
Ștefan Onisie	09.1960–06.1961 08.1962–11.1963 08.1970–06.1971	1	1	0	0	0	0	0	2
Eugen Mladin	08.1961–11.1961	0	0	0	0	0	0	0	0
Gheorghe Ola	03.1963–07.1964	0	0	0	0	0	0	0	0
Ștefan Kovacs	08.1967–07.1970	1	2	0	0	0	0	0	3
Valentin Stănescu	08.1971–12.1972	0	0	0	0	0	0	0	0
Gheorghe Constantin	03.1973–12.1973 08.1978–06.1981	0	1	0	0	0	0	0	1
Constantin Teașcă	03.1974–06.1975	0	0	0	0	0	0	0	0
Emerich Jenei	08.1975–06.1978 08.1983–05.1984 10.1984–10.1986 04.1991–12.1991 08.1993–04.1994 10.1998–04.2000	4	3	0	1	0	0	0	7
Traian Ionescu	08.1981–12.1981	0	0	0	0	0	0	0	0
Constantin Cernăianu	11.1981–07.1983	0	0	0	0	0	0	0	0
Florin Halagian	09.1984–10.1984	0	0	0	0	0	0	0	0
Anghel Iordănescu	10.1986–06.1990 08.1992–06.1993	4	2	0	0	0	0	1	7
Costică Ștefănescu	08.1990–12.1990	0	0	0	0	0	0	0	0
Bujor Hălmăgeanu	03.1991–04.1991	0	0	0	0	0	0	0	0
Victor Pițurcă	03.1992–06.1992 08.2000–06.2002 10.2002–06.2004 06.2010-08.2010	1	1	1	0	0	0	0	3
Dumitru Dumitriu	08.1994–06.1997 05.2005–06.2005	4	2	2	0	0	0	0	8
Mihai Stoichiță	08.1997–10.1998 09.2009–06.2010 03.2012-	1	0	1	0	0	0	0	2
Cosmin Olăroiu	08.2002–10.2002 03.2006–05.2007 05.2011	1	1	1	0	0	0	0	3
Walter Zenga	08.2004–05.2005	0	0	0	0	0	0	0	0
Oleg Protasov	08.2005–12.2005	0	0	0	0	0	0	0	0
Gheorghe Hagi	07.2007–09.2007	0	0	0	0	0	0	0	0
Massimo Pedrazzini	09.2007–10.2007	0	0	0	0	0	0	0	0
Marius Lăcătuș	10.2007–10.2008 01.2009–05.2009 09.2010-03.2011	0	0	0	0	0	0	0	0
Dorinel Munteanu	10.2008–12.2008	0	0	0	0	0	0	0	0
Cristiano Bergodi	06.2009–09.2009	0	0	0	0	0	0	0	0
Ilie Dumitrescu	08.2010–09.2010	0	0	0	0	0	0	0	0
Sorin Cîrțu	03.2011–05.2011	0	0	0	0	0	0	0	0
Ronny Levy	05.2011–09.2011	0	0	0	0	0	0	0	0
Ilie Stan	10.2011–03.2012	0	0	0	0	0	0	0	0
Total	1947–	23	21	5	1	0	0	1	51

Președinții

Nume Perioadă Oreste Alecsandrescu 1947–1948 Nicolae Petre Draga 1948 Vasile Mesaroș 1948–1949 Policarp Dovaăcescu 1949 Alexandru Florescu 1949–1951 Edgar Gâță 1952–1953 Alexandru Florescu 1953–1954 Ilie Savu 1954 Ștefan Alexiu 1954–1958 Ioan Teodorescu 1958–1961 Aurelian Budeanu 1961–1964 Maximilian Pandele 1964–1975 Gheorghe Drăgănescu 1975–1980 Aurel Ion 1980–1983

Nume Perioadă Cornel Oțelea 1983–1984 Ioan Popescu 1984–1985 Nicolae Gavrilă 1985–1989 Constantin Tănase 1989–1990 Nicolae Gavrilă 1990–1991 Cornel Oțelea 1991–1997 Cristian Gațu 1997–1998 Gheorghe Cernat 1998–2000 Viorel Păunescu 1998–2003 Mihai Stoica 2002–2007 George Becali 2003–2007 Marius Lăcătuș 2005–2007 Valeriu Argăseală 2007–2010 Helmuth Duckadam 2010–

^[64]

Palmares

• Liga 1: 23
  • 1951, 1952, 1953, 1956, 1959-60, 1960-61, 1967-68, 1975-76, 1977-78, 1984-85, 1985-86, 1986-87, 1987-88, 1988-89, 1992-93,1993-94, 1994-95, 1995-96, 1996-97, 1997-98, 2000-01, 2004-05, 2005-06
• Cupa României: 21
  • 1948–49, 1950, 1951, 1952, 1955, 1961–62, 1965–66, 1966–67, 1968-69, 1969-70, 1970-71, 1975-76, 1978-79, 1984-85, 1986-87, 1987-88, 1988-89, 1991-92, 1995-96, 1996-97, 1998-99, 2010-11
• Supercupa României: 5
  • 1994; 1995; 1998; 2001; 2006

• Cupa Campionilor Europeni: 1
  • 1985-86 – 7 mai 1986 – Steaua București vs. FC Barcelona – 2-0 – Stadionul Ramón Sánchez Pizjuán , Sevilla
• Supercupa Europei: 1
  • 1986 – Steaua București vs. Dinamo Kiev – 1-0 – Stadionul Stade Louis II, Monaco
• Finalista Cupei Campionilor Europeni: 1
  • 1988-89 – AC Milan vs. Steaua București – 4-0 – Stadionul Camp Nou, Barcelona
• Semifinalista Cupei Campionilor Europeni: 1
  • 1987-88 – Steaua București vs. S.L. Benfica – 0-0, 0-2
• Semifinalista Cupei UEFA:1
  • 2005-06 – Steaua București vs. Middlesbrough – 1-0, 2-4

• Finalista Cupei Intercontinentale: 1
  • 1986 – Steaua București vs. River Plate – 0-1 – Stadionul Stadionul Național, Tokyo^[19]

^[65]

Steaua în Europa

Pentru detalii, vezi: FC Steaua București în Europa.

Incluzând sezonul 2011–2012

Competiție	S	M	V	E	Î	GM	GA	G
Cupa Intercontinentală	1	1	0	0	1	0	1	– 1
UEFA Champions League / Cupa Campionilor Europeni	22	115	42	30	43	165	162	+ 3
Cupa Cupelor UEFA	11	40	14	12	14	51	54	– 3
UEFA Europa League / Cupa UEFA	14	86	32	28	26	113	95	+ 18
Supercupa Europei	1	1	1	0	0	1	0	+ 1
Total	49	243	89	70	84	330	312	+ 18

Note

1. ^ „Club facts: Steaua”. UEFA.com. 27 august 2010. Accesat la 1 octombrie 2010.
2. ^ Stadionul Steaua
3. ^ „Oficial: Steaua si Rapid pe National Arena”. onlinesport.ro. 21 septembrie 2011. Accesat la 22 septembrie 2011.
4. ^ „UPDATE Helmuth Duckadam, noul președinte al Stelei!”. prosport.ro. 11 august 2010. Accesat la 28 noiembrie 2010.
5. ^ „http://www.steauafc.com/ro/articol/stoichitanoulantrenor/”. steauafc.com. 27 martie 2012. Accesat la 27 martie 2012.
6. ^ Marius Doroftei (7 mai 2009). „Steaua 1986 – 7 mai, ziua in care romanii au cucerit Europa”. ziare.com. Accesat la 3 august 2010.
7. ^ Dida, Alexandru (21–12–2001), Steaua fotbalului românesc, Pro TV Magazin, nr.51/IV, pp. 62–63
8. ^ ^{a b c} „Steaua, în 63 de ani de existență”. prosport.ro. 5 iunie 2010. Accesat la 3 august 2010.
9. ^ „Clubul Sportiv al Armatei – Steaua”. defense.ro. Accesat la 23 ianuarie 2011.
10. ^ „Gigi Becali, în război cu CSA Steaua”. ziare.com. 11 noiembrie 2010. Accesat la 23 ianuarie 2011.
11. ^ ^{a b} „Stema clubului Steaua București”. steauaonline.com. Accesat la 23 ianuarie 2011.
12. ^ „În Ghencea e templul fotbalului românesc! Cine va juca acolo, ‘ciulinii Bărăganului’?”. prosport.ro. Accesat la 26 mai 2011.
13. ^ „„Steaua NU va pleca niciodata din Templul Fotbalului Romanesc!” Vrei sa joace pe National Arena?”. sport.ro. Accesat la 26 mai 2011.
14. ^ „63 de ani de la înființarea Stelei, sărbătorită doar de suporteri”. tvr.ro. 7 iunie 2010. Accesat la 18 iulie 2010 2010.
15. ^ „Divizia A Etapa 1 1947-1948”. labtof.ro. Accesat la 18 iulie 2010 2010.
16. ^ ^{a b} Dida, Alexandru (21–12–2001), Steaua fotbalului românesc, Pro TV Magazin, nr.51/IV, pp.62–63
17. ^ „62 de ani de istorie!”. steauafc.com. Accesat la 4 iunie 2011.
18. ^ Brancu, Constantin (1994), Din culisele supercampioanei, Tempus, p.5–8, ISBN 973-95993-1-1
19. ^ ^{a b} Steaua București pe romaniansoccer.ro
20. ^ „Steaua Anglicană”. FCSteaua.ro.
21. ^ „Cupa Romaniei: STEAUA – Otelul Galati”. FCSteaua.ro.
22. ^ „Ghencea Stadion”. StadiumGuide.com.
23. ^ Cătălin Oprișan, Steaua, legenda unei echipe de fotbal, p. 50–64
24. ^ „Rapid a fost prima finalistă a unei cupe europene, Steaua, prima cîștigătoare”.
25. ^ „Helmuth Duckadam, portar în echipa fotbaliștilor retrași brusc din activitate”. realitatea.net.
26. ^ „Unbeaten in the Domestic League”. RSSSF.com. Accesat la 2007-06-10.
27. ^ „Romania – List of Champions”. RSSSF.com. Accesat la 2007-07-07.
28. ^ Besutiu, Andrei. „Politica mineaza sportul românesc”. Ziua. Accesat la 2007-06-10.
29. ^ Petrache, Bogdan & Predan, Cristian. „Conducatorii vor plati cu averea datoriile cluburilor”. 9am.ro. Accesat la 2007-07-07.
30. ^ „Planurile lui Becali”. Evenimentul. Accesat la 2007-06-11.
31. ^ Necula, Simona. „Suporterii echipei Steaua au protestat impotriva patronului clubului”. Realitatea Românească. Accesat la 2007-07-07.
32. ^ „Steaua a cucerit al 50-lea trofeu din istoria clubului”. HotNews.ro. Accesat la 2007-07-07.
33. ^ „Steaua s-a calificat pentru a treia oară consecutiv în grupele Ligii Campionilor”. realitatea.net. Accesat la 23 ianuarie 2011.
