De un dram speranţă…


Steaua a remizat aseară 1-1 cu Utrecht, după un meci dominat de gazde în a doua repriză şi un autogol norocos al lui  Schut.

După acest rezultat Steaua mai păstrează şanse la calificare deşi se află pe ultimul loc în grupă. Este necesară o victorie acasă în Ghencea cu Utrecht şi una la Napoli..greu de realizat chiar şi cu Lăcătuş la timonă.

Rămâne de văzut ce se va întâmpla.

Pasul pe loc


 

Un nou articol al prietenului nostru despre Dinamo-Steaua 2-1:

Am văzut Dinamo-Steaua. E un fel de-a spune. Privirile aruncate din timp în timp pe monitorul deschis pe site-ul Gazetei, ca aşteptarea trenului în Gara de Nord, când pe panoul electronic, timpul de întârziere creşte mereu. Bucuria enormă, chiar şi în aceste condiţii, la golul Stelei. Indignarea fără margini, la penalty-urile acordate lui Dinamo, două în trei minute. Calmarea bruscă, în momentul în care, sunând pe cineva care vedea partida, am auzit în telefon: “Stai calm, că au fost pe bune.” Rezumatul derby-ului, văzut tot la GSP şi declaraţiile lui Becali, la adresa lui Apostol.

Aşadar un meci compus din bucăţi. În primul rând, mi-e greu s-o spun, felicitări Dinamo. Adică          Andone, mai ales. Într-un cadru constituit întâmplător, invitaţii de la o nuntă, toţi mizau pe victoria lui Dinamo. Până şi naşul, om cu abonament pe Ghencea. Eu speram din umbră la pălitura de osândă. N-a fost să fie. Steaua a jucat bine, dar a pierdut pe mâna ei, într-o manieră atât de tipic românească.

În al doilea rând, monsieur Jiji s-a luat de Apostol. Pe bună dreptate, numai că sentinţa de a nu-l mai folosi nu îi face deloc bine lui Lăcătuş. Apostol e un jucător bun, iar faultul iresponsabil al lui Tătăruşanu, la golul doi, e o greşeală la fel de mare, dacă nu mai mare. Să intri în halul ăla, de parcă îi era lene să se plonjeze, indică nişte probleme la mansardă sau o blazare care l-ar recomanda pe Ciprian unui stagiu pe banca de rezerve. Vreau să spun că, după logica becaliană, ar trebui ca nici Tătăruşanu să nu mai prindă echipa. Dar nu-i poţi cere lui Jiji să aibă o gândire clară. Îi poţi cere în schimb lui Lăcătuş să instituie o concurenţă pe postul de mijlocaş stânga între Brandan şi Latovlevici, pentru că băiatul din Banat n-are nicio treabă cu fundăşia, scuzaţi termenul. Piticul atomic Torje trebuie să-i dea de băut pentru culoarul de la golul doi. Deci Stelei îi trebuie un fundaş stânga, adică Emeghara sau altul.

Necazul nu e că ne-a bătut Dinamo, deşi orice înfrângere la câini doar al naibii de tare.  E vorba de cele, deja, 7 puncte distanţă faţă de primul loc, sau mai degrabă 5 faţă de Timişoara, pentu că Oţelul se va stinge la un moment dat. Asta înseamnă că Lăcătuş va porni în primăvară, din nou, cu handicap, aşa cum se pare că îi place. Dacă o mai fi el până atunci. În precedentele mandate, Fiara nu a putut recupera. Poate acum, deşi nu există niciun motiv să sper că de data asta va avea succes.

Urmează Utrecht-ul. Nu-mi fac iluzii ca să n-am deziluzii, vorba lui nea Imi. Ar cam fi însă timpul ca Steaua să nu mai bată pasul pe loc, adică să şi producă ceva pe măsura lotului său, cel mai bun din ultimii ani. Bineînţeles, dacă va găsi cineva gluga potrivită spre a i-o trage pe cap lui Becali, ca să tacă odată. Să i-o tragă în sens figurat, desigur.

FRANTA-ROMANIA 2-0…Am pierdut onorabil


Am pierdut onorabil ieri la Paris, dupa ce Romania a fost egala Frantei timp de 80 de minute. In minutul 71 Sapunaru a trimis mingea in bara, iar dupa aceasta mare ocazie in minutul 82 Remy a inscris plecand din offsaid. Golul lui Gourcuff din minutul 93 nu a mai contat, acesta a inscris in prelungiri pe un fond de dominare al echipei franceze.

FRANŢA – ROMÂNIA 2-0

Remy (82), Gourcuff (90+3)

FRANŢA: Lloris – Reveillere, Rami, Mexes, Clichy – M’Vila, Alou Diarra – Valbuena, Nasri, Malouda – Benzema 
Antrenor: Laurent Blanc

ROMÂNIA: Pantilimon – Săpunaru, Tamaş, Chivu, Raţ – Cociş, Rădoi, Florescu, Zicu – B. Stancu, D. Niculae.
Antrenor: Răzvan Lucescu

Arbitru : Pedro Alves Garcia (Portugalia)
Stadion: „Stade de France” – Paris

Alors on danse …


Astăzi jucăm cu Franţa…este un meci decisiv pentru calificarea la europene. După două egaluri cu Albania şi Belarus, echipa României se află pe un dezolant loc 5. Pentru a mai       avea o şansă la calificare, un egal cu Franţa este absolut necesar, căci la o victorie nu putem spera, Romania învingând ultima oară Franţa în 1967, acum 43 de ani, într-un meci amical. Nu am învins niciodată Franţa într-un meci oficial şi asta spune mult.

Pe de altă parte echipa României nu mai are un jucător playmaker cum era Hagi sau Mutu. Absenţa lui Mutu se simte la echipa naţională, e drept a rămas Chivu dar nu poate fi considerat un playmaker şi nu poate schimba soarta partidei cu un gol aşa cum Adi reuşea uneori.

Concluzionând nu ne putem aştepta la un rezultat bun diseară la Paris…Oare vom privi un nou turneu final la televizor fără echipa României?

Rămâne de văzut…orice ar fi diseară vom dansa…alors on danse…

HAI ROMÂNIA!

Hombre: Diego Forlan


Un super articol al lui Adrian Georgescu, cel mai bun tanar jurnalist de la Gazeta Sporturilor

Hombre

18 iulie 2010

de Adrian Georgescu

Ce-i de făcut cu aceşti sudamericani mereu bolnavi de viaţă? Iată Uruguayul, ţara care ne-a dăruit cuvântul “Peñarol”, una dintre acele înşiruiri magice de silabe, care se leagănă pe limbă cum tresaltă caravelele în port, agitând butoaie de vin. Dacă Spania ne-a dezvăluit încă o dată clasicul pizzicato al paselor, Uruguayul a prezentat fotbalul compus după modelul orchestrei cu dirijor.

În primul rând, notezi la Forlán acea deplasare uşoară pe teren, de parcă, printre atâţia oameni care se duc la serviciu, el merge la o întâlnire. Cum, în general, cunoşti fotbalistul după preluare – un fel de acordaj de instrument -, remarci şi fineţea contactului, de filatelist care extrage cu penseta timbrul favorit din clasor. Unii trăiesc într-un continuu amantlâc cu mingea, expunând-o ca pe o iubită de lux, împodobită cu vizonul driblingurilor inutile. Forlán nu. Fotbalul lui e muzical. Uneori, se fac auzite violele paselor din prima, alteori peste sală trece curcubeul înclinat al centrării din corner, iar talgerul şutului de la distanţă – procedeu executat, ce virtuozitate!, cu ambele picioare – punctează finalurile.

La CM, Diego a alcătuit un manual de instrucţiuni pentru orice şef din lumea aceasta, fie că el conduce o ţară sau o alimentară, o orchestră sau un serviciu contabil. Seraficul blond a tras echipa după el ca pe o ricşă, fără încruntare, fără ordine împărţite de obicei nu atât pentru coechipieri, cât pentru camerele de filmat. Nicicând nu i-am surprins în acele posturi care deseori ascund impostura. E cineva care să-şi amintească un fault al său?

Dacă scotocim însă prin senzaţii, ne vom aminti însă de acele fracţiuni de secundă ce i-au precedat golurile, scurte şedinţe de hipnoză colective, în care vedeai mingea în gol înainte de a fi lovită. Ca într-un western, unde clănţănitul pintenilor, pasul măsurat prin praf, alinierea clădirilor în stânga şi-n dreapta drumului se transformă brusc în calea dreaptă şi rapidă a glonţului spre inimă.

Iar Forlán a pierdut bărbăteşte, ca-n “Hombre”, în finala mică, unde fotbalul funcţionează datorită combustibilului aproape uitat al sportului, orgoliul. Vă reamintesc balada ultimei secunde, ba chiar aş cere la FIFA sute de reluări şi de probe video pentru o deplină judecată a fazei. La 18 metri s-a ţinut un scurt sfat (ce mai era de zis? ce mai era de făcut?), apoi “Hombre” (cine altul?) şi-a asumat răspunderea sfârşitului. Dintr-un elan de un pas şi jumătate, rapid ca scoaterea pistolului din toc, s-a născut un şut în care s-au unit tăria şi efectul. Am ştiut şi atunci cu toţii că va rata: era prea mult chiar şi pentru un erou. Ultimul glonţ zvâcnit din praf nu câştigă niciodată lupta, nu aduce nicio prelungire, doar demonstrează ceva: cei buni luptă întotdeauna până la capăt şi cad mereu într-un mod elegant.

Etichete: ,
Categorii: Cupa Mondială, Personaje, Personale, fotbal |

Steaua-Napoli 3-3 un comentariu obiectiv de pe uefa.com


STEAUA NAPOLI 3-3 FROM uefa.com

Ten-man FC Steaua Bucureşti began life under Marius Lăcătuş by scoring their first goals against Italian opposition, though it mattered little as SSC Napoli recovered from three down to draw the UEFA Europa League Group K encounter.

Having never registered a goal in 11 previous meetings with Serie A teams, Steaua turned the history book on its head by striking three times in the opening 16 minutes. An own goal from Emilson Cribari, a speculative Cristian Tănase free-kick and Pantelis Kapetanos put the hosts in total command.

After Kapetanos was dismissed on 31 minutes, Napoli responded through Luigi Vitale on the cusp of half-time and via Marek Hamšík on 73 minutes, before Edinson Cavani made a sustained period of pressure tell in the eighth minute of added time.

Lăcătuş, who started his third spell in charge of the club on Monday, watched Steaua take the lead on two minutes when Iulian Apostol’s shot was deflected in by Cribari. That prompted Napoli coach Walter Mazzarri on to the touchline to urge calm from his shell-shocked charges, who fell further behind as Tănase’s lofted free-kick from the left sailed over stranded Partenopei goalkeeper Morgan De Sanctis.

Kapetanos capped a remarkable start by turning in Éder Bonfim’s cross but soured his night when he was dismissed following an altercation with Fabiano Santacroce. Vitale mounted what Steaua fans might have feared was the start of a Napoli comeback, turning in the rebound after José Ernesto Sosa’s free-kick struck the post, yet it was the hosts who continued to threaten.

Bănel Nicoliţă – from a cross – and Tănase struck the woodwork in a matter of seconds of each other, before Ezequiel Lavezzi responded for the visitors by flashing a shot wide. Hamšík set up a dramatic finale by rifling in Napoli’s second, setting the stage for Cavani to stun the home crowd with virtually the last kick of the game.

Reîntoarecerea lui Lăcătuş.


 Comentariu personal: Lăcătuş a pierdut primul mandat la Steaua ca antrenor dupa un meci cu Lyon   3-5, în Liga Campionilor în octombrie 2008, după ce echipa a condus cu 2-0. E vechea problemă a echipelor româneşti care nu ştiu să păstreze rezultatul, vezi Anderlecht-Rapid 3-2, în preliminariile Ligii Campionilor în 2003, când vişinii au condus cu 2-0 şi au pierdut apoi meciul şi calificarea. Astfel editorialul de mai jos subliniază adevărul: nu arbitru polonez a egalat-o pe Steaua, ci neputinţa Stelei de a păstra un rezultat bun obţinut prea devreme.

Iată articolul pritenului nostru, care este edificator:

Colţul stelistului: reîntoarcerea ghinionistă

 

În primul rând, mulţumesc Steaua. De două ori. Odată, pentru jocul, pe alocuri încântător, care l-a făcut să sufere pe antrenorul lui Napoli, în pericol să-şi smulgă părul din cap. Apoi, pentru că ai dat ocazia celor care au văzut meciul, să privească un fotbal viu, epic şi cu multe goluri.

În al doilea rând, e bine să fim corecţi. Nu arbitrul polonez e principalul vinovat că s-a terminat 3-3. Da, a prelungit meciul nejustificat, scandalos chiar, cu vreo 3-4 minute în plus, dar n-a băgat-o el în poartă. Vina e, în această ordine, a mijlocaşilor şi a fundaşilor stelişti. De ce? La recent încheiatul campionat mondial, aproape toate echipele se apărau pe două linii, una de fundaşi şi alta de mijlocaşi. Ba nord-coreenii, chiar cu trei. Odată ajunşi la 40 de metri de poarta adversă, începea hăţişul. E absolut adevărat că Hamsik a dat un gol superb, dar numai la judeţeană atacantul urcă nestingherit până la 20 de metri, ba i se mai deschid şi culoare de şut, ca porţile cu senzori de la supermarket.

Şi Lăcă are partea lui de vină. Sau, mai degrabă, mai are de învăţat. Apostol gâfâia admirativ pe lângă slovacul cu freză fierăstrău, la gol, şi trebuia scos mai repede. Şi altele. Dar, pozitiv este că Steaua a jucat bine. Şi asta s-a datorat, clar, numai discursului. Că jucătorii erau aceiaşi. Ştiu ce poate face o vorbă meşteşugită. Lăcătuş a avut-o, dar trebuie să mai pună ceva. Per ansamblu, optimism. Să nu uităm că la Napoli au jucat doi titulari în echipa Uruguayului, locul 4 în lume (Gargano şi Cavani) şi Hamsik, victorios cu Slovacia, în faţa Italiei.

Aş vrea tare mult ca Lăcătuş să reuşească, să nu aibă o reîntoarcere ghinionistă, cum pare după meciul de ieri. Să reatingă maximul iubirii populare, din perioada de glorie a Stelei, când intrase în folclor, ca haiducii: „Cu Lăcătuşu´ pe aripă/Nici de Ajax nu ni-e frică”. Dar pentru asta,trebuie răbdare. Şi cine trebuie s-o aibă nu prea are.

O reverenţă şi în faţa lui Edi Iordănescu, cel care a stat la Steaua „cât stă capra la ţap”. Era firesc, Steaua n-a jucat nimic nici la Craiova, nici la Galaţi.

Am să repet în continuu: nu e vina celor care acceptă postul, ei vin cu intenţii bune. Cine trebuie să aleagă, ăla e de vină. Ca să fiu bine înţeles: să zicem că o mare companie, Mercedes sau cine doriţi dumneavoastră, ia de pe băncile facultăţii studentul cu cele mai bune rezultate. Ba îl mai şi  învaţă practic ce are de făcut. După care, îi dă firma pe mână, de probă. Păi credeţi că juniorul n-o dă de gard imediat? Asta face şi Becali. Pe mâna lui nu mi-aş da nici alegerea faianţei din baie. Că mi-e că-mi sparge cada, cu ranga, şi-mi pune vecinii în cap.

Ubuntu 10.4 – super OS


Ieri am avut o experienta super interesanta, am instalat pe o partitie goala Ubuntu 10.4, si am ramas uimit sa descopar un super sistem de operare care culmea mai e si free.

L-am descarcat de pe site-ul lor oficial, adica de aici:

http://www.ubuntu.com/

Mi-a recunoscut toate componentele si si-a apdatat toate driverele, chiar si pentru placa video , Nvidia GSO 9600.

In cazul filmelor si-a downloadat singur codecurile de imagine, pot spune ca se vad si subtitrarile, iar pentru fiserele audio are o aplicatie care le reda.

Nu mai vorbesc ca are si program de scriere CD-uri , firefox gata instalat, prrogram pentru posta electronica si multe alte aplicatii care pot fi adaugate ulterior de pe site-ul oficial.

Grafica e nemaipomenita si aduce aminte de Mac OS de la Apple. Poate fi luat in considerare in cazul in care va doriti un apple si nu reusiti sa instalati o varianta Hackintosh pentru PC.

in concluzie UBUNTU 10.4 este cel mai bun sistem de operare pe care il poti downloda free de pe net, are suport  si chiar upgrade, plus pachet Office Org pentru prelucrare documente. Din partea mea 10 cu felicitari pentru autorii.

Iata cateva imagini cu desktopul meu ubuntu 10.4: