Această țară minunată


Unde să te duci în concediu în perioadă de pandemie și cu amenințarea Covid 19 prezentă peste tot?

Am ales să merg prin împrejurimi adică la Bran, la Cetatea Râșnov, la Bolboci și Padina, la cabana Plaiul Foii lângă Piatra Craiului și prin Brașov.

A fost o vacanță frumoasă aș fi vrut să mai ajung la Sighișoara și la mănăstirea Sâmbăta, dar nu am reușit.

Poate data viitoare.

Las mai jos câteva imagini care ne conving de faptul că avem o țară frumoasă.

Lacul Bolboci
Lacul Bolboci
Lângă lacul Bolboci
Piața Sfatului Brașov

Astă seară îl aștept pe Messi…


De ieri s-a reluat Liga Campionilor, sezonul 2019-2020. Ieri s-au calificat Lyon și Manchester City în dauna mai titratelor Juventus și Real Madrid. Astazi se joacă Barcelona-Napoli in tur scor 1-1 și Bayern – Chelsea, scor în tur 3-0. Daca bavarezii sunt ca și calificati la Barcelona se asteaptă un meci dificil pentru gazde. Catalanii mereu au avut dificultăți cu echipele italiene.

Mi-aduc aminte cum Barcelona a pierdut o semifinală cu Inter prin 2010, avand nevoie de un 2-0 acasa, dupa înfrângere cu 1-3 de la Milano, Barcelona a dominat, dar nu a reusit sa inscrie golul doi al calificării. La Inter juca și Chivu pe atunci.

Astăzi nu putem compara Napoli cu Inter-ul lui Mourinho din 2010, dar mă aștept ca Mesii și compania să se impună greu în fața italienilor.

Rezultatul din tur de 1-1 este favorabil catalanilor, având în vedere golul înscris în deplasare. Napoli nu mai are cu siguranță strălucirea din perioada lui Maradona, echipa terminând sezonul pe locul 7 în serie A și nici Barcelona nu mai e ce a fost în perioada tiki-taka a lui Pep Guardiola, catalanii pierzând clar campionatul în fața echipei lui Zidane.

Messi e pe final de carieră, Setien nu s-a impus la Barcelona ca antrenor, ar fi sigura lui șansă de a salva actualul sezon, să câștige Liga Campionilor, mai ales că Real Madrid, rivala din campionat, a fost scoasă din Ligă de Manchester City.

Îl aștept pe Messi să mai ia un titlu mondial cu Argentina în 2022, dacă nu cumva se va retrage până atunci. Este singurul titlu care îi mai lipsește din palmares pentru al ajunge pe Diego.

Până atunci, aștept diseară să mai văd ceva din geniul lui Messi, care ne încântă în ligă de prin 2007.

S-auzim numai de bine!

Despre IOS și Android


Sunt utilizator de IOS de prin anul 2011 si de Android de prin 2013 aproximativ. De-a lungul timpului am folosit ambele sisteme de operare mobile și pot spune că ambele au avantaje și dezavantaje în utilizare.

Ios 13.4.1.

Am debutat pe IOS 4 prin 2011 pe un iPhone 3g adus din Anglia și când vii de pe un Nokia sau LG cu Symbian, ți se pare cu totul altceva. Îmi plăcea că puteai face poze și naviga pe internet de pe telefon, deși rețelele wi-fi nu erau așa de dezvoltate, rulau pe 2G și pe 3G. Apoi prin octombrie 2012 am luat de la Vodafone un iPhone 4s și la vremea aceea era cireașa de pe tort. Avea tot ce trebuie pe el, IOS 6, făcea poze bune, puteai naviga pe net, am descoperit Instagramul, ba chiar puteai să și filmezi cu el. M-a însoțit peste tot în drumețiile mele de pe munte. Am debutat pe Instagram și de atunci până în prezent am aproape 20.000 de postări, de prin diversele locuri pe unde am umblat. Le-am pus cu ideea că peste ani mă voi uita prin pozele de pe cont, ca să-mi aduc aminte pe unde am umblat. Și chiar funcționează.

