Dorel Stoica


Un nou articol al bunului nostru prieten:

Dorel Stoica, baciul moldovan

Încă de la prima citire Mioriţa mi s-a părut o baladă ciudată. Oi fi fost eu cam necopt şi scrierea prea profundă, dar era clar o poveste cu prost. Prostul, baciul moldovan, află că ceilalţi doi ciobani vor să-l omoare şi nu face nimic. Se resemnează blegos, punând singur capul pe butuc. Nu tu plan de fugă, nu tu plan de luptă dreaptă. Doar resemnare mioritică.

Dorel Stoica a fost o apariţia meteorică în tricoul Stelei. În campionat nu l-am văzut că nu prind Digi, în cupele europene nu l-am văzut pentru că a fost pe teren doar cu numele. Unii zic că cel mai bun meci al lui a fost împotriva Craiovei, alţii că a fost cu Clujul. Eu am auzit de el prima oară când a repromovat Craiova şi l-am văzut în premieră în meciul cu Serbia de la Constanţa, când l-a cam făcut de râs pe cel care girase pentru el: Victor Piţurcă. Din perioada Steaua va rămâne probabil în istorie văicăreala despre cum îl umilea Dumitrescu de plangeau şi brazii de mila lui. Şi scâncetul după Piţurcă, singurul care pasămite l-ar înţelege şi l-ar pune în valoare. Un scâncet ca al unui junior care fugit la fusta mamei când antrenorul a strigat la el prima oară.

De ce oi fi ales eu să scriu de Dorel? Pentru că apatia lui mi-a adus aminte de baciul moldovan. În loc să tragă tare şi să arate ce poate, indiferent de antrenor, mai ales că un tricou precum al Stelei de obicei motivează, el preferat să se retragă într-o poză profund autocompătimitoare. S-ar zice că la 32 de ani, ar trebui să fii tătic pe teren, jupân. Adică să ştii clar ce vrei. Nu să candidezi la rubrica Deocamdată enigme.

S-ar zice că am ceva cu Dorel. Dimpotrivă. Are o figură simpatică de muncitor şi mie îmi plac cei care muncesc. Aşa că i-aş recomanda cu simpatie, ca de la stelist la fost stelist, să stea un pic singur şi să se gândească bine ce vrea de la viaţă. Pentru că poate fi cel în jurul căruia să se construiască noua campioană a unei mari iubiri. M-aş bucura sincer ca U Craiova să revină în vârf cu Piţurcă pe bancă şi Dorel lider pe gazon. Şi dacă tot citeşte Mioriţa, aşa cum mi se pare, i-aş mai recomanda lui Dorel s-o mai alterneze cu o poezie scurtă, tot din literatura noastră: „Decebal către popor”de George Coşbuc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s