34. ^ „Transferuri Steaua București”. transfermarkt.de. Accesat la 23 decembrie 2011.
35. ^ Adrian Ilincescu (27 august 2008). „Magica Steaua, al treilea sezon consecutiv in Champions League”. Hotnews.ro. Accesat la 28 august 2008.
36. ^ ^{a b c d e f} Nicu Bădescu (22 aprilie 2011). „14 embleme pentru istorie! Steaua și Dinamo și-au împărțit în România jucătorii, trofeele, dar și siglele: câte 7 pentru fiecare”. Prosport.ro. Accesat la 1 mai 2011.
37. ^ Mircea Ionnitiu (2003-10-22). „Mircea Ionnitiu : „30 decembrie 1947””. Kent State University. Accesat la 2007-07-07.
38. ^ „Zbuciumata infiintare a Stelei”.
39. ^ „Steaua renunta la Adidas pentru Nike”. adevarul.ro. Accesat la 2007-08-12.
40. ^ „Steaua ca brand”. iaa.ro. Accesat la 2007-08-12.
41. ^ ^{a b} „Steaua fără sponsor! Fără logo pe piept, doar 33 la sută șanse la titlu”. prosport.ro. 24 ianuarie 2011. Accesat la 4 iunie 2011.
42. ^ Steaua is now online! Echipa din Ghencea are un nou sponsor! | ProSport
43. ^ „Steaua și-a găsit un nou sponsor! SUMĂ record pentru Liga I! Ce va scrie pe tricourile „roș – albaștrilor” și câți bani vor încasa”. prosport.ro. 18 iunie 2011. Accesat la 18 iunie 2011.
44. ^ „Steaua a jucat de la înființare doar în Capitală » Niciodată n-a părăsit Bucureștiul”. gsp.ro. 25 mai 2010. Accesat la 4 iunie 2011.
45. ^ „Venus București”. romaniansoccer.ro. Accesat la 2007-08-27.
46. ^ „Ghencea Stadion”. StadiumGuide.com. Accesat la 2007-06-10.
47. ^ „Dinamo trebuie sa revina pe Stadionul National in UEFA”. onlinesport.ro. Accesat la 2007-09-04.
48. ^ Stadionul echipei
49. ^ Stan, Sebastian. „60.000 de locuri?”. prosport.ro. Arhivat din original la 2007-09-28. Accesat la 2007-06-11.
50. ^ „Istoric – PALMARES ALL-TIME”. frf.ro. Accesat la 2007-07-07.
51. ^ „Remember: Fotbal la București – CE de tineret din 1998”. ecultural.ro. Accesat la 23 ianuarie 2011.
52. ^ „Stadionul Stelei va fi concesionat pe o jumatate de secol clubului de fotbal”. 9am.ro. Accesat la 2007-08-09.
53. ^ „<<Trup și suflet pentru culori>>”. click.ro. 16 septembrie 2009. Accesat la 23 ianuarie 2011.
54. ^ „20.000 de romani au visat 70 de minute pe Bernabeu”. gandul.info. Accesat la 23 ianuarie 2011.
55. ^ „Inter Milano a egalat recordul tandemului Steaua – Dinamo.”. 7plus.ro. Accesat la 2007-09-03.
56. ^ Alin Huiu. „Steaua Europeana”. onlinesport.ro. Accesat la 2006-08-11.
57. ^ „Prima echipă – Steaua”. steauafc.com. Accesat la 4 iunie 2011.
58. ^ . http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/florin-costea-va-fi-al-doilea-capitan-al-stelei-dupa-bourceanu-tatarusanu-era-pina-acum-vice-309742.html.
59. ^ „Bourceanu este noul capital al Stelei” (în română). Realitatea. 2011-09-26.
60. ^ Legendele echipei Steaua București pe site-ul oficial
61. ^ „Narcis Răducan, director sportiv la Steaua!”. prosport.ro. Accesat la 2010-10-04.
62. ^ Ilie Stan, noul antrenor al Stelei, pe site-ul oficial al Stelei
63. ^ Antrenorii echipei Steaua București pe site-ul oficial
64. ^ Cătălin Oprișan, Steaua, legenda unei echipe de fotbal, p. 368–369
65. ^ Trofeele câștigate de Steaua pe site-ul oficial

