De ce oamenii inteligenți eșuează și proștii reușesc în viață


aprilie 24, 2013

Nu puteam sa o spun mai bine…

O cuvantare de Andrei Chira

M-am intalnit ieri la supermarket cu un vechi client de pe vremea cand lucram in IT si mi-am adus aminte de un lucru pe care mi l-a spus demult, acum vreo 6-7 ani, cred.

Nu mai retin acum care a fost exact situatia atunci dar gasisem eu o solutie mai creativa sa-l ajut cu o chestie si sefa nu fusese de acord, desi era client fidel si puteam sa incalcam putin regulile.

In fine, omul se uita resemnat la mine si intreaba: “Oare de ce naiba oamenii inteligenti nu ajung niciodata sefi?”

Desi era o intrebare retorica acum dupa ani de zile de introspectie (not really) cred ca stiu sa-i dau raspunsul.

Articolul asta e foarte lung desi l-am scurtat cat am putut, ca putea iesi o carte intreaga pe tema asta.

Oamenii destepti sunt idioti

Da, pentru niste oameni destepti, sunt destul de prosti.

Oamenii destepti nu inteleg ca Universul functioneaza dupa un principiu relativ simplu: actiune si reactiune.

Daca arunci cu o piatra in geam, geamul se sparge. Daca te gandesti cum sa spargi geamul, geamul nu se sparge.

Simplu, nu? Ei bine, e uimitor cat de multi oameni nu se prind de faza asta.

Actiunea este principalul ingredient al succesului. Daca nu faci nimic, nu se intampla nimic.

Oamenii destepti gandesc prea mult

Prostii actioneaza, desteptii analizeaza.

Daca un prost vrea sa mearga din punctul A in punctul B, o ia tot inainte pe aratura si vede el dupa-aia.

Daca un om destept vrea sa ajunga din punctul A in punctul B, intai face o analiza a traseelor posibile si a situatiilor neprevazute ce pot aparea in cale si isi face planul A, planul B si planul C, de backup.

Daca ii apare un zid in cale?

– O ia prin stanga sau prin dreapta sau face o gaura?

– Trece pe deasupra sau sapa un tunel pe dedesubt?

Daca va fi nevoie de sapat un tunel, cred ca ar trebui sa-si ia la drum o unealta potrivita. Dar care e cea mai buna unealta? De fier sau de lemn? Sa fie usoara si de dimensiuni mici ca sa nu-l incurce la drum sau ceva serios, de performanta?

Dilemele pot continua la nesfarsit, you get the point.

In final se plictiseste si renunta la drum.

Oamenii destepti se plictisesc repede

Un prost are o idee odata la 20 ani, de exemplu sa dea cartofi prajiti gratis in fiecare miercuri la shaormeria lui, si se tine de ea inca 20 ani.

Paradoxal sau nu, exact asa se construieste un brand, prin consecventa.

Oamenii destepti nu sunt consecventi, nu sunt perseverenti, au foarte multe idei si vor sa le incerce pe toate, trec de la una la alta in timp scurt, fara sa le dea timp sa se dezvolte.

Din cauza ca au atat de multe idei, nu au rabdare sa mearga cu una pana la capat, la prima poticnire isi zic, asta e, am esuat cu asta, mai am alte 400 de idei, una o sa mearga. Si renunta la ideea actuala si incearca alta.

Oamenii destepti se intreaba “ce as mai putea face, ce idee ar mai fi buna, ce sa mai incerc?” in loc sa se intrebe “ce am facut si a functionat ca sa repet?”.

Oamenii destepti vor sa schimbe lumea

Cea mai mare prostie de idee pe care o poti avea.

Universul are 15 miliarde de ani (EDIT: 13,7 conform comentariilor). Tu cati ani ai? 18, 23, 27? Good luck with that!

Ce te face sa crezi ca tu poti schimba felul in care functioneaza Universul? Ce te face sa crezi ca tu poti schimba natura umana?

Pe bune, crezi ca n-au mai incercat si alte zeci de milioane de oameni de-a lungul multor generatii inaintea ta, crezi ca tu esti cel mai destept, singurul care si-a dat seama ca e o problema in Univers si trebuie rezolvata?

Si cum crezi tu ca poti realiza schimbarea asta?

Stiu, hai sa stam la o terasa, la o bere, si sa combatem, sa discutam aprins, sa ne avantam in polemici si dezbateri.

Sigur Universul o sa vada si o se schimbe singur cand aude argumentatia noastra extrem de logica.

Noutati de ultima ora – the Universe doesn’t give a fuck about you.

Oamenii destepti lupta cu sistemul

O, da!

Din aceeasi categorie cu schimbatul lumii e si lupta cu sistemul. Sistemul e rau, sistemul e asa si pe dincolo, bla bla bla…

Ce e sistemul? Pai, nu stiu, e o conspiratie, sunt corporatiile care ne baga consumerismul pe gat si vor sa ne controleze, e Matrix-ul care de indobitoceste.

Zici?

Pai nu te obliga nimeni sa ai ultimul smartphone, acces la internet, sa faci cumparaturi la supermarket.

