Reîntoarecerea lui Lăcătuş.


 Comentariu personal: Lăcătuş a pierdut primul mandat la Steaua ca antrenor dupa un meci cu Lyon   3-5, în Liga Campionilor în octombrie 2008, după ce echipa a condus cu 2-0. E vechea problemă a echipelor româneşti care nu ştiu să păstreze rezultatul, vezi Anderlecht-Rapid 3-2, în preliminariile Ligii Campionilor în 2003, când vişinii au condus cu 2-0 şi au pierdut apoi meciul şi calificarea. Astfel editorialul de mai jos subliniază adevărul: nu arbitru polonez a egalat-o pe Steaua, ci neputinţa Stelei de a păstra un rezultat bun obţinut prea devreme.

Iată articolul pritenului nostru, care este edificator:

Colţul stelistului: reîntoarcerea ghinionistă

 

În primul rând, mulţumesc Steaua. De două ori. Odată, pentru jocul, pe alocuri încântător, care l-a făcut să sufere pe antrenorul lui Napoli, în pericol să-şi smulgă părul din cap. Apoi, pentru că ai dat ocazia celor care au văzut meciul, să privească un fotbal viu, epic şi cu multe goluri.

În al doilea rând, e bine să fim corecţi. Nu arbitrul polonez e principalul vinovat că s-a terminat 3-3. Da, a prelungit meciul nejustificat, scandalos chiar, cu vreo 3-4 minute în plus, dar n-a băgat-o el în poartă. Vina e, în această ordine, a mijlocaşilor şi a fundaşilor stelişti. De ce? La recent încheiatul campionat mondial, aproape toate echipele se apărau pe două linii, una de fundaşi şi alta de mijlocaşi. Ba nord-coreenii, chiar cu trei. Odată ajunşi la 40 de metri de poarta adversă, începea hăţişul. E absolut adevărat că Hamsik a dat un gol superb, dar numai la judeţeană atacantul urcă nestingherit până la 20 de metri, ba i se mai deschid şi culoare de şut, ca porţile cu senzori de la supermarket.

Şi Lăcă are partea lui de vină. Sau, mai degrabă, mai are de învăţat. Apostol gâfâia admirativ pe lângă slovacul cu freză fierăstrău, la gol, şi trebuia scos mai repede. Şi altele. Dar, pozitiv este că Steaua a jucat bine. Şi asta s-a datorat, clar, numai discursului. Că jucătorii erau aceiaşi. Ştiu ce poate face o vorbă meşteşugită. Lăcătuş a avut-o, dar trebuie să mai pună ceva. Per ansamblu, optimism. Să nu uităm că la Napoli au jucat doi titulari în echipa Uruguayului, locul 4 în lume (Gargano şi Cavani) şi Hamsik, victorios cu Slovacia, în faţa Italiei.

Aş vrea tare mult ca Lăcătuş să reuşească, să nu aibă o reîntoarcere ghinionistă, cum pare după meciul de ieri. Să reatingă maximul iubirii populare, din perioada de glorie a Stelei, când intrase în folclor, ca haiducii: „Cu Lăcătuşu´ pe aripă/Nici de Ajax nu ni-e frică”. Dar pentru asta,trebuie răbdare. Şi cine trebuie s-o aibă nu prea are.

O reverenţă şi în faţa lui Edi Iordănescu, cel care a stat la Steaua „cât stă capra la ţap”. Era firesc, Steaua n-a jucat nimic nici la Craiova, nici la Galaţi.

Am să repet în continuu: nu e vina celor care acceptă postul, ei vin cu intenţii bune. Cine trebuie să aleagă, ăla e de vină. Ca să fiu bine înţeles: să zicem că o mare companie, Mercedes sau cine doriţi dumneavoastră, ia de pe băncile facultăţii studentul cu cele mai bune rezultate. Ba îl mai şi  învaţă practic ce are de făcut. După care, îi dă firma pe mână, de probă. Păi credeţi că juniorul n-o dă de gard imediat? Asta face şi Becali. Pe mâna lui nu mi-aş da nici alegerea faianţei din baie. Că mi-e că-mi sparge cada, cu ranga, şi-mi pune vecinii în cap.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s