Mai prin februarie 2013, când am achiziționat pentru o persoană apropiată din familie, un Samsung Galaxy Note 3, am descoperit și Androidul. Venind de pe IOS ți se pare ceva deosebit, mai ales că telefonul era pe profilul business, cu ecran mare și cu S-pen-ul cu care puteai lua notițe. Era ultimul răcnet în materie de tehnologie pe telefonul mobil, cam toți vloggerii și influancer-ii din domeniul It de pe youtube îl lăudau.

Nova Launcher pe Android 5

Evident că m-am simțit iremediabil legat de IOS, pe care am și debutat ca utilizator, dar trebuie să recunosc că Androidul mă atrage din ce în ce mai mult pentru avantajele pe care ți le oferă faptul că este customizabil, adică poți să modifici temele, să adaugi widget-uri, și tot felul de alte chestii pe care IOS -ul nu ți le permite, fiind un sistem de operare mai stabil ce-i drept, dar mai închis în ecosistemul Apple.

Am avut posibilitatea să lucrez pe ambele sisteme de operare mai recente, pe un Iphone 7 plus si pe un Oneplus 3t și Samsung Galaxy Note 9 și pot spune acum, fără îndoială că ambele sisteme sunt la fel de bune. La IOS ai avantajul că poți folosi ecosistemul Apple, ai Airdropul și poți continua pe Ipad sau Macbook pro, munca începută pe iPhone, îți poate prelua mesajele pe orice dispozitiv, ai i-messsage, galeria foto e comună, poți partaja fotografiile, etc., sunt o grămadă de avantaje. Ce e enervat la IOS, este faptul că nu poți transfera muzica pe telefon decat prin aplicația Itunes, nu poti copia fișiere direct în telefon și câteodată întâmpini dificultăți în descărcarea fotografiilor, când Windows-ul efectiv nu poate copia fișierele din folderul dedicat camerei foto. În schimb sistemul e stabil, nu prea are lag, e bine optimizat si vreme de 5 ani primești update-uri la soft pe dispozitiv. Plus că la revânzare dispozitivele nu își pierd așa de mult din valoarea inițială de achiziție.

La Android poți instala o grămadă de teme, și widget-uri, se conectează prin usb la PC și poți vedea tot conținutul telefonului, poți copia fișiere cu muzică, poze, pdf și alte tipuri de fișiere și mai nou prin Samsung dex poți proiecta pe un smart tv tot conținutul telefonului și poți face screen mirroring, adică proiectarea ecranului telefonului pe un televizor smart. De asemenea fotografiile le poți partaja și păstra prin aplicația Google Photos dacă ai un cont de Google activ. Partea proastă e că Androidul oferă update la soft pe telefoane pentru maxim doi-trei ani și la revânzare telefoanele pierd mult din valoarea de achiziție.

Cam acestea sunt avantajele și dezavantajele celor două sisteme de operare pe telefoanele mobile din zilele noastre, orice alegere fiind binevenită pentru utilizatorul final.

Oricum în viitor sunt sigur că tehnologia va evolua, cel puțin în ultimii 10 ani în domeniul smartphone-urilor au avut loc progrese foarte mari, acum majoritatea oamenilor dețin un smartphone prin intermediul căruia au mai repede acces la internet, la informație, la rețelele de socializare, la aplicații de mesagerie mobilă, la o cameră foto și la aplicații bancare. Aceste aspecte nu pot decât să ne bucure știut fiind faptul că ne ușurează comunicarea și implicit viața cotidiană.

Peace! ✌️

Despre pandemie, alte frici și cum timpul s-a oprit în loc


Nu mi-am propus să scriu nimic despre pandemia globală de Covid-19 care a lovit omenirea în perioada decembrie 2019 și până în prezent.