Ti se pare usor sa faci un arc si sa vanezi un mistret apoi sa-l belesti cu un cutit facut tot de tine dintr-o piatra ascutita?

Este padure in Romania cacalau. La naiba, poti sa vopsesti si copacii in albastru si sa zici ca esti in Avatar, daca vrei.

Matrix?

Scopul nu este sa IESI din Matrix. Afara din Matrix e ca in padure, mananci noroi si te imbraci in zdrente.

Scopul este sa intelegi cum functioneaza Matrix-ul si sa folosesti asta in interesul tau. Sa fii regele Matrix-ului.

Oamenii destepti sunt socialisti

Asta nu e o surpriza ci mai degraba un efect firesc. Oamenii destepti fac multa scoala iar scoala iti implanteaza idei socialiste in cap.

Idei precum taxarea averilor prea mari, luatul de la bogati si datul la saraci, etc…

In esenta, oamenii destepti vor sa-i ajute/sa-i salveze pe cei napastuiti de soarta insa cu toata inteligenta lor nu-si dau seama ca fac exact contrariul.

Daca pedepsesti oamenii eficienti si productivi, luandu-le banii munciti, si incurajezi oamenii lipsiti de initiativa, dandu-le bani degeaba, pur si simplu ii condamni pe toti in mod egal la saracie.

E ca si cum ai imparti o singura pizza in felii cat mai mici, ca sa ajunga la toata lumea, in loc sa stimulezi oamenii capabili sa produca mai multa pizza.

Daca vrei succes, bani si bunastare trebuie sa incetezi sa mai fii impotriva oamenilor bogati si sa nu-i mai consideri dusmani.

E ca si cum visul tau ar fi sa fii fotbalist dar nu poti sa suporti fotbalul.

Oamenii destepti refuza realitatea

Asta e legata tot de ideile precedente, de lupta impotriva sistemului, de incercarea de a schimba lumea in mai bine.

Oamenii nu accepta ca nu exista “ar trebui sa fie”, “merita”, “ar merita”, etc… ci exista doar ESTE.

Fiecare argumentatie pe care am auzit-o de la oameni destepti contine cate un verb din cele de mai sus:

  • n-ar trebui sa aiba profituri atat de mari
  • nu merita sa aiba salariu asa mic
  • ar trebui sa faca statul …
  • ar trebui, ar merita, ar, ar ,ar …

Realitatea e in felul urmator: cerul e albastru, iarba e verde.

Cerului nu-i pasa ca tu crezi ca ar trebui sa fie roz, pentru ca asa ti-ar conveni tie, un cer roz, sau pentru ca asa crezi tu ca ar fi mai bine.

Iarba nu da doi bani pe parerea ta, ca ai tu chef ca firul de iarba sa stea inclinat pe dreapta, ca asa e mai bine pentru toti oamenii.

Poti sa ai cea mai solida argumentatie logica pe care o poate scoate mintea ta de om inteligent, NU CONTEAZA.

Realitatea este alta, si realitatea nu se schimba doar pentru ca tie nu-ti convine.

Accepta realitatea si adapteaza-te in loc sa lupti ideologic impotriva ei!

Efectul Dunning-Kruger

Unskilled individuals suffer from illusory superiority, mistakenly rating their ability much higher than average.

wiki

Asta in timp ce oamenii destepti fac exact invers, se autoevalueaza mai jos decat sunt, se vand pe bani putini si nu au incredere in propriile capacitati, sunt ezitanti si in final renunta de-a dreptul.

In aceeasi nota cu Dunning-Kruger…

Oamenilor destepti le e frica de judecata celorlalti

Imagineaza-ti ca stai pe buda si iti faci linistit nevoile. Inchizi ochii o fractiune de secunda si clipesti.

Cand ii deschizi esti pe o scena, cu toate reflectoarele indreptate spre tine si lumea te arata cu degetul si rade.

Cam asta isi inchipuie oamenii destepti ca se intampla atunci cand trebuie sa isi afiseze sau sa-si promoveze munca sau ideile.

Stiu designeri care evita de ani de zile sa-si faca un site pe care sa-si expuna lucrarile crezand ca nu sunt destul de bune pentru a le arata lumii.

Sau oameni care refuza niste oportunitati de a face bani pentru ca au impresia eronata ca serviciile lor s-ar putea sa-i dezamageasca pe clienti, ca poate nu sunt chiar atat de bune pentru a cere bani pentru ele.

Oamenii destepti sunt romantici

Li se inoculeaza din scoala ideea ca saracia e plina de romantism si boem: pictori saraci, poeti saraci, artistii adevarati sunt saraci.

Adica oamenii inteligenti si capabili sa gandesca si sa creeze sunt deasupra ideilor de bani si avere, sunt superiori moral.

Astfel, si ei la randul lor resping ideea de bani pentru a se alatura grupului, pentru a simti ca apartin acestei elite intelectuale care e deasupra notiunilor pamantesti de avere.

Oamenii destepti n-au tupeu

Daca ingredientul principal al succesului e actiunea, tupeul vine imediat pe locul 2.

Cele mai multe confruntari se castiga cu tupeu, nu cu dreptate sau logica argumentativa.