Si ca sa vedeti cat sunt de bun, dar nu ma vede nimeni iata diploma de merit ,,specialist in Europe League”…pfaf raspunsurile erau pe site… 🙂

 

Chelsea a ucis Barcelona şi fotbalul spectacol.

L-am asteptat pe Messi cam 90 de minute. Intr-un final am realizat: fotbalul spectacol se termina în fata catenaccio-ului italian, betonul omoara atacul, si am revazut semifinala pierduta de Barcelona cu Inter si titlul mondial luat de Italia în 2006.. E ciudat cum Chelsea continua sa se bazeze pe eternul Drogba care se lupta în ciuda vârstei şi o face  să spere. Returul va fi de foc, dar anticipez , în ciuda toturor pronosticurilor,  un eşec al Barcei.

Chelsea-Barcelona 1-0

În prima semifinală Bayern a învins Realul cu 2-1.

Returul semifinalelor UEFA CHAMPIONS LEAGUE se joaca în 24 şi 25 aprilie.

O plimbare de pensionar.

Dupa atata drob, oua rosii si cozonac, am iesit putin prin vecinatati sa ma plimb …asa ca pensionarii.

Primavara vine, cam incet dar sigur.

Hotelul Mara care acum apartine de RAPPS parea cam pustiu.

Ansamblul de locuinte Colina Marei nu cred ca este locuit nici macar pe jumatate, un proiect imobiliar megalomanic care nu cadreaza cu specificul unei statiunii de munte.

Ansamblu de locuinte tip ANL un proiect neterminat  si abandonat de ani buni, o mareata realizare a administratiei locale.

Nu sunt bani de terminat atfel de proiecte in beneficiul comunitatii, dar in schimb daca vrem sa ne treaca supararea ca nu pot fi finalizate ne putem da lunea gratuit cu telegondola… 🙂

Auzi indemn: ,,feel pink and fly!”, adica simte-te roz si zboara, cum dracu o fi sa te simti roz?  o fi stiind autorul afisului sau cel care l-a creat, cert este ca o prostie mai mare n-am citit pe vreun poster pana acum, la capitolul media sunt ,,doctori docenti”.  🙂 alesii locali.

Imagine dezolanta ca dupa bombardament, o fi in al doilea razboi mondial la Stalingrad?

O pasarela desteapta, in fata liceului Cantacuzino, de la construire nu cred ca a fost folosita vreodata de cineva, in schimb banii publicii au fost investitii intr-o lucrare in beneficiul comunitatii. 😦

Cu siguranta liceul din localitate ar fi avut nevoie de fonduri pentru dezvoltarea surselor de acces la informatie, a bazei sportive, in schimb priviti pe fundal un alt proiect ,,grandios” neterminat si abandonat, care distruge panomara muntilor Bucegi, blocurile incepute si neterminate de turcii de la Ozer, care intre timp probabil au fugit cu banii, dar au uitat macaraua…ca in bancul acela cu minunile din Caracal. 🙂

Aceste constructii cu siguranta cadreaza cu specificul arhitectural al orasului, seful de la urbanism ar trebui premiat, o sa-i intrecem pe austrieci cu asemenea proiecte, o sa atragem mii de turistii care cu siguranta se vor grabi sa ajunga pe aici…ca sa aiba de cine rade cu pofta.

paraul Vanturis, afluent al Prahovei in care se deverseaza zilnic sute de gunoaie si deseuri, cand am trecut pe pod mirosul de hazna m-a luat de nas.

O scoala cu traditie care a dat societatii multi oameni inteligenti si bine pregatiti,cu siguranta asteapta fonduri pentru dezlvoltare, dar nu se gasesc…speranta moare ultima si cu rabdarea treci marea, insa cateodata mai ajungi si la fundul sacului sau la capatul rabdarii.

Domnilor alesi, voi ce vanati ciolanul la fiecare mandat va dau un sfat de simplu de contribuabil: pune-ti mana pe o carte ca nu urzica! si nu ne credeti prosti pentru ca nu venim ca oile la vot…pur si simplu va ignoram, va tratam cu indiferenta, pentru noi nu existati.

Piesa cu dedicatie: