Pasul pe loc


 

Un nou articol al prietenului nostru despre Dinamo-Steaua 2-1:

Am văzut Dinamo-Steaua. E un fel de-a spune. Privirile aruncate din timp în timp pe monitorul deschis pe site-ul Gazetei, ca aşteptarea trenului în Gara de Nord, când pe panoul electronic, timpul de întârziere creşte mereu. Bucuria enormă, chiar şi în aceste condiţii, la golul Stelei. Indignarea fără margini, la penalty-urile acordate lui Dinamo, două în trei minute. Calmarea bruscă, în momentul în care, sunând pe cineva care vedea partida, am auzit în telefon: “Stai calm, că au fost pe bune.” Rezumatul derby-ului, văzut tot la GSP şi declaraţiile lui Becali, la adresa lui Apostol.

Aşadar un meci compus din bucăţi. În primul rând, mi-e greu s-o spun, felicitări Dinamo. Adică          Andone, mai ales. Într-un cadru constituit întâmplător, invitaţii de la o nuntă, toţi mizau pe victoria lui Dinamo. Până şi naşul, om cu abonament pe Ghencea. Eu speram din umbră la pălitura de osândă. N-a fost să fie. Steaua a jucat bine, dar a pierdut pe mâna ei, într-o manieră atât de tipic românească.

În al doilea rând, monsieur Jiji s-a luat de Apostol. Pe bună dreptate, numai că sentinţa de a nu-l mai folosi nu îi face deloc bine lui Lăcătuş. Apostol e un jucător bun, iar faultul iresponsabil al lui Tătăruşanu, la golul doi, e o greşeală la fel de mare, dacă nu mai mare. Să intri în halul ăla, de parcă îi era lene să se plonjeze, indică nişte probleme la mansardă sau o blazare care l-ar recomanda pe Ciprian unui stagiu pe banca de rezerve. Vreau să spun că, după logica becaliană, ar trebui ca nici Tătăruşanu să nu mai prindă echipa. Dar nu-i poţi cere lui Jiji să aibă o gândire clară. Îi poţi cere în schimb lui Lăcătuş să instituie o concurenţă pe postul de mijlocaş stânga între Brandan şi Latovlevici, pentru că băiatul din Banat n-are nicio treabă cu fundăşia, scuzaţi termenul. Piticul atomic Torje trebuie să-i dea de băut pentru culoarul de la golul doi. Deci Stelei îi trebuie un fundaş stânga, adică Emeghara sau altul.

Necazul nu e că ne-a bătut Dinamo, deşi orice înfrângere la câini doar al naibii de tare.  E vorba de cele, deja, 7 puncte distanţă faţă de primul loc, sau mai degrabă 5 faţă de Timişoara, pentu că Oţelul se va stinge la un moment dat. Asta înseamnă că Lăcătuş va porni în primăvară, din nou, cu handicap, aşa cum se pare că îi place. Dacă o mai fi el până atunci. În precedentele mandate, Fiara nu a putut recupera. Poate acum, deşi nu există niciun motiv să sper că de data asta va avea succes.

Urmează Utrecht-ul. Nu-mi fac iluzii ca să n-am deziluzii, vorba lui nea Imi. Ar cam fi însă timpul ca Steaua să nu mai bată pasul pe loc, adică să şi producă ceva pe măsura lotului său, cel mai bun din ultimii ani. Bineînţeles, dacă va găsi cineva gluga potrivită spre a i-o trage pe cap lui Becali, ca să tacă odată. Să i-o tragă în sens figurat, desigur.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s