Din nou, asta e o realitate pe care trebuie s-o accepti. Asa functioneaza lumea in care traim.

Incearca un test, du-te la magazinul de la colt si cumpara un pachet de biscuiti. Iesi afara, deschide pachetul, mananca 3 biscuiti apoi intoarce-te in magazin nervos si cere banii inapoi.

Iti garantez ca in 95% din cazuri tupeul, tonul ridicat, nervozitatea si amenintarile cu Protectia Consumatorului o sa iti aduca inapoi banii in buzunar.

Oamenii destepti sunt prea corecti, prea modesti, prea timizi, prea cu bun simt, prea la locul lor – fara curaj, fara tupeu, fara initiativa, cautand mereu un loc caldut de munca la stat, acolo unde nu trebuie sa dovedesti nimic ci trebuie doar sa scrie pe hartie ca esti, ca stii, ca etc…

Sau se plafoneaza in tot felul de joburi low-level, fara stres, fara responsabilitate, pana la pensie. Si traiesc cu impresia ca merita mai mult, chiar si doar pentru faptul ca sunt destepti.

Oamenii destepti nu vor sa aiba succes si nici bani

Sigur, e alegerea lor. Pe mine nu ma deranjeaza.

Insa ar trebui in cazul asta sa nu se mai planga ca altii au prea multi bani si ca nu merita sa-i aiba pentru ca sunt mai prosti decat ei.

Repet, nu poti sa visezi sa fii fotbalist dar in acelasi timp sa urasti fotbalul si pe ceilalti fotbalisti.

Trebuie sa te hotarasti ce vrei de la viata si sa actionezi in directia respectiva cu incredere si curaj.

Italia, campioana mondială din 1982, Paolo Rossi și Maradona, eroii copilăriei


Îmi aduc aminte, ieseam din hotel și fix in receptie ma lovea pe retina poza cu campioana mondiala Italia din 1982.

11 baieti imbracati in tricouri albastre si sorturi albe privind crunt fotograful, ca niste razboinici, singura farama de delicatete fiind mingea alba cu petece negre, ce zacea in iarba din fata lor.

Se spune ca victoria Italiei mondialul din Spania 1982 a dus la salvarea caderii guvernului italian din aceea perioada. 🙂

Paolo Rossi, în finala CM 1982, când Italia a învins Germania cu 3-1. Foto: Getty Images / Tony Duffy / ALLSPORT

Deunazi a murit marele campion Paolo Rossi la numai 64 de ani. Cand incep sa moara eroii copilariei iti dai seama ca ai imbatranit.

Asta dupa ce in 25 noiembrie s-a dus si Diego Armando Maradona, cel mai mare fotbalist care a existat vreodata.

Diego Armando Maradona -campion mondial in Mexic 1986-sursa Wikipedia

Singurul mare regret pe care il am consta in faptul ca micutii din ziua de astazi nu vor mai apuca sa vada un jucator ca Diego jucand pe stadion sau in direct la TV, vor urmari secvente cu Maradona pe Youtube si nu vor intelege mare lucru, nu vor intelege celebra expresie a lui Ioan Chirila: ,, Astept cu nerabdare mingea la Maradona”.

Niciun fotbalist de dupa era lui Diego nu a mai avut explozia, finetea sa in dribling si executie, nici macar Messi care se vrea a fi un demn urmas al sau, dar care nu a reusit sa duca Argentina pe locul 1 la cupa mondiala. A fost doar finalist in 2014, ca si Diego in 1990 , care, ce coincidenta, a pierdut tot cu Germania.

Lumea s-a schimbat, ma simt iremediabil legat de secolul 20 si figura de sud american a lui Diego. Nimic nu va mai fi la fel, nici macar sportul rege – fotbalul, singura noastra scapare din comunism in anii 80-90.

Adios illusion!

Despre fobie și psihoze în anul 2020


Am trecut prin multe de-a lungul vietii mele. Incercarile cele mai triste sunt atunci cand iti pierzi rudele apropiate sau cand cei dragi se imbolnavesc.

Omul modern traieste in frica in zilele astea, de cand se trezeste si pana pune capul pe perna. Mass-media ii induce tot felul de temeri de la pandemia de covid-19, pana la nesiguranta zilei de maine, amenintarea saraciei si a foametei.

Am incercat in aceasta peridoada sa fac abstractie de jurnalele de stiri, ce se perinda pe canalele tv din Romania zilelor noastre.

Si va pot spune ca dupa doua saptamani fara stirile tv ma simt mult mai bine sunt mai echilibrat emotional.

De fapt media iti alimenteaza spaimele cu tot felul de stiri negative care anunță Apocalipsa.

Ok, sunt de acord ca trecem printr-un an dificil, ca omenirea se confrunta cu o pandemie globala, ca trebuie sa na luam masuri de precautie, sa pastram regulile de igiena, dar nu cred ca trebuie sa trecem toti printr-o psihoza generalizata.

Copii nu se mai duc la scoala, nu se stie ce mai invata, parintii stau in casa si fac telemunca, în magazine si pe strazi lumea umbla parca ar fi luată de cap. Nu mai avem timp sa socializam, nu mai vedem fetele interlocutorilor nostrii, umblam mascati si ne refugiem toti in siguranta caminelor noastre.

Eu cred ca suntem din ce in ce mai singuri pe zi ce trece. Lucrurile frumoase si bune se fac prin solidaritate, nu prin izolare. Viata mi-a dovedit ca in momentele grele tot oamenii m-au ajutat. Asadar nu cred ca ar trebui sa rupem legaturile dintre noi, chiar si in momentele astea dificile, cand omenirea se lupta cu un virus mortal. Ba dimpotriva ar trebui sa fim mai uniti, sa dam dovada de empatie, solidaritate si altruism.

Din pacate in astfel de momente cei mai putini echilibrati emotional, mai instabil psihic, cedeaza primii. Nu ar trebui sa-i blamam, ci sa-i ajutam. Sa dam dovada ca oamenii sunt fiinte sociabile si ca manifesta solidaritate fata de aproapele aflat in nevoie.

Acum toti ne-am mutat online, dar pe strada nu ne cunoastem. Suntem amici pe Facebook si Instagram, dar pe strada intoarcem capetele si nu ne cunoastem. Mi-e greu sa rostesc un ,,Buna!” sau ,,Salut!” cand te intalnesc, dar pe facebook iti dau inimioare la o poza postata in „feed.”

Realizati cat de falsi am ajuns? Prietenia e un sentiment real , nu mimat de dragul de a-ti hrani orgoliul personal. Pot afirma cu tarie ca 95% din prieteni de pe facebook sunt doar simple cunostinte din viata reala, cu care nu am nimic in comun. Nu impartasim aceleasi idei, nu frecventam aceleasi locuri, avem gusturi artistice si culturale diferite, sunte simplii cunoscuti din viata cotidiana.

Prieteni sunt maxim 5% cei cu care te vezi, te intalnesti, te ajuti, te plimbi, cu care impartasesti emotii comune.

Asadar nu cred ca viitorul planetei va fi digital, ci spiritual, sau nu va mai fi deloc.

Să auzim numai de bine!

Această țară minunată


Unde să te duci în concediu în perioadă de pandemie și cu amenințarea Covid 19 prezentă peste tot?

Am ales să merg prin împrejurimi adică la Bran, la Cetatea Râșnov, la Bolboci și Padina, la cabana Plaiul Foii lângă Piatra Craiului și prin Brașov.

A fost o vacanță frumoasă aș fi vrut să mai ajung la Sighișoara și la mănăstirea Sâmbăta, dar nu am reușit.

Poate data viitoare.

Las mai jos câteva imagini care ne conving de faptul că avem o țară frumoasă.

Lacul Bolboci
Lacul Bolboci
Lângă lacul Bolboci
Piața Sfatului Brașov

Astă seară îl aștept pe Messi…


De ieri s-a reluat Liga Campionilor, sezonul 2019-2020. Ieri s-au calificat Lyon și Manchester City în dauna mai titratelor Juventus și Real Madrid. Astazi se joacă Barcelona-Napoli in tur scor 1-1 și Bayern – Chelsea, scor în tur 3-0. Daca bavarezii sunt ca și calificati la Barcelona se asteaptă un meci dificil pentru gazde. Catalanii mereu au avut dificultăți cu echipele italiene.

Mi-aduc aminte cum Barcelona a pierdut o semifinală cu Inter prin 2010, avand nevoie de un 2-0 acasa, dupa înfrângere cu 1-3 de la Milano, Barcelona a dominat, dar nu a reusit sa inscrie golul doi al calificării. La Inter juca și Chivu pe atunci.

Astăzi nu putem compara Napoli cu Inter-ul lui Mourinho din 2010, dar mă aștept ca Mesii și compania să se impună greu în fața italienilor.

Rezultatul din tur de 1-1 este favorabil catalanilor, având în vedere golul înscris în deplasare. Napoli nu mai are cu siguranță strălucirea din perioada lui Maradona, echipa terminând sezonul pe locul 7 în serie A și nici Barcelona nu mai e ce a fost în perioada tiki-taka a lui Pep Guardiola, catalanii pierzând clar campionatul în fața echipei lui Zidane.

Messi e pe final de carieră, Setien nu s-a impus la Barcelona ca antrenor, ar fi sigura lui șansă de a salva actualul sezon, să câștige Liga Campionilor, mai ales că Real Madrid, rivala din campionat, a fost scoasă din Ligă de Manchester City.

Îl aștept pe Messi să mai ia un titlu mondial cu Argentina în 2022, dacă nu cumva se va retrage până atunci. Este singurul titlu care îi mai lipsește din palmares pentru al ajunge pe Diego.

Până atunci, aștept diseară să mai văd ceva din geniul lui Messi, care ne încântă în ligă de prin 2007.

S-auzim numai de bine!

Despre IOS și Android


Sunt utilizator de IOS de prin anul 2011 si de Android de prin 2013 aproximativ. De-a lungul timpului am folosit ambele sisteme de operare mobile și pot spune că ambele au avantaje și dezavantaje în utilizare.

Ios 13.4.1.

Am debutat pe IOS 4 prin 2011 pe un iPhone 3g adus din Anglia și când vii de pe un Nokia sau LG cu Symbian, ți se pare cu totul altceva. Îmi plăcea că puteai face poze și naviga pe internet de pe telefon, deși rețelele wi-fi nu erau așa de dezvoltate, rulau pe 2G și pe 3G. Apoi prin octombrie 2012 am luat de la Vodafone un iPhone 4s și la vremea aceea era cireașa de pe tort. Avea tot ce trebuie pe el, IOS 6, făcea poze bune, puteai naviga pe net, am descoperit Instagramul, ba chiar puteai să și filmezi cu el. M-a însoțit peste tot în drumețiile mele de pe munte. Am debutat pe Instagram și de atunci până în prezent am aproape 20.000 de postări, de prin diversele locuri pe unde am umblat. Le-am pus cu ideea că peste ani mă voi uita prin pozele de pe cont, ca să-mi aduc aminte pe unde am umblat. Și chiar funcționează.

Mai prin februarie 2013, când am achiziționat pentru o persoană apropiată din familie, un Samsung Galaxy Note 3, am descoperit și Androidul. Venind de pe IOS ți se pare ceva deosebit, mai ales că telefonul era pe profilul business, cu ecran mare și cu S-pen-ul cu care puteai lua notițe. Era ultimul răcnet în materie de tehnologie pe telefonul mobil, cam toți vloggerii și influancer-ii din domeniul It de pe youtube îl lăudau.

Nova Launcher pe Android 5

Evident că m-am simțit iremediabil legat de IOS, pe care am și debutat ca utilizator, dar trebuie să recunosc că Androidul mă atrage din ce în ce mai mult pentru avantajele pe care ți le oferă faptul că este customizabil, adică poți să modifici temele, să adaugi widget-uri, și tot felul de alte chestii pe care IOS -ul nu ți le permite, fiind un sistem de operare mai stabil ce-i drept, dar mai închis în ecosistemul Apple.

Am avut posibilitatea să lucrez pe ambele sisteme de operare mai recente, pe un Iphone 7 plus si pe un Oneplus 3t și Samsung Galaxy Note 9 și pot spune acum, fără îndoială că ambele sisteme sunt la fel de bune. La IOS ai avantajul că poți folosi ecosistemul Apple, ai Airdropul și poți continua pe Ipad sau Macbook pro, munca începută pe iPhone, îți poate prelua mesajele pe orice dispozitiv, ai i-messsage, galeria foto e comună, poți partaja fotografiile, etc., sunt o grămadă de avantaje. Ce e enervat la IOS, este faptul că nu poți transfera muzica pe telefon decat prin aplicația Itunes, nu poti copia fișiere direct în telefon și câteodată întâmpini dificultăți în descărcarea fotografiilor, când Windows-ul efectiv nu poate copia fișierele din folderul dedicat camerei foto. În schimb sistemul e stabil, nu prea are lag, e bine optimizat si vreme de 5 ani primești update-uri la soft pe dispozitiv. Plus că la revânzare dispozitivele nu își pierd așa de mult din valoarea inițială de achiziție.

La Android poți instala o grămadă de teme, și widget-uri, se conectează prin usb la PC și poți vedea tot conținutul telefonului, poți copia fișiere cu muzică, poze, pdf și alte tipuri de fișiere și mai nou prin Samsung dex poți proiecta pe un smart tv tot conținutul telefonului și poți face screen mirroring, adică proiectarea ecranului telefonului pe un televizor smart. De asemenea fotografiile le poți partaja și păstra prin aplicația Google Photos dacă ai un cont de Google activ. Partea proastă e că Androidul oferă update la soft pe telefoane pentru maxim doi-trei ani și la revânzare telefoanele pierd mult din valoarea de achiziție.

Cam acestea sunt avantajele și dezavantajele celor două sisteme de operare pe telefoanele mobile din zilele noastre, orice alegere fiind binevenită pentru utilizatorul final.

Oricum în viitor sunt sigur că tehnologia va evolua, cel puțin în ultimii 10 ani în domeniul smartphone-urilor au avut loc progrese foarte mari, acum majoritatea oamenilor dețin un smartphone prin intermediul căruia au mai repede acces la internet, la informație, la rețelele de socializare, la aplicații de mesagerie mobilă, la o cameră foto și la aplicații bancare. Aceste aspecte nu pot decât să ne bucure știut fiind faptul că ne ușurează comunicarea și implicit viața cotidiană.

Peace! ✌️

Despre pandemie, alte frici și cum timpul s-a oprit în loc


Nu mi-am propus să scriu nimic despre pandemia globală de Covid-19 care a lovit omenirea în perioada decembrie 2019 și până în prezent.

Dar lucrurile au luat amploare și pot spune ca ne simțim cu toții ca în vremea unui război biologic. Cine ar fi crezut că ceea ce părea o banală gripă plecată din China va opri planeta în loc? Au apărut și o mulțime de speculații cu privire la originea virusului, unii susținând ca ar fi de origine animală, transmis de la liliac la pangolin și apoi la om, prin intermediul piețelor umede de animale din regiunea Wuhan China, iar alții susțin că virusul ar fi fost creat în laborator, fiind o perfectă armă biologică, mai ales ca în zona provinciei Wuhan-Hubei din China se află un laborator de virusologie, care studiază virușii și contagiozitatea lor, laborator cu privire la activitatea căruia oficialii chinezi nu au fost prea transparenți. De fapt mă mir cum omenirea se poate aștepta la un guvern comunist să fie transparent?

E clar că adevărul nu îl vom ști niciodată, mulți punând actuala situație pe seama războiului economic dintre SUA și China, război generat de restricțiile impuse guvernului chinez pe piata americană de Trump, care și așa a început să fie puternic contestat în America.

Cert este că la ora actuală avem 1.780.315 cazuri de îmbolnavire la nivel mondial și 108.128 de decese la nivel mondial conform worldometers.info. Vă dați seama că virusul ăsta nenorocit a ras de pe fața pământului aproape un oraș cât Satu Mare, care avea în 2018 o populație de 102.411 locuitori?

Ce e mai rău e faptul că activitățile umane cotidiene s-au oprit în loc, lumea stă blocată în case și apartamente, unii lucrează de acasă pe pc, aici mă refer la hipsterii corporatiști cu bărbiță care fac zilnic un fel de video-chat cu șefii lor, locuiesc cu părinții și bunicii la bloc și o ard pe hipstereală prin blocurile comuniste din provincie unde s-au retras din super-mega-aglomeratul București, în speranța că vor veni vremuri mai bune și nu vor mai fi nevoiți să își plimbe copilul în jurul blocului unde au copilărit, ci vor pleca după pandemie în concediu la Milano, cu banii luați pe creditare din salariul de sclav-corporatist. Visează cu ochii deschiși, vă spun cu mâna pe inimă, lumea nu va mai fi la fel după trecerea pandemiei.

Cei mai afectați au fost micii întreprinzători, micii afaceriști care s-au trezit cu afacerile închise, cu genul de afaceri care hrăneau câteva familii, magazinele și tarabele lor fiind închise din cauza pandemiei de covid-19, și mai ales afacerile de hoteluri, baruri și restaurante. Nu mai vorbim de activitățile care implică prezența a mai mult de 3 oameni și aici mă refer la întrecerile sportive, spectacole, concerte, activități de transport persoane, aeronautice ș.a.m.d.

Omenirea s-a trezit în fața unei crize economice mondiale fară precedent și perspectivele sunt sumbre, pentru că găsirea unui vaccin împotriva nenorocitului de virus, care provoacă decesul, necesită studii și cercetări de-a lungul unei perioade de cel puțin 18 luni, ori în lipsa unui vaccin valabil, nu cred că putem vorbi de eradicarea virusului.

Omenirea supertehnologizată în secolul 21 s-a trezit neputincioasă și nepregătită în fața unui virus letal și cu mare putere contagioasă și asta ne-a trimis undeva în Evul Mediu, ne-a aratat cât de mici suntem în fața naturii și că de fapt nu am evoluat deloc, am rămas aceleași primate cu nevoi primare de hrană, odihnă și reproducere.

Pe mulți i-a întors la credință ca remediu în fața perspectivei unei morți cu care oricum oamenii trebuie să fie obișnuiți, pentru că ne naștem pentru a muri.

Partea bună constă în faptul că oamenii și-au redescoperit familiile, copiii și rudele apropiate, au stat mai mult în case, au avut timp pentru activități precum lectura, vizionarea de filme și activități recreative și mai ales au devenit solidari în fața perspectivei îmbolnăvirii cu virusul letal. Natura a respirat, nici nu mai știu de când nu am mai auzit păsărelele cântând în centrul orașului și fără să aud claxon sau motor de mașină.

Nu știm ce va veni, dar sunt sigur că lumea nu va mai fi la fel, pandemia ne va face să reconsiderăm valorile umane și desfășurarea activităților cotidiene.

Aștept o reacție din partea oamenilor cu bani, a savanților și a oamenilor de știință în sensul de a aloca toate resursele financiare și știința în sprijinul combaterii pandemiei și a solidarității între semeni, dar știu că speranța moare ultima.

Poate pe undeva adepții teoriilor conspiraționiste privind noua ordine mondială, apocalipsa, monitorizarea electronică a populației, selecția de rasă, reducerea numărului populației, au început să câștige teren și sincer să fiu recunosc faptul că în ultima perioadă omenirea era într-o viteză și o goană nebună către nicăieri. Mulți nu vor mai ieși cu mintea sănătoasă după trauma izolării, după această frică de îmbolnăvire, dar era o expresie care dă apă la moară celor care sunt adepții selecției naturale: “only the strongs survive”- ,,numai cei puternici supraviețuiesc”.

Cei mai afectați probabil sunt bătrânii și persoanele singure, care se simt neajutoarați în fața pandemiei, dar am văzut și semne de solidaritate din partea societății, în sensul ajutorării celor nevoiași prin intermediul voluntarilor.

Omenirea va trebui să găsească soluții în fața pandemiei, dacă nu,vom dispărea de pe fața planetei precum dinozaurii.

Voi continua să sper într-o lume mai bună, pentru că nu am altă opțiune decât să fiu optimist decât să fiu pesimist și pentru că este o chestie de opțiune, de alegere personală. În fața bolii suntem toți egali, nu mai contează proveniența socială, banii, faima, inteligența, frumusețea sau alte criterii după care alții se ghidau înainte de pandemie.

“Hoping the best but expecting the worst“, cum ar zice nemții 😉 sau englezii. Să auzim numai de bine! Peace✌️

P.S. Mi-e dor de o tură în Bucegi cu Micutzu, Adisson și dom’ Profesor, dar știu că acum încă visez, nu m-am trezit 😀. Lăsați-mă să visez!

De ce îmi place să fac poze… cu telefonul mobil și nu fac fotografii :)


Am început demult treaba asta cu fotografia. Eram mic de tot, când taică-meu se juca cu un Smena rusesc, cu film alb negru, care ulterior trebuia a fi developat și scoase fotografiile de pe el la un laborator foto.

Mai tarziu, am descoperit telefoanele mobile, făceam fotografii cu vechile telefoane nokia, care aveau o cameră foto execrabilă. Din primul salariu de corporatist la Brd mi-am luat in rate un telefon sony ericsson 750i, un fel de tătic al smartphone-urilor actuale, care facea fotografii cât de cât decente.

Eram pasionat de tehnologie si mi se parea extraordinar să imortalizezi in cadre foto momente din viata ta, care mai tarziu pot deveni amintiri.

Ulterior, în preajma zilei mele de nastere am primit de la o verișoară plecată la muncă in Italia ca sa ingrijească moși și babe, un aparat foto Canon Powershot A450 cu care am inceput sa fac fotografii pe munte, in drumetiile pe care le faceam pe munte in Bucegi.

Cu ajutorul unui prieten deștept am invatat sa folosesc si photoshop-ul și adobe lightroom-ul, programe perfecte pentru editarea fotografiilor.

Stăteam la el ore intregi și îl urmăream cum editeaza pe calculator fotografiile și trebuie să recunosc ca nu prea înțelegeam mai nimic 🙂 treaba asta cu editarea necesită mult timp și răbdare, doua capitole la care eu stăteam foarte prost. Mereu am fost un berbec impulsiv pus pe fugă și fără rabdare. Cum să stau eu sa editez fotografii si să mă uit ore întregi la un monitor? Eu eram dornic de adrenalină, de făcut lucruri pe grabă, eram iute și mă plictiseam repede. Faceam poze la gramada si nivelul de calitate al acestora cu privire la încadrare si compozitie era undeva spre 0 absolut.

Apoi au aparut iphone-urile si jocul s-a schimbat total. Stăteam cu amicul meu la o bere, când a venit cineva la masa cu un iphone 4, i l-a dat si i-a spus: nu prea mai merge, vezi ce poti sa faci cu el.

Omul i-a reinstalat softul si am inceput sa ne jucam cu el până la returnarea catre proprietar. Treba asta cu fotografia pe smartphone e ok, in sensul ca il ai mereu cu tine si nu trebuie sa cari cine stie ce aparate foto sofisticate. Am fost mereu adeptul expresiei “ to travel light”, adica sa iti iei intr-o drumetie strictul necesar, nu sa te incarci cu multe bagaje. Ei bine, asa e si cu telefonul mobil, de ce sa iei cu tine ditamai aparatul foto dslr, greu si incomod, mai ales cand mergi pe munte si ai nevoie de mai multe prize de prindere pentru stabilitate si de maini, cand iti poti lua in buzunar un iphone 5s si sa il folosesti cand vezi un cadru interesant?

Multi vor spune ca e diferenta mare intre un smartphone si un dslr, lucru perfect adevarat, insa nimic nu-ti poate da usurinta de utilizare si verstilitatea unui telefon mobil, cu camera foto.

Mai e expresia aia super-folosită, cum ca cea mai buna camera foto e aia pe care o ai la indemana intr-un anumit moment, regulile de compozitie, de expunere si de incadrare rămânând aceleasi in orice condiții.

Am reusit cu greu sa imi iau un iphone 3gs de la fata unui amic, plecata prin Anglia, ulterior am sarit la 4s, 5s si mai apoi iphone 7 plus, care e cât de cât bun la imortalizarea cadrelor si editarea fotografiilor mai ales prin aplicatiile mobile Snapseed, Lightrom si Photoshop Express.

Prin 2016 am primit cadou de ziua mea si un Canon 700d cu obiectiv stock si ulterior mi-am luat un obiectiv de 50 mm, care te ajuta sa lucrezi ca un fotograf in devenire, adica sa folosesti mai mult diafragma si sa te misti spre subiectul fotografiei, lucruri de baza in fotografie.

Marturisesc ca sunt pasionat mai mult de fotografia cu telefonul mobil, mai ales in conditiile in care camerele foto de pe telefoanele mobile au evoluat mult spre bine in ultimii ani.

Urmaresc pagini precum iphonephotography school si m-am inscris pe toate paginile accesibile pe facebook, care au ca tema fotografia cu telefonul mobil.

Mi-ar plăcea sa fac fotografii mai mult cu camera foto dslr, dar din pacate nu prea am timp, plus ca nu o iau mereu cu mine, pe unde mă duc.

Oricum treaba asta cu fotografia necesita mult studiu si pasiune, ori eu ma aflu abia la inceput de drum. Sunt perspective ca exista loc de mai bine, dar asta depinde probabil numai de mine si de timpul alocat pentru imbunatatirea deprinderilor de fotografiere in diferite conditii.

Intotdeauna e loc de mai bine 🙂

Muntele Caraiman la Busteni fotografiat pe iphone 7 plus in martie 2020
Castelul Peles fotografiat pe iphone 4s in octombrie 2014
Telecabina din Busteni fotografiata pe iphone 7 plus in martie 2020
La intrare in Sinaia – iphone 7 plus februarie 2020 editare Snapseed
Azuga vedere spre Bucegi fotografiata cu iphone 7 plus
Azuga – iphone 7 plus
Mănăstirea Caraiman ianuarie 2020 – iphone 7 plus
Pădure în Busteni spre Palancă – martie 2020 – iphone 7 plus si Snapseed
Sinaia – decembrie 2019 – iphone 7 plus
Sinaia – septembrie 2019 – iphone 7 plus si snapseed

Pot spune ca am ajuns la un nivel cat de cat ,,impecabil” 😀 pentru fotografia cu telefonul mobil. Peace! ✌️📸

Cfr – ul a murit frumos…


Despre singura echipă din Romania care nu mimează fotbalul.

Am urmărit aseară de la ora 22:00 disputa dintre FC Sevilla si CFR, din Europe Legue, în tur scorul înregistrat fiind de 1-1 la Cluj. Mărturisesc că nu speram ca echipa românească să se califice, ba chiar mă așteptam să piardă la scor.

În debutul partidei, gazdele au dominat ratând câteva ocazii bune de a marca, meciul părând a se îndrepta spre un deznodământ fericit pentru spanioli. Încet, încet baieții lui Dan Petrescu s-au trezit și au ratat pe final de repriză trei ocazii bune de a marca.

În a doua repriză gazdele au continuat să domine și mi se părea ca CFR-ul va primi golul mult dorit de gazde.

Paun si Dan Petrescu foto: http://www.gsp.ro

Clujenii au luptat până la final și puteau da lovitura decisivă în minutul 87, când Adrian Păun a marcat din pasa lui Traore, după ce acesta din urmă și-a potrivit balonul cu mâna, înainte de pasa decisivă către Păun. Inițial arbitrul lituanian a validat golul și ulterior dupa verificarea VAR a fazei a dictat henț și a anulat golul victorios al CFR-ului.

De când tehnologia a intrat și în fotbal, acesta parcă și-a mai pierdut din farmec, în anii 80 nu putei să îți dai seama de comiterea unui astfel de henț, însă golul a fost anulat pe bună dreptate, ivorianul jucând balonul cu mâna, înainte de pasa decisivă de gol.

Pe final, când este să se aleagă praful, cum ar spune marele cronicar Ioan Chirilă, Bordeianu a fost eliminat după un fault, pentru un al doilea cartonaș galben. Dan Petrescu a înnebunit pe bancă, fiind avertizat cu un cartonaș galben de către central, după ce inițial arbitrul scosese cartonașul roșu.

Mi-a placut mult atitudinea echipei CFR-ului, care nu a renunțat la luptă, pe final, în minutele de prelungire, asediind careul Sevillei și cu portarul Arlauskis.

Mai rar am întalnit o echipă românească, în ultimii ani in cupele europene, care să piardă atât de frumos, onorabil, și să fie la câteva minute de calificare. Am avut pentru câteva momente un dram de speranță ca fotbalul romanesc se poate schimba în bine cu o astfel de atitudine. Este mai ales meritul lui Dan, the man, Petrescu, care a creat un grup frumos la Cluj, cu mulți stranieri, care defilează prin campionatul intern, pentru că sunt organizați, joacă pragmatic, disciplinat si respectă jocul și adversarul. Rămân la părerea că Petrescu ar fi fost cea mai bună soluție pentru echipa națională, în perspectiva barajului nesperat pentru Euro 2020, dar asta e o alta discuție.

Până la o altă analiză, nu putem decât să-i felicităm pe Cfr-isti pentru parcursul reușit din Europe League și să ne înclinăm în fața lui Dan Petrescu, care a dovedit că are stofă de mare antrenor.

Această analiză a fost facută de un stelist obiectiv, aflat în căutarea gloriei pierdute de fan militar, FCSB-ul lui Becali fiind un fel de nechezol, față de o cafea Starbucks, aceasta fiind amintirea placută a echipei lui Hagi, Belodedici, Duckadam și Lăcătuș.

În martie aștept reînvierea echipei naționale, deși nu știu dacă Rădoi are forța lui Lazăr, care a înviat din morți. În rest numai de bine! ✌️