Dar lucrurile au luat amploare și pot spune ca ne simțim cu toții ca în vremea unui război biologic. Cine ar fi crezut că ceea ce părea o banală gripă plecată din China va opri planeta în loc? Au apărut și o mulțime de speculații cu privire la originea virusului, unii susținând ca ar fi de origine animală, transmis de la liliac la pangolin și apoi la om, prin intermediul piețelor umede de animale din regiunea Wuhan China, iar alții susțin că virusul ar fi fost creat în laborator, fiind o perfectă armă biologică, mai ales ca în zona provinciei Wuhan-Hubei din China se află un laborator de virusologie, care studiază virușii și contagiozitatea lor, laborator cu privire la activitatea căruia oficialii chinezi nu au fost prea transparenți. De fapt mă mir cum omenirea se poate aștepta la un guvern comunist să fie transparent?

E clar că adevărul nu îl vom ști niciodată, mulți punând actuala situație pe seama războiului economic dintre SUA și China, război generat de restricțiile impuse guvernului chinez pe piata americană de Trump, care și așa a început să fie puternic contestat în America.

Cert este că la ora actuală avem 1.780.315 cazuri de îmbolnavire la nivel mondial și 108.128 de decese la nivel mondial conform worldometers.info. Vă dați seama că virusul ăsta nenorocit a ras de pe fața pământului aproape un oraș cât Satu Mare, care avea în 2018 o populație de 102.411 locuitori?

Ce e mai rău e faptul că activitățile umane cotidiene s-au oprit în loc, lumea stă blocată în case și apartamente, unii lucrează de acasă pe pc, aici mă refer la hipsterii corporatiști cu bărbiță care fac zilnic un fel de video-chat cu șefii lor, locuiesc cu părinții și bunicii la bloc și o ard pe hipstereală prin blocurile comuniste din provincie unde s-au retras din super-mega-aglomeratul București, în speranța că vor veni vremuri mai bune și nu vor mai fi nevoiți să își plimbe copilul în jurul blocului unde au copilărit, ci vor pleca după pandemie în concediu la Milano, cu banii luați pe creditare din salariul de sclav-corporatist. Visează cu ochii deschiși, vă spun cu mâna pe inimă, lumea nu va mai fi la fel după trecerea pandemiei.

Cei mai afectați au fost micii întreprinzători, micii afaceriști care s-au trezit cu afacerile închise, cu genul de afaceri care hrăneau câteva familii, magazinele și tarabele lor fiind închise din cauza pandemiei de covid-19, și mai ales afacerile de hoteluri, baruri și restaurante. Nu mai vorbim de activitățile care implică prezența a mai mult de 3 oameni și aici mă refer la întrecerile sportive, spectacole, concerte, activități de transport persoane, aeronautice ș.a.m.d.

Omenirea s-a trezit în fața unei crize economice mondiale fară precedent și perspectivele sunt sumbre, pentru că găsirea unui vaccin împotriva nenorocitului de virus, care provoacă decesul, necesită studii și cercetări de-a lungul unei perioade de cel puțin 18 luni, ori în lipsa unui vaccin valabil, nu cred că putem vorbi de eradicarea virusului.

Omenirea supertehnologizată în secolul 21 s-a trezit neputincioasă și nepregătită în fața unui virus letal și cu mare putere contagioasă și asta ne-a trimis undeva în Evul Mediu, ne-a aratat cât de mici suntem în fața naturii și că de fapt nu am evoluat deloc, am rămas aceleași primate cu nevoi primare de hrană, odihnă și reproducere.

Pe mulți i-a întors la credință ca remediu în fața perspectivei unei morți cu care oricum oamenii trebuie să fie obișnuiți, pentru că ne naștem pentru a muri.

Partea bună constă în faptul că oamenii și-au redescoperit familiile, copiii și rudele apropiate, au stat mai mult în case, au avut timp pentru activități precum lectura, vizionarea de filme și activități recreative și mai ales au devenit solidari în fața perspectivei îmbolnăvirii cu virusul letal. Natura a respirat, nici nu mai știu de când nu am mai auzit păsărelele cântând în centrul orașului și fără să aud claxon sau motor de mașină.

Nu știm ce va veni, dar sunt sigur că lumea nu va mai fi la fel, pandemia ne va face să reconsiderăm valorile umane și desfășurarea activităților cotidiene.

Aștept o reacție din partea oamenilor cu bani, a savanților și a oamenilor de știință în sensul de a aloca toate resursele financiare și știința în sprijinul combaterii pandemiei și a solidarității între semeni, dar știu că speranța moare ultima.

Poate pe undeva adepții teoriilor conspiraționiste privind noua ordine mondială, apocalipsa, monitorizarea electronică a populației, selecția de rasă, reducerea numărului populației, au început să câștige teren și sincer să fiu recunosc faptul că în ultima perioadă omenirea era într-o viteză și o goană nebună către nicăieri. Mulți nu vor mai ieși cu mintea sănătoasă după trauma izolării, după această frică de îmbolnăvire, dar era o expresie care dă apă la moară celor care sunt adepții selecției naturale: “only the strongs survive”- ,,numai cei puternici supraviețuiesc”.

Cei mai afectați probabil sunt bătrânii și persoanele singure, care se simt neajutoarați în fața pandemiei, dar am văzut și semne de solidaritate din partea societății, în sensul ajutorării celor nevoiași prin intermediul voluntarilor.

Omenirea va trebui să găsească soluții în fața pandemiei, dacă nu,vom dispărea de pe fața planetei precum dinozaurii.

Voi continua să sper într-o lume mai bună, pentru că nu am altă opțiune decât să fiu optimist decât să fiu pesimist și pentru că este o chestie de opțiune, de alegere personală. În fața bolii suntem toți egali, nu mai contează proveniența socială, banii, faima, inteligența, frumusețea sau alte criterii după care alții se ghidau înainte de pandemie.

“Hoping the best but expecting the worst“, cum ar zice nemții 😉 sau englezii. Să auzim numai de bine! Peace✌️

P.S. Mi-e dor de o tură în Bucegi cu Micutzu, Adisson și dom’ Profesor, dar știu că acum încă visez, nu m-am trezit 😀. Lăsați-mă să visez!

De ce îmi place să fac poze… cu telefonul mobil și nu fac fotografii :)


Am început demult treaba asta cu fotografia. Eram mic de tot, când taică-meu se juca cu un Smena rusesc, cu film alb negru, care ulterior trebuia a fi developat și scoase fotografiile de pe el la un laborator foto.

Mai tarziu, am descoperit telefoanele mobile, făceam fotografii cu vechile telefoane nokia, care aveau o cameră foto execrabilă. Din primul salariu de corporatist la Brd mi-am luat in rate un telefon sony ericsson 750i, un fel de tătic al smartphone-urilor actuale, care facea fotografii cât de cât decente.

Eram pasionat de tehnologie si mi se parea extraordinar să imortalizezi in cadre foto momente din viata ta, care mai tarziu pot deveni amintiri.

Ulterior, în preajma zilei mele de nastere am primit de la o verișoară plecată la muncă in Italia ca sa ingrijească moși și babe, un aparat foto Canon Powershot A450 cu care am inceput sa fac fotografii pe munte, in drumetiile pe care le faceam pe munte in Bucegi.

Cu ajutorul unui prieten deștept am invatat sa folosesc si photoshop-ul și adobe lightroom-ul, programe perfecte pentru editarea fotografiilor.

Stăteam la el ore intregi și îl urmăream cum editeaza pe calculator fotografiile și trebuie să recunosc ca nu prea înțelegeam mai nimic 🙂 treaba asta cu editarea necesită mult timp și răbdare, doua capitole la care eu stăteam foarte prost. Mereu am fost un berbec impulsiv pus pe fugă și fără rabdare. Cum să stau eu sa editez fotografii si să mă uit ore întregi la un monitor? Eu eram dornic de adrenalină, de făcut lucruri pe grabă, eram iute și mă plictiseam repede. Faceam poze la gramada si nivelul de calitate al acestora cu privire la încadrare si compozitie era undeva spre 0 absolut.

Apoi au aparut iphone-urile si jocul s-a schimbat total. Stăteam cu amicul meu la o bere, când a venit cineva la masa cu un iphone 4, i l-a dat si i-a spus: nu prea mai merge, vezi ce poti sa faci cu el.

Omul i-a reinstalat softul si am inceput sa ne jucam cu el până la returnarea catre proprietar. Treba asta cu fotografia pe smartphone e ok, in sensul ca il ai mereu cu tine si nu trebuie sa cari cine stie ce aparate foto sofisticate. Am fost mereu adeptul expresiei “ to travel light”, adica sa iti iei intr-o drumetie strictul necesar, nu sa te incarci cu multe bagaje. Ei bine, asa e si cu telefonul mobil, de ce sa iei cu tine ditamai aparatul foto dslr, greu si incomod, mai ales cand mergi pe munte si ai nevoie de mai multe prize de prindere pentru stabilitate si de maini, cand iti poti lua in buzunar un iphone 5s si sa il folosesti cand vezi un cadru interesant?

Multi vor spune ca e diferenta mare intre un smartphone si un dslr, lucru perfect adevarat, insa nimic nu-ti poate da usurinta de utilizare si verstilitatea unui telefon mobil, cu camera foto.

Mai e expresia aia super-folosită, cum ca cea mai buna camera foto e aia pe care o ai la indemana intr-un anumit moment, regulile de compozitie, de expunere si de incadrare rămânând aceleasi in orice condiții.

Am reusit cu greu sa imi iau un iphone 3gs de la fata unui amic, plecata prin Anglia, ulterior am sarit la 4s, 5s si mai apoi iphone 7 plus, care e cât de cât bun la imortalizarea cadrelor si editarea fotografiilor mai ales prin aplicatiile mobile Snapseed, Lightrom si Photoshop Express.

Prin 2016 am primit cadou de ziua mea si un Canon 700d cu obiectiv stock si ulterior mi-am luat un obiectiv de 50 mm, care te ajuta sa lucrezi ca un fotograf in devenire, adica sa folosesti mai mult diafragma si sa te misti spre subiectul fotografiei, lucruri de baza in fotografie.

Marturisesc ca sunt pasionat mai mult de fotografia cu telefonul mobil, mai ales in conditiile in care camerele foto de pe telefoanele mobile au evoluat mult spre bine in ultimii ani.

Urmaresc pagini precum iphonephotography school si m-am inscris pe toate paginile accesibile pe facebook, care au ca tema fotografia cu telefonul mobil.

Mi-ar plăcea sa fac fotografii mai mult cu camera foto dslr, dar din pacate nu prea am timp, plus ca nu o iau mereu cu mine, pe unde mă duc.

Oricum treaba asta cu fotografia necesita mult studiu si pasiune, ori eu ma aflu abia la inceput de drum. Sunt perspective ca exista loc de mai bine, dar asta depinde probabil numai de mine si de timpul alocat pentru imbunatatirea deprinderilor de fotografiere in diferite conditii.

Intotdeauna e loc de mai bine 🙂

Muntele Caraiman la Busteni fotografiat pe iphone 7 plus in martie 2020
Castelul Peles fotografiat pe iphone 4s in octombrie 2014
Telecabina din Busteni fotografiata pe iphone 7 plus in martie 2020
La intrare in Sinaia – iphone 7 plus februarie 2020 editare Snapseed
Azuga vedere spre Bucegi fotografiata cu iphone 7 plus
Azuga – iphone 7 plus
Mănăstirea Caraiman ianuarie 2020 – iphone 7 plus
Pădure în Busteni spre Palancă – martie 2020 – iphone 7 plus si Snapseed
Sinaia – decembrie 2019 – iphone 7 plus
Sinaia – septembrie 2019 – iphone 7 plus si snapseed

Pot spune ca am ajuns la un nivel cat de cat ,,impecabil” 😀 pentru fotografia cu telefonul mobil. Peace! ✌️📸

Cfr – ul a murit frumos…


Despre singura echipă din Romania care nu mimează fotbalul.

Am urmărit aseară de la ora 22:00 disputa dintre FC Sevilla si CFR, din Europe Legue, în tur scorul înregistrat fiind de 1-1 la Cluj. Mărturisesc că nu speram ca echipa românească să se califice, ba chiar mă așteptam să piardă la scor.

În debutul partidei, gazdele au dominat ratând câteva ocazii bune de a marca, meciul părând a se îndrepta spre un deznodământ fericit pentru spanioli. Încet, încet baieții lui Dan Petrescu s-au trezit și au ratat pe final de repriză trei ocazii bune de a marca.

În a doua repriză gazdele au continuat să domine și mi se părea ca CFR-ul va primi golul mult dorit de gazde.

Paun si Dan Petrescu foto: http://www.gsp.ro

Clujenii au luptat până la final și puteau da lovitura decisivă în minutul 87, când Adrian Păun a marcat din pasa lui Traore, după ce acesta din urmă și-a potrivit balonul cu mâna, înainte de pasa decisivă către Păun. Inițial arbitrul lituanian a validat golul și ulterior dupa verificarea VAR a fazei a dictat henț și a anulat golul victorios al CFR-ului.

De când tehnologia a intrat și în fotbal, acesta parcă și-a mai pierdut din farmec, în anii 80 nu putei să îți dai seama de comiterea unui astfel de henț, însă golul a fost anulat pe bună dreptate, ivorianul jucând balonul cu mâna, înainte de pasa decisivă de gol.

Pe final, când este să se aleagă praful, cum ar spune marele cronicar Ioan Chirilă, Bordeianu a fost eliminat după un fault, pentru un al doilea cartonaș galben. Dan Petrescu a înnebunit pe bancă, fiind avertizat cu un cartonaș galben de către central, după ce inițial arbitrul scosese cartonașul roșu.

Mi-a placut mult atitudinea echipei CFR-ului, care nu a renunțat la luptă, pe final, în minutele de prelungire, asediind careul Sevillei și cu portarul Arlauskis.

Mai rar am întalnit o echipă românească, în ultimii ani in cupele europene, care să piardă atât de frumos, onorabil, și să fie la câteva minute de calificare. Am avut pentru câteva momente un dram de speranță ca fotbalul romanesc se poate schimba în bine cu o astfel de atitudine. Este mai ales meritul lui Dan, the man, Petrescu, care a creat un grup frumos la Cluj, cu mulți stranieri, care defilează prin campionatul intern, pentru că sunt organizați, joacă pragmatic, disciplinat si respectă jocul și adversarul. Rămân la părerea că Petrescu ar fi fost cea mai bună soluție pentru echipa națională, în perspectiva barajului nesperat pentru Euro 2020, dar asta e o alta discuție.

Până la o altă analiză, nu putem decât să-i felicităm pe Cfr-isti pentru parcursul reușit din Europe League și să ne înclinăm în fața lui Dan Petrescu, care a dovedit că are stofă de mare antrenor.

Această analiză a fost facută de un stelist obiectiv, aflat în căutarea gloriei pierdute de fan militar, FCSB-ul lui Becali fiind un fel de nechezol, față de o cafea Starbucks, aceasta fiind amintirea placută a echipei lui Hagi, Belodedici, Duckadam și Lăcătuș.

În martie aștept reînvierea echipei naționale, deși nu știu dacă Rădoi are forța lui Lazăr, care a înviat din morți. În rest numai de bine! ✌️

Un derby fumat


Stă să înceapă Dinamo – FCSB în aproximativ o oră. Mă întreb ce-i mai leagă pe microbiști de vechiul ,,derby de Romania” Dinamo-Steaua? Raspuns exact: mai nimic. Dinamo e în pragul falimentului fără echipă de valoare, fără conducere cu potential financiar si fără perspectivă. FCSB nu mai e Steaua care a rămas ca denumire și marcă la juristul armatei – Talpan, deși parerea mea ca vechea Steaua e tot FCSB dincolo de detinerea drepturilor de marca si de denumire castigate în instanță de oamenii armatei. Cluburi departamentale Dinamo si Steaua vor pieri asa cum s-au inființat, dupa al doilea razboi mondial, când Romania a fost invadată de utopia roșie comunistă. Am iubit Steaua lui Duckadam, Lăcătuș, Belodedici, Stoica, Majearu, Balint, Pițurcă, Boloni, Iovan, Bumbescu, Hagi, Rotariu, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu, dar in actuala FCSB nu prea mă mai regasesc. Păi se compară un derby din perioada anilor 80-90 cu cele din zilele noastre? Deloc. Nivelul de joc și angajament au scăzut dramatic, calitatea jucatorilor implicați la fel.

Astăzi probabil ce-i mai atrage pe microbisti sunt bătăile din tribună dintre suporterii rivali ai celor doua echipe, ca fotbal nu se mai joacă demult.

Nici nu cred ca vom mai ajunge vreodată la nivelul derby-urilor de altădată. Acum fotbaliștii nu mai regasesc onoarea de a juca sub emblema unor cluburi de tradiție ajunse in pragul colapsului, nu se gandesc decat cum sa castige mai mulți bani mimând fotbalul. FCSB ar fi disparut demult daca Gigi Becali nu ar fi bagat bani la echipa, cu toate aberantele sale intruziuni la echipă și schimburi de antrenori dese. Dincolo de finantare , Becali ramane un oier care a descoperit fotbalul ca pe o pasiune de weekend si acum are propria sa jucarie- echipa Steaua. Mai mult nu poate intelege din acest fenomen. Faptul ca FCSB nu mai are un stadion, unde sa joace meciurile de acasa, spune mult.

Dincolo Dinamo nu a reusit sa stranga vechile glorii dinamoviste începand cu Cornel Dinu, Andone sau Rednic, ca sa redreseze o echipa aflata în deriva si în pragul falimentului.

Si atunci stau si ma intreb: care derby de Romania? Totul e o glumă proastă. CFR-ul defileaza in campionat pentru ca este singurul club care nu mimează fotbalul.

Sa sperăm că vom vedea multe goluri, ca prin campionatele tarilor din lumea a treia a fotbalului. Ca de fotbal, nu ma indoiesc ca nu o sa am ce vedea. Daca vreau sa vad fotbal, ma voi uita la Premier League, la Liga Spaniolă sau la campionatul italian. În rest, să auzim de bine! ✌️

I am no man of words – Nu sunt un om al cuvintelor


1 BM-4nIqSd1lpJek9khaM9g

Nu sunt un om al cuvintelor. Niciodată nu am fost. Au fost situații în viață când mi-aș fi dorit să spun și să transmit mai multe, dar din păcate nu am reușit. Am constatat, de-a lungul timpului, că și dacă vorbești prea mult, riști să plictisești interlocutorul. Adică mesajul  pentru a fi înțeles, trebuie să fie clar, scurt și concis.

În ziua de azi, oamenii sunt grăbiți, nu mai au timp să stea să asculte, trăim în secolul vitezei, viața e trăită pe fugă. În trecut îmi aduc aminte cum, la țară fiind la bunica din partea mamei, într-un sat din Dâmbovița, vedeam oamenii cum stau pe prispa casei sau pe o bancă din lemn la poartă și deapănă amintiri de dimineața până seara. Știu pare acum o lume idilică, dar în trecut oamenii aveau mai mult timp să stea la povești. Acum nu prea mai știu cum arată satul românesc, dar bănuiesc că s-a schimbat și el, am refuzat constant invitația unchiului meu de a vizita vechea casa a bunicii, pentru ca nu mai sunt persoanele cu care îmi identificam copilăria, respectiv mama și bunica.

Revenind la puterea cuvintelor, aceasta am descoperit-o din cărți, care m-au purtat în copilărie și adolescență în alte lumi, nu pot decât să-mi reamintesc cu plăcere titluri clasice citite de mai multe ori:  Winnetou  –  de Karl May, Comoara din Lacul de Argint – Karl May, Old Surehand -Karl May, Insula Misterioasă – de Jules Vernes, Cei trei mușchetari -de Alexandre Dumas, Robin Hood – de Alexandre Dumas, Contele de Monte Cristo – Alexandre Dumas și multe alte titluri, care reprezentau lecturi obligatorii la școala primară și gimnazială. Astăzi nu știu ce și dacă mai citesc elevii, prizonieri ai telefoanelor mobile și tabletelor.

Astfel apare un fel de analfabetism intelectual, adica unii folosesc cuvinte al căror sens nu-l înțeleg, ca să nu mai amintesc gravele dezacorduri dintre subiect și predicat, pe care le aud zi de zi în vorbirea curentă, la oamenii pe care-i întâlnesc. Recunosc îmi zgârie auzul, dar trec peste, pentru ca regula a devenit să nu vorbești corect din punct de vedere gramatical.

Prins în anturaje proaste, am avut tendința și sunt sigur că am vorbit ca ei, cu greșeli gramaticale, diferența fiind că eu am realizat greșeala, ei nu. Am încercat mereu să mă corectez, deși sunt oarecum coleric și mai spun cu voce tare, cam orice-mi trece prin cap și asta nu e bine.

Uneori oamenii se tem de adevăr, chiar dacă e pregnant, adică nu poți să spui că albul e negru și invers. Se tem să spună  adevărul pentru a nu fi răniți, marginalizați, excluși.

Eu merg pe ideea: spune adevărul și adevărul te va elibera ( tell the truth and the truth will set you free), chiar dacă nu toți acceptă adevărul sau adevărul poate fi dureros.

Acum partea cu adevărul e relativă, pentru că adevărul meu, poate să nu coincidă întodeauna cu al tău, lucrurile sunt întotdeauna interpretabile în funcție de perspectiva celui care le analizează. Să nu filozofăm, e un fel de:  într-o dispută contradictorie, adevărul este mereu undeva la mijloc 🙂

Ce e mai dureros e că nu am reușit mereu să ma fac înțeles, în diferitele conjuncturi, în care viața te pune, nu am reușit să transmit emoția în cuvinte și constat cu tristețe că marile rupturi apar în orice domeniu din lipsa de comunicare.

În orice organizație, care implică mai mult de 2 oameni, comunicarea este celula de bază pentru a face lucrurile să meargă mai departe. Din păcate multe din afacerile și organizațiile falimentare au avut la baza lipsa de comunicare, pe lângă alte greșeli manageriale.

Și mai e ceva ce m-a învățat viața din păcate: trebuie să te desparți de cei dragi cu cuvinte calde, pentru că din păcate realitatea a arătat că dacă ești supărat, s-ar putea să nu mai apuci să te împaci. Știu este un adevăr dureros al existenței umane, dar din păcate nu suntem nemuritori. 😦

Ok, să încheiem într-o notă mai optimistă: Citiți fraților, pentru că puterea cuvintelor e magică și vă va ajuta mai târziu să comunicați eficient! Cam asta e! Peace! ✌️

 

 

Don’t get mad get even


Nu te supara, razbuna-te … o zicala din limba lui Shakespeare. Ce-o fi vrand sa zica? Intr-o situatie de viata, decat sa te superi pe o persoana care te-a jignit sau ti-a facut un rau, nu te supara, plateste-i polita, adica razbuna-te. Pai cum ramane cu intoarce si celalat obraz? E o prostie, adica sa stai ca mielul bland si ala sa isi bata joc de tine? Nu frațică, ia un par si razbuna-te altfel te ia de prost. Un fel de ba pe a mă-tii! Nu am fost niciodata de acord cu filosofia aia mioritica sa accepti destinul nefavorabil si sa stai ca mielul la taiere. Atata timp cat iti mai bate sangele in vine, lupta-te ca viata e o lupta, nu sta ca prostu’ fara replica. Englezii nu pleaca capul niciodata, o fi ceva din aronganta Perfidului Albion, dar aia nu se lasa, lupta pana la capat. La fel si nemtii. Noi romanii avem atitudinea de miel dus la taiere. Las-o asa ca merge asa, ne-am obisnuit cu ea. De aceea in ultimii ani nu s-a schimbat nimic in bine in Romania! O lupta e viata, deci te lupta. If you gonna die, die with your boots on! cum, canta Bruce Dickinson, solistul lui Iron Maiden, care s-a luptat cu cancerul si l-a invins. Keep on fighting